Decizia nr. 378/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 225 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandra Roxana Pârvu în Dosarul nr. 1.160/302/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepției, prin avocat Mircea Pârvu, lipsind părțile Codiță Aurica și Codiță Daniela Elisabeta, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise din partea părților lipsă prin care acestea solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Avocatul autoarei excepției solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, arătând că, în măsura în care textul de lege criticat dă posibilitatea persoanei de a opta între a se prezenta sau nu în fața instanței pentru a răspunde la interogatoriu, exercitarea acestui drept procesual nu poate fi sancționată fără a se încălca în mod grav echilibrul și egalitatea de arme între părți, precum și dreptul la apărare al părții astfel sancționate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sancțiunea prevăzută de norma criticată fiind corespunzătoare atitudinii culpabile a părții care refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se prezintă în fața instanței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.160/302/2005, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 225 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandra Roxana Pârvu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției arată că prezumția legală instituită de art. 225 din Codul de procedură civilă constituie o sancțiune împotriva celui care în exercițiul dreptului său la integritate psihică, refuză răspunsul la interogatoriu, ca probă în procesul civil. În condițiile în care instanța de judecată poate considera acest refuz ca o mărturisire deplină sau un început de dovadă în folosul părții potrivnice, dispozițiile art. 225 aduc atingere echilibrului procesual, contradictorialității procedurii de administrare a probelor și creează discriminări între părțile aflate în proces.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, atâta vreme cât aplicabilitatea textului de lege criticat este restrânsă numai la ipoteza lipsei unor motive întemeiate care să justifice neprezentarea părții în fața instanței sau refuzul acesteia de a răspunde la interogatoriu.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 225 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 11 alin. (2) și art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privitoare la accesul liber la justiție, art. 22 alin. (1) care consacră dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și art. 26 alin. (2) referitoare la viața intimă, familială și privată. De asemenea, sunt nesocotite și prevederile cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează situația în care partea chemată la interogatoriu nu se prezintă în fața instanței sau, înfățișându-se la termenul stabilit, refuză să răspundă întrebărilor părții potrivnice. Într-o atare împrejurare, dacă motivele invocate de persoana în cauză nu sunt temeinic justificate, instanța poate considera această atitudine ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul celeilalte părți.

Așa fiind, Curtea constată că incidența reglementării criticate și, deci, a sancțiunii aplicate de instanță sub aspectul probatoriului, este subsecventă refuzului nejustificat al părții chemate la interogatoriu de a se prezenta în fața instanței sau de a răspunde întrebărilor. Așa fiind, autorul excepției nu se poate prevala de propria atitudine culpabilă în susținerea criticii de neconstituționalitate.

Pe de altă parte, în toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, instanța are îndatorirea de a-și exercită rolul activ, în temeiul art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, și de a stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Mai mult, părțile dispun de posibilități suficiente și echivalente pentru a-și apăra poziția asupra problemelor de drept și de fapt, în asemenea manieră încât mărturisirea deplină sau începutul de dovadă în folosul părții potrivnice să nu aibă înrâurire, în mod exclusiv, asupra hotărârii instanței judecătorești.

Pentru aceste motive, textul de lege criticat nu conține nici o dispoziție care să evidențieze încălcarea dreptului la un proces echitabil, desfășurat după o procedură contradictorie, cu respectarea dreptului la apărare și a egalității armelor, fiind în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la invocarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 22 alin. (1) care consacră dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și în art. 26 alin. (2) referitoare la viața intimă, familială și privată, Curtea reține că acestea nu sunt relevante în cauza dedusă controlului de constituționalitate, întrucât reglementările pretins a fi încălcate au un alt domeniu de incidență.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 225 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandra Roxana Pârvu în Dosarul nr. 1.160/302/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2006.