Convenția din 16 mai 1996
între Guvernul României și Guvernul Federal al Republicii Federale Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital
prezumat în vigoare
Guvernul României și Guvernul Federal al Republicii Federale Iugoslavia, dorind sa încheie o Convenție pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital, în vederea creării de condiții stabile pentru dezvoltarea pe multiple planuri a cooperării economice și în alte domenii între cele doua tari, în special în domeniul cooperării și investițiilor pe termen lung, au convenit după cum urmează:
Articolul 1
Persoane vizate
Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
Articolul 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital, stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice sau al unităților sale administrativ-teritoriale ori al autorităților sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, impozitele pe suma totală a salariilor plătite de întreprinderi, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenție, sunt:
în cazul României:
impozitul pe venitul persoanelor fizice;
impozitul pe profit;
impozitul pe salarii și pe alte remunerații similare;
impozitul pe venitul agricol;
impozitul pe dividende;
(denumite în continuare impozit român);
în cazul Iugoslaviei:
(1) impozitul pe profitul societăților;
(2) impozitul pe venitul cetățenilor;
(3) impozitele pe capital;
(4) impozitul pe venitul din activități de transport internațional;
(denumite în continuare impozit iugoslav).
4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau, în esenta, similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenții, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale.
Articolul 3
Definiții generale
1. În sensul prezentei convenții:
expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Iugoslavia, după cum cere contextul;
termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva, asupra cărora România își exercită suveranitatea, drepturile suverane și jurisdicția în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acestor ape;
termenul Iugoslavia înseamnă Republica Federala Iugoslavia și, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul uscat al Iugoslaviei, apele sale interioare și fundul marii sale teritoriale, spațiul aerian aferent, precum și fundul marii și subsolul părții de mare, departata peste limita exterioară a marii teritoriale, asupra cărora Iugoslavia exercita drepturile sale suverane cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional;
termenul național înseamnă:
- în cazul României, orice persoană fizica care poseda cetățenia României;
- în cazul Iugoslaviei, orice persoană fizica care poseda naționalitatea Iugoslaviei;
termenul persoana include o persoană fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;
termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice alta entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;
expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
expresia autoritate competentă înseamnă:
- în cazul României, Ministerul Finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;
- în cazul Iugoslaviei, Ministerul Federal al Finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce privește aplicarea acestei convenții de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenție va avea înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică. Sensul din legislația fiscală a acestui stat va prevala asupra sensului dat termenului în alte legi ale acestui stat.
Articolul 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natura similară. Dar aceasta expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau capital situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:
aceasta va fi considerată rezidență a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state, va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;
dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului al cărui național este;
dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidență a statului în care se afla locul conducerii sale efective.
Articolul 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
un loc de conducere;
o sucursala;
un birou;
o fabrica;
un atelier; și
o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.
3. Un șantier de construcții sau un proiect de construcții sau de instalare constituie sediu permanent, numai dacă durează o perioadă mai mare de 24 de luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:
(1) folosirea de instalații, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;
(2) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
(3) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;
(4) vânzarea de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziții temporare ocazionale, după încheierea targului sau a expoziției menționate;
(5) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informații pentru întreprindere;
(6) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul de a face reclama, pentru furnizare de informații, pentru cercetare științifică sau pentru activității similare, care au un caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere;
menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activități menționate în subparagrafele (1)-(6), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat pentru orice activitate pe care acea persoana le îndeplinește pentru întreprindere, în afară de cazul când activitățile unei asemenea persoane sunt limitate la cele menționate la paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant, numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.
7. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.
Articolul 6
Venituri din proprietăți imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.
2. Expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia include în orice caz accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare și rutiere nu sunt considerate proprietăți imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietăților imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
Articolul 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii între diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul când exista motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
Articolul 8
Transporturi internaționale
1. Profiturile obținute din exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere în trafic internațional sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Profiturile obținute din exploatarea vapoarelor angajate în transport internațional pe cai navigabile interioare sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe cai navigabile interioare se afla la bordul unei nave sau vapor, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau vaporului sau, dacă nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.
