Decizia nr. 467/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Enache Red" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 8.821/2005 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că, din motivarea excepției, se desprinde concluzia că autorul excepției critică o omisiune legislativă a textului

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Or, completarea cuprinsului unei reglementări legale nu reprezintă atributul Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 8.821/2005, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Enache Red" - S.R.L. din Iași într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care Judecătoria Iași a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, întocmit de un agent constatator al Corpului Gardienilor Publici.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate nesocotesc dreptul de liber acces la justiție, garantat constituțional. În acest sens precizează că termenul de contestare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției începe să curgă de la data afișării lui la sediul contravenientului. Or, actul sancționator afișat poate fi cu ușurință rupt, distrus sau sustras, astfel încât agentul economic nu mai poate lua cunoștință de existența sa. Arată că, din acest motiv, nu are posibilitatea de a formula apărările care ar putea conduce la anularea măsurii prevăzute în actul sancționator comunicat.

Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că legiuitorul poate reglementa modalitatea de comunicare a procesului-verbal prin legi speciale, fără a face distincție între contravenientul persoană fizică și cel persoană juridică, atât timp cât operațiunea de comunicare prin afișare se concretizează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. În continuare, arată că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, respectiv cu cele ale art. 47 din acesta, care se referă la comunicarea, după învestirea instanței cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal, a citației sau a altor acte de procedură.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că în jurisprudența constantă a Curții Constituționale s-a statuat că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești reprezintă o problemă de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Precizează că accesul liber la justiție și dreptul la apărare sunt asigurate prin respectarea cerințelor procedurale specifice, precum și prin reglementarea căilor de atac exercitate, potrivit art. 129 din Constituție, în condițiile legii.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Precizează că accesul liber la justiție are semnificația faptului că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social, el presupunând, totodată, accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. De asemenea, consideră că dispozițiile

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt conforme și prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât dreptul la apărare este consacrat de Constituție în sfera activității judiciare, or, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată ca urmare a săvârșirii unei contravenții nu se înscrie în acest cadru. În continuare, observă că autorul excepției critică o omisiune legislativă, or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul cuprins: "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1), care prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, și celor ale art. 24, care garantează dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate și motivele invocate în susținerea ei, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, precum și a înștiințării de plată a amenzii corespunzătoare, regula generală este prevăzută de

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

și constă în înmânarea lor direct contravenientului. Textul de lege dedus controlului de constituționalitate instituie o excepție de la această regulă, excepție aplicabilă situației în care contravenientul lipsește de la domiciliul sau, după caz, de la sediul său ori, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal.

Nu se poate reține critica de neconstituționalitate privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 și 24 din Legea fundamentală, întrucât dispozițiile

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , referitoare la afișarea procesului-verbal, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dreptului de acces liber la justiție. Autorul excepției pleacă de la premisa că, în practică, există riscul să nu ia cunoștință de existența actului sancționator. Aceasta e însă doar o supoziție ce se întemeiază pe o simplă temere ipotetică potrivit căreia instrumentum probationis ar putea fi distrus sau furat.

În realitate, afișarea, ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, satisface pe deplin cerințele procedurale care să asigure contravenientului exercitarea atât a dreptului de acces liber la justiție, cât și a dreptului de apărare.

Mai mult, din modul în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate, se desprinde concluzia că autorul acesteia nu critică textul de lege supus controlului pentru conținutul său, ci pentru ceea ce, în opinia sa, lipsește acestui text, problemă ce ține de procesul de legiferare, excedând sfera de competență a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Enache Red" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 8.821/2005 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2006.