Decizia nr. 370/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspund părțile Tudor Stăncescu și Societatea Comercială "Alcor Tex 94" - S.R.L. din București, prin avocați, cu delegație la dosar, lipsind autoarea excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că autoarea excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei, în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul părții Tudor Stăncescu se opune admiterii acestei cereri, în temeiul

art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Reprezentantul părții Societatea Comercială "Alcor Tex 94" - S.R.L. din București nu este de acord cu amânarea judecării cauzei, apreciind această cerere ca fiind un abuz de drept procesual.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare.

Având cuvântul, reprezentantul părții Tudor Stăncescu solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Reprezentantul părții Societatea Comercială "Alcor Tex 94" - S.R.L. din București solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând, în esență, că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a regimului juridic al nulității absolute și nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că prevederea legală criticată este în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 13.356/2004, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, deoarece acordă posibilitatea oricărei persoane interesate de a ataca în instanță hotărârile adoptate de adunarea generală a acționarilor unei societăți comerciale, fapt ce determină apariția unui număr nedeterminat de litigii. De asemenea, se arată că prevederile

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

contravin și dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza întâi, art. 45, 135 și 136 din Legea fundamentală, deoarece blochează activitatea societăților comerciale și conduce la îngrădirea dreptului de proprietate al acționarilor, în special, precum și a proprietății publice și libertății comerțului, în general.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cărora: "(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 135 alin. (1) referitor la caracterul de economie de piață al economiei României și alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului și protecția concurenței loiale și art. 136 - Proprietatea.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată următoarele:

Prevederile

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , potrivit cărora nulitatea absolută a hotărârilor adoptate de adunarea generală a acționarilor unei societăți comerciale poate fi invocată de oricine dovedește un interes, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil, reprezintă o consacrare legală a regimului juridic al nulității absolute.

Curtea constată că aceste prevederi legale nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, sunt în deplină conformitate cu art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, asigurând posibilitatea oricărei persoane interesate de a se adresa justiției atunci când se încalcă dispozițiile imperative ale legii.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției privind îngrădirea dreptului de proprietate al acționarilor unei societăți comerciale și a libertății economice, în general, prin exercitarea unor acțiuni abuzive, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute dat fiind faptul că instanța de judecată este singura competentă să decidă asupra legalității și temeiniciei acțiunilor în justiție, fiind astfel ocrotite, prin lege, numai interesele legitime. Așa fiind, nu poate fi reținută nici o contradicție între textul de lege criticat și dispozițiile art. 44 alin. (1) teza întâi și ale art. 45 din Constituție.

De altfel, dispozițiile

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 45 din Constituție, și cu o motivare identică. Astfel, prin

Decizia nr. 250 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea, respingând excepția, a statuat că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , potrivit cărora intentarea acțiunii în anulare nu este suspensivă de executare, suspendarea executării pronunțându-se prin ordonanță președințială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauțiuni, reprezintă garanții procesuale de natură să evite introducerea șicanatorie a acțiunilor în anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăților comerciale.

Cele statuate în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 135 - Economia și art. 136 - Proprietatea, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2006.