Articolul 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat și impune în consecința profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
Articolul 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma bruta a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății în ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acțiuni sau din alte drepturi că nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni, de către legislația statului în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfășoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau baza fixa, situate în acel celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.
Articolul 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot și impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse și în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă sunt obținute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, o subdiviziune politica sau o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia sau de orice banca a acelui guvern, a subdiviziunii politice sau a unității administrativ-teritoriale ori a autorității locale a acestuia.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, și în special veniturile din efecte publice și venituri din titluri de creanta sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi, în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta, în legătură cu care sunt plătite dobânzile, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi, și aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.
Articolul 12
Redevențe
1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma bruta a redevențelor.
3. Termenul redevențe, folosit în prezentul articol, înseamnă plati de orice fel, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor destinate publicului prin satelit, cablu sau tehnologii similare, orice patent, marca de comerț, desen sau model, plan, formula sau procedeu de fabricație secret sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial ori științific sau pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Redevențele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de a plati redevențele, și aceste redevențe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevențe se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.
Articolul 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă plățile făcute către un broker, agent comisionar general sau către oricare altă persoană asimilată unui broker sau agent de către legislația fiscală a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar activitățile pentru care se plătesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși când, plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitățile care generează obligația de plată și comisioanele se suporta de sediul permanent sau baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma comisioanelor, ținând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.
Articolul 14
Câștiguri din capital
1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, și situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Câștigurile provenind din înstrăinarea proprietății mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a proprietății mobiliare ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.
3. Câștigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere exploatate în trafic internațional, a vapoarelor angajate în transport internațional pe cai navigabile interioare sau a proprietăților mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câștigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 și 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
Articolul 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția următoarelor situații, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:
dacă rezidentul dispune în mod obișnuit de o baza fixa în celălalt stat contractant în scopul desfășurării activităților sale; sau
dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care insumeaza sau depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul calendaristic vizat.
În situația de la subparagrafele 1) sau 2), venitul poate fi impus în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din acesta, care este atribuibila bazei fixe sau venitului obținut din activitățile desfășurate în perioada în care rezidentul a fost prezent în acel celălalt stat.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.
Articolul 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare, obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:
beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat; și
remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și
remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar și rutier, exploatate în trafic internațional sau la bordul vapoarelor angajate în transport internațional pe cai navigabile interioare, sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.
Articolul 17
Remunerațiile membrilor consiliului de administrație
Remunerațiile și alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
Articolul 18
Artiști și sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de un rezident al uni stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitățile sale personale desfășurate în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activități sunt exercitate.
2. Când veniturile, în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 și 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, veniturile obținute din activitățile menționate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor două state contractante, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activități.
Articolul 19
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariala desfășurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
Articolul 20
Funcții publice
1. (1) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau subdiviziuni politice, unității administrativ-teritoriale sau autorității locale, sunt impozabile numai în acest stat.
(2) Totuși aceste remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat, și:
- este un național al acelui stat, sau
- nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. (1) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o subdiviziune politica, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziunii politice sau unității administrativ-teritoriale ori unității locale sunt impozabile numai în acel stat.
(2) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezident și național al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant, de o subdiviziune politica, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia.
Articolul 21
Studenți
1. Plățile pe care un student sau un practicant care este sau a fost imediat înaintea sosirii într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai pentru studii sau instruire le primește pentru întreținere, studiu sau instruire nu vor fi impuse în acest stat, cu condiția ca aceste plati sa provină din surse aflate în afară acestui stat.
2. Pentru alocațiile, bursele și remunerațiile dintr-o activitate salariata, care nu sunt acoperite de paragraful 1, un student sau un practicant la care s-a făcut referire la paragraful 1 va fi, de asemenea, îndreptățit pe perioada de studii sau de instruire la aceleași scutiri, înlesniri sau reduceri de impozite de care beneficiază rezidentii statului contractant pe care în viziteaza.
