Decizia nr. 463/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice nr. 304/2003
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice nr. 304/2003, excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din București în Dosarul nr. 38.086/2/2005 (număr în format vechi 4.681/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, prin directorul Direcției juridice, domnul Vlad Cercel, cu delegație la dosar, constatându-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Aceasta, deoarece
art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003
nu reglementează o sarcină fiscală, ci doar conferă Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații dreptul de a determina mecanismul de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal. Or, art. 56 alin. (2) din Constituție, invocat ca fiind încălcat, dispune cu privire la taxele și impozitele datorate bugetului de stat și destinate fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât consideră că textul de lege criticat nu contravine art. 56 alin. (2) din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 38.086/2/2005 (număr în format vechi 4.681/2005), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 , excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect anularea deciziei Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații privind impunerea contribuției pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că
art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 , care prevede perceperea de către Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații a unei contribuții pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, calculată asupra cifrei de afaceri realizate, contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, prin aceea că valoarea contribuției datorate se raportează la cifra de afaceri ca sumă a tuturor veniturilor societății comerciale, iar nu asupra cifrei de afaceri realizate din veniturile corespunzătoare activităților de furnizare de rețele și de servicii publice de comunicații electronice.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece contribuția prevăzută de textul de lege criticat nu reprezintă o sarcină fiscală de natura impozitelor și taxelor, ci o plată legală pentru o activitate desfășurată de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, ceea ce nu contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât
art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003
nu are ca obiect de reglementare stabilirea unor sarcini fiscale, sumele percepute de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații nu au natura unor taxe sau impozite și nu se constituie în venituri la bugetul de stat, iar autoritatea care le percepe nu este învestită, potrivit legii, cu atribuții în domeniul fiscal.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere că suma pretinsă de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații reprezintă o contribuție la compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal de comunicații electronice, iar nu o sarcină fiscală, în sensul de impozite și taxe, în privința cărora sunt incidente prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice nr. 304/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 31 iulie 2003, dispoziții potrivit cărora: "(2) ANRC va determina mecanismul de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenței, minimei atingeri aduse concurenței, nediscriminării și proporționalității. În acest scop ANRC va stabili furnizorii de rețele de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice care au obligația să contribuie la compensare, cuantumul contribuțiilor datorate, modalitatea și termenul de plată, precum și orice alte elemente necesare în vederea funcționării acestui mecanism."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă principiul consacrat de art. 56 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale".
Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea reține următoarele:
Articolul 56
alin. (1) din Constituție prevede obligația cetățenilor, valabilă și pentru persoanele juridice, de a contribui, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice. Impozitele și taxele, stabilite în condițiile prevederilor constituționale ale art. 139, se fac venit la bugetul public național, astfel cum este definit de art. 138 alin. (1) din Constituție, din care se efectuează cheltuielile publice.
Potrivit alin. (1) al
art. 13 din Legea nr. 304/2003 , în cazul în care Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, în urma determinării costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, constată că acest cost reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, va decide compensarea costului. Rezultă din această reglementare că impunerea unei asemenea contribuții nu echivalează cu stabilirea unor impozite sau taxe. Aceasta, deoarece potrivit
art. 2 pct. 29 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, impozitul este acea "prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general", iar potrivit pct. 40 al aceluiași articol, taxa este "suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public." Pe de altă parte, tariful exprimă prețul oficial stabilit pentru serviciile prestate sau lucrările executate, în funcție de importanța, volumul și valoarea acestora. Contribuțiile datorate în temeiul
art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 , nu se fac venit la bugetul public național, ci compensează costurile suportate de furnizorul serviciului universal în domeniul comunicațiilor electronice. În consecință, art. 56 alin. (2) din Constituție nu este incident în cauză, astfel că nu se poate examina constituționalitatea textului de lege criticat prin raportare la aceste dispoziții constituționale.
Teza întâi a alin. (2) al art. 13 din legea criticată prevede obligația Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații de a determina mecanismul de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, iar teza a doua a aceluiași alineat dispune cu privire la necesitatea stabilirii furnizorilor de rețele și de servicii de comunicații electronice care au obligația să contribuie la compensare, cuantumul contribuțiilor datorate, modalitatea și termenul de plată a acestora. Așadar,
art. 13 din Legea nr. 304/2003
nu cuprinde dispoziții referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului contribuției, ci prevede că mecanismul elaborat trebuie să respecte principiile transparenței, minimei atingeri aduse concurenței, nediscriminării și proporționalității. Art. 14 din aceeași lege prevede obligativitatea publicării mecanismului elaborat, precum și a unui raport anual privind realizarea compