Decizia nr. 476/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 și ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arătând că acest text a fost deja declarat neconstituțional, și ca fiind neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a art. 322 pct. 6 din același act normativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 11.665/CA/2005, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 și ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Daniel Craiovan cu prilejul soluționării unei cereri de revizuire împotriva unei decizii civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, următoarele: formula "sub sancțiunea nulității" din art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă reprezintă un exces de zel al legiuitorului, care încalcă art. 21, 24 și 129 din Constituție. Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, arată că este discriminator, contravenind, așadar, art. 16 din Constituție, deoarece permite numai statului și altor persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, care au fost apărate cu viclenie de cei însărcinați să-i apere, să folosească calea de atac a revizuirii, în vreme ce alte persoane fizice și juridice care s-ar găsi în aceeași situație nu au deschisă calea revizuirii.

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, în ceea ce privește art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arată că acesta este contrar Legii fundamentale pentru motivele reținute în

Decizia Curții Constituționale nr. 176/2005 ; de asemenea, învederează Curții că, "deși textul art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede sancțiunea nulității absolute, el nu ocrotește un interes general, ci un interes personal, aparținând părții potrivnice, situație în care se impune ca nulitatea prevăzută de lege să aibă un caracter relativ". Referitor la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, consideră că acest text creează o "reală discriminare între stat, pe de o parte, ca subiect de drept, și celelalte subiecte de drept, persoane fizice și juridice, pe de altă parte, prin faptul că de calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe acest text de lege, poate să uzeze doar instituția statului, nu și alte subiecte de drept".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 302^1 alin. 1 și art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, dispoziții potrivit cărora:

- art. 302^1 alin. 1: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

d) semnătura.";

- art. 322 pct. 6: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliu judiciar*) nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere."

------

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24 și 129 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă se referă la condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs. Curtea constată însă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu având ca obiect o cerere de revizuire. Așadar, judecarea excepției de neconstituționalitate a art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu are legătură cu soluționarea cererii de revizuire, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta fiind, așadar, inadmisibilă.

II. Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta apără, prin posibilitatea declanșării revizuirii, două categorii de interese, circumscrise unor categorii de subiecte de drept limitativ prevăzute de lege.

Astfel, acest text de lege se referă la persoanele dispărute, incapabile sau puse sub curatelă; acestea constituie o categorie față de care legiuitorul a manifestat o grijă specială, având în vedere situația defavorizată în care se găsesc aceste persoane, luând măsuri de protecție sporită a intereselor acestora.

De asemenea, dispozițiile de lege criticate se referă la stat și la alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică. Față de acestea, justificarea posibilității de a promova calea de atac a revizuirii, atunci când nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie, provine din necesitatea ocrotirii cu precădere a interesului public pe care îl realizează subiectele de drept enumerate, care ar fi grav afectat dacă nu ar avea deschisă calea de atac a revizuirii.

De asemenea, nu se poate reține existența vreunei discriminări între aceste persoane de drept public și persoanele private, fie ele fizice sau juridice, deoarece cele două categorii se găsesc în situații juridice obiectiv diferite, unele fiind purtătoare ale prerogativelor de putere publică, exorbitante față de dreptul comun, iar celelalte urmărind numai realizarea unui interes privat.

Așadar, tratamentul juridic diferit al celor două categorii de persoane - publice și private - este justificat de existența unui criteriu obiectiv și rațional de diferențiere, care este existența unei cauze de interes public. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută între persoane aflate în situații analoage, trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea cauza Marckx contra Belgiei, 1979).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2006.