Articolul 22
Profesori și cercetători
1. O persoana fizica, care viziteaza un stat contractant pentru a preda sau a face cercetare științifică la o universitate, colegiu, școala sau alta instituție de învățământ recunoscută în acel stat și care este sau a fost, imediat înainte de aceasta vizita, un rezident al celuilalt stat contractant, va fi scutită de impozit în primul stat contractant menționat pentru remunerația primită pentru predare sau cercetare, pentru o perioadă care nu va depăși 2 ani de la data primei sale vizite în scopul menționat, cu condiția ca remunerația să fie obținută de aceasta persoana din surse aflate în afară acestui stat.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
Articolul 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenții, sunt impozabile numai în acest stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăți imobiliare, asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obținute de un rezident al unui stat contractant, care desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, și dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
Articolul 24
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, deținute de un rezident al unui stat contractant și care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acest celălalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăți mobiliare aparținând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare și rutiere, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internațional, sau din vapoare angajate în transport internațional pe cai navigabile interioare și proprietățile mobiliare ținând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport este impozabil numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
Articolul 25
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menționat va recunoaște:
- ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în acel celălalt stat;
- ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în acel celălalt stat.
Aceasta deducere, în ambele cazuri, nu va depăși totuși acea parte din impozitul pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibila, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.
2. Când, în concordanta cu prevederile convenției, venitul obținut sau capitalul deținut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat, acest stat poate totuși, la calcularea nivelului impozitului pe venitul rămas sau pe capitalul acelui rezident, sa ia în considerare venitul sau capitalul scutit.
3. În scopul acordării unui credit într-un stat contractant, impozitul plătit în celălalt stat contractant se va considera ca include impozitul plătibil în acel celălalt stat, dar care a fost redus sau la care acel stat a renunțat în virtutea prevederilor sale legale pentru facilități fiscale.
Articolul 26
Nediscriminarea
1. Rezidentii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuși rezidentii celuilalt stat, aflați în aceeași situație.
2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce privește impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.
3. Cu excepția cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 și 13, dobânzile, comisioanele, redevențele și alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat menționat, nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.
5. Prevederile prezentului articol se aplică impozitelor la care se face referire în art. 2 al acestei convenții.
Articolul 27
Procedura amiabila
1. Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii luate, din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenției.
2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul, pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenția. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația interna a statelor contractante.
3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc, pentru eliminarea dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de convenție.
4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.
Articolul 28
Schimbul de informații
1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prevederilor prezentei convenții sau a legislației interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenției, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret, în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acestui stat, și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate în nici un caz ca impunând autorității competente a unui stat contractant obligația:
de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricație sau comercial, ori informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
Articolul 29
Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
Articolul 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării și va intra în vigoare la 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă ultima notificare prin care ambele state contractante își comunică îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare țara pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenția se va aplica, în ce privește impozitele pe venitul obținut sau capitalul deținut în fiecare an fiscal, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost facuta ultima notificare.
2. De la data de 1 ianuarie a anului în care aceasta convenție va intra în vigoare și se va aplica, Convenția încheiată între Republica Socialistă România și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere, semnată la Belgrad la 29 aprilie 1986 și în vigoare de la 1 ianuarie 1987, își va inceta valabilitatea între România și Republica Federala Iugoslavia.
Articolul 31
Denunțarea
1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.
2. Fiecare dintre statele contractante poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice o nota de denunțare scrisă, la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al cincilea an următor celui în care convenția a intrat în vigoare. În aceasta situație, prezenta convenție va inceta să aibă efect în ce privește impozitele pe venitul obținut sau pe capitalul deținut în fiecare an fiscal, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.
Drept pentru care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.
Întocmită la Belgrad la 16 mai 1996, în doua exemplare originale, în limbile română, sarba și engleza, ambele originale fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii
Federale Iugoslavia,
Iovan Zebici,
viceprim-ministru federal și
ministrul federal al finanțelor
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.