Decizia nr. 397/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Iancu Ceuță și Corneliu Natanael Ceuță în Dosarul nr. 599/2006 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorii excepției au depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că aspectele invocate de autorii excepției, în motivarea acesteia, vizează modul de aplicare a reglementării criticate, iar nu neconstituționalitatea sa, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 599/2006, Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Iancu Ceuță și Corneliu Natanael Ceuță în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt criticate pe larg, prin raportare la dispozițiile constituționale cuprinse în: art. 16, privind egalitatea în drepturi, art. 26, privind viața intimă, familială și privată, art. 28, privind secretul corespondenței, art. 30 alin. (6), care consacră dreptul la propria imagine, art. 32, privind dreptul la învățătură, art. 41, care consacră dreptul la muncă, art. 51, privind dreptul de petiționare, o serie de măsuri dispuse de administrația penitenciarului în care se află deținuți cei doi autori. Se solicită ca, prin soluția ce se va pronunța de către Curtea Constituțională, să se recunoască faptul că drepturile nesocotite sunt drepturi subiective care "se încalcă în mod voit în penitenciar".

Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât actul normativ criticat a fost emis "tocmai pentru garantarea exercitării drepturilor prevăzute de Constituția României și tratatele internaționale semnate de țara noastră".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate dau expresie normelor constituționale invocate de autorii excepției. Se arată totodată că neconstituționalitatea "este dedusă din pretinse lacune ale dispozițiilor supuse controlului". Or, restabilirea concordanței dintre lege și Constituție, într-o atare situație, ar presupune înlăturarea lacunei, prin completarea reglementării, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobată prin

Legea nr. 403/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.

Prevederile constituționale pretins încălcate sunt cele cuprinse în: art. 16, privind egalitatea în drepturi, art. 26, privind viața intimă, familială și privată, art. 28, privind secretul corespondenței, art. 30 alin. (6), care consacră dreptul la propria imagine, art. 32, privind dreptul la învățătură, art. 41, care consacră dreptul la muncă, art. 51, privind dreptul de petiționare. Se mai invocă încălcarea de către administrația penitenciarului a dreptului "la greva foamei fără restricții", precum și a dreptului persoanelor încarcerate "de a fi transportate la spital în cazul îmbolnăvirii unei rude apropiate sau în cazul decesului unei rude de gradul I".

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate, autorii excepției, deținuți în Penitenciarul Bârcea Mare, sunt nemulțumiți de măsurile dispuse de administrația acestui penitenciar, cu privire la care arată că încalcă drepturile constituționale menționate. Or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată". Ca urmare, susținerile în sensul că normele constituționale nu sunt respectate de către conducerea penitenciarului nu pot fi analizate de către instanța de contencios constituțional, ci numai de către instanța de judecată competentă, reprezentând o problemă privind interpretarea și aplicarea legii. În acest sens, chiar actul normativ criticat consacră accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de asemenea măsuri, stabilind în art. 3 alin. (2) că "împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor, luate de către administrația penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot face plângere la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Iancu Ceuță și Corneliu Natanael Ceuță în Dosarul nr. 599/2006 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006.