Decizia nr. 447/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (5) și ale

art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Aurel Bondrescu și Paulina Bondrescu în Dosarul nr. 26.715/2/2005 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prevederile legale criticate asigură o protecție exagerată a creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ceea ce determină o inegalitate de tratament juridic între această categorie de creanțe și creanțele persoanelor fizice sau juridice, contrar art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție. Totodată, se arată că stabilirea unui termen de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului de numai 6 luni încalcă art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât se creează atât o discriminare de tratament juridic față de creanțele preluate de această autoritate, cât și o încălcare vădită a dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea acțiuni.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție nu vizează o egalitate de tratament juridic între stat și cetățean, iar instituirea unui termen de prescripție special nu este de natură a încălca art. 44 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 26.715/2/2005, Curtea de Apel București Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (5) și ale

art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Aurel Bondrescu și Paulina Bondrescu într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva executării silite începute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , instituind un termen special de prescripție de 7 ani în ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită a creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private. Totodată, în opinia autorilor excepției,

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , stabilind un termen de prescripție special de 6 luni al acțiunilor îndreptate împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (5) și ale

art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. Curtea observă că, deși autorii excepției invocă neconstituționalitatea întregului text al art. 49 din ordonanța de urgență, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, aceștia critică doar primul alineat al art. 49. În consecință, prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunța cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 13 alin. (5) și ale

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , care au următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";

- Art. 49 alin. (1): "Termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva AVAS este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției apreciază că prevederile legale criticate asigură o protecție exagerată a creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție.

Curtea constată că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, sub aspectele criticate și în prezenta cauză.

Astfel Curtea, prin

Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, a statuat că nu se poate reține încălcarea principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, întrucât egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. În cazul de față, această soluție se impune datorită legăturii indisolubile dintre creanțele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferența de tratament juridic privind termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Curtea a reținut, de asemenea, că instituirea unui termen de prescripție special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, precum și că textul legal criticat ocrotește realizarea veniturilor obținute din valorificarea unor active ale statului și, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferențiat a proprietății private în raport cu calitatea titularilor.

Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cu referire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea reține că instituirea unui termen de prescripție special, derogatoriu de la dreptul comun, cu privire la acțiunile îndreptate împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului este justificată în mod obiectiv și rezonabil de necesitatea asigurării stabilității și securității sporite a raporturilor juridice civile, mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanțele ce urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acțiuni și bugetul de stat. În consecință, Curtea constată că textul legal criticat nu are în vedere ocrotirea în mod diferențiat a proprietății private în raport cu calitatea titularilor și nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție. al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (5) și ale

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Aurel Bondrescu și Paulina Bondrescu în Dosarul nr. 26.715/2/2005 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2006.