Decizia nr. 469/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (3) și

art. 53 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Rodica Abrudan în Dosarul nr. 10.136/2005 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate au fost abrogate prin

art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , soluțiile legislative criticate fiind preluate însă de actul normativ abrogator în cuprinsul art. 257, art. 258 alin. (3) și art. 259 alin. (7). Referindu-se la dispozițiile

art. 257 din Legea nr. 95/2006 , pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. În ceea ce privește celelalte două texte de lege criticate de autorul excepției, pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, apreciind că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.136/2005, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (3) și

art. 53 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , excepție ridicată de Rodica Abrudan cu prilejul soluționării contestației la executare privind contribuția la fondul de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

au caracter discriminatoriu, întrucât stabilesc diferențiat contribuția la fondul de asigurări de sănătate, în raport cu veniturile realizate, deși toți asigurații beneficiază de același pachet de servicii de bază. În acest sens arată că interpretarea corectă în practică ar trebui să fie aceea că toate persoanele trebuie să fie obligate la a contribui cu o sumă reprezentând un procent din salariul minim brut pe țară și că, în situația în speță, unde este vorba de același pachet de servicii de bază, este normal ca toată lumea să plătească la fel. De asemenea, arată că art. 52 alin. (3) din aceeași ordonanță prevede posibilitatea diminuării pachetului de servicii de bază în caz de neplată a contribuției bănești lunare pentru asigurările de sănătate, fără a face nicio diferențiere pentru aceia care plătesc totuși o parte din contribuție, raportată doar la una dintre sursele lor de venit. În sfârșit, critică

art. 53 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

pentru faptul că prevede obligarea persoanei care nu poate dovedi plata contribuției la plata retroactivă a acesteia pe trei ani, pentru a dobândi calitatea de asigurat, chiar dacă în acea perioadă nu a beneficiat de niciun fel de servicii medicale.

Judecătoria Oradea apreciază că dispozițiile legale criticate sunt conforme cu dispozițiile constituționale, întrucât nu creează o situație discriminatorie între subiecții supuși impunerii în baza legilor privind sistemul public de asigurări de sănătate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând considerentele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu prilejul examinării constituționalității textelor de lege criticate, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel că pentru situații diferite este justificat un tratament juridic diferențiat. De asemenea, consideră că textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul la viață și dreptul la integritatea fizică și psihică a persoanei și nici nu conțin dispoziții contrare prevederilor art. 34 și 47 din Constituție. În sfârșit, arată că așezarea justă a sarcinilor fiscale este strâns legată de principiul proporționalității și cel al echității, urmărindu-se o distribuire a obligațiilor ce tinde la o egalitate de rezultat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51, art. 52 alin. (3) și

art. 53 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dar soluțiile legislative criticate au fost preluate de actul abrogator în cuprinsul art. 257, art. 258 alin. (3) și art. 259 alin. (7), texte de lege ce au următoarea redactare:

- Art. 257: "(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizațiilor de șomaj;

e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;

f) veniturilor realizate din pensii.

(3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.

(4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară și care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuția lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe țară.

(5) Contribuțiile prevăzute la alin. (2) și (4) se plătesc după cum urmează:

a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) și f);

b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) și la alin. (4);

c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) și e).

(6) Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.

(7) Obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plătește asiguraților veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) și f), respectiv asiguraților pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și e).

(8) Termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale.";

- Art. 258 alin. (3): "Nerespectarea prevederilor art. 257 alin. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art. 220. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuției.";

- Art. 259 alin. (7): "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală lunară pe ultimii 5 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară în vigoare la data plății, sau de la data ultimei plăți a contribuției, respectiv de la data când plata contribuției era obligatorie dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani, calculându-se majorări de întârziere."

În aceste condiții, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor dispoziții de lege.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 47 referitor la nivelul de trai și ale art. 56 privind contribuțiile financiare.

Curtea, analizând modul în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 din Legea nr. 95/2006

în prezenta cauză, constată că autorul acesteia propune, de fapt, o altă interpretare a textului de lege criticat, precum și modificarea acestei reglementări. Or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , o asemenea solicitare excedează competenței instanței de contencios constituțional, astfel că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 258 alin. (3) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 , Curtea, având în vedere că obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl constituie contestația la executare a contribuției la fondul de asigurări sociale în raport cu veniturile realizate, constată că dispozițiile de lege criticate, care privesc diminuarea pachetului de servicii de bază și obligația plății contribuției pe o perioadă anterioară pentru a dobândi calitatea de asigurat, nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel că, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257, art. 258 alin. (3) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Rodica Abrudan în Dosarul nr. 10.136/2005 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2006.