Decizia nr. 436/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ion Tiuca - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Camera de Comerț și Industrie Iași în Dosarul nr. 1.963/2004 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.963/2004, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Camera de Comerț și Industrie Iași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca, datorită "formulării derizorii" a art. 402 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cauza sa va fi judecata în complet de apel, deci în doi judecători, deși contestația se judeca cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanța și, ca atare, ar trebui să fie examinata de un complet format dintr-un singur judecător. În opinia autorului excepției, prin aceasta se aduce atingere dreptului sau la apărare și la un proces echitabil, întrucât nu mai poate beneficia de calea de atac a apelului, ci numai de cea a recursului.

Tribunalul Iași considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca dispozițiile art. 400-402 din Codul de procedură civilă instituie reglementarea de baza privind competența instanțelor de a soluționa contestațiile la executare. Astfel, dacă în ceea ce privește contestația împotriva măsurilor de executare competența aparține întotdeauna judecătoriei, contestația la titlu se îndreaptă la instanța care a emis acest titlu, deci este posibil ca o asemenea contestație să fie rezolvată de judecătorie, tribunal, curte de apel sau chiar de Înaltă Curte de Casație și Justiție. Instanța apreciază ca modul în care instanțele de judecată aplica legea nu poate face obiect al controlului de constituționalitate, pentru aceasta existând mecanismul controlului judecătoresc al hotărârilor pronunțate de instanțe prin intermediul căilor de atac.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-tionalitate.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile art. 402 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens arata ca dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului persoanei de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, ci, mai mult, acestea sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 402 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Contestația la executare se judeca cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanța, care se aplică în mod corespunzător. Părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgenta și cu precădere.

Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se da fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400^1 și al art. 401 alin. 2.

Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași cai de atac ca și hotărârea ce se executa."

Autorul excepției susține ca dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) teza întâi privind accesul liber la justiție și ale art. 24 care consacra dreptul la apărare.

Examinând critica autorului excepției, Curtea constata ca, în ceea ce privește motivul de neconstituționalitate referitor la "suprimarea caii de atac a apelului", Curtea a statuat în jurisprudenta sa constanta ca "accesul liber la justiție nu înseamnă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite".

Asa fiind, Curtea nu poate retine ca textul de lege dedus controlului contravine art. 21 din Constituție, în măsura în care, în cuprinsul acestuia, nu se precizează in terminis ca accesul liber la justiție implica întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cat și a recursului, situație în care exercitarea cumulativa a ambelor cai de atac împotriva unei hotărâri ar fi constituit, într-adevăr, un criteriu de constituționalitate. De altfel, nici reglementările internaționale în materie nu impun un anumit număr de grade de jurisdicție sau de cai de atac, în acest sens fiind art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede asigurarea posibilității unui recurs efectiv la o instanța naționala.

Curtea constata că nu poate fi reținută nici critica privind infrangerea prevederilor constituționale cuprinse în art. 24 referitoare la dreptul la apărare, deoarece exercitarea acestui drept nu este îngrădită, părțile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului și de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apărare și garanțiile prevăzute de lege, independent de gradele de jurisdicție de care beneficiază.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Camera de Comerț și Industrie Iași în Dosarul nr. 1.963/2004 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2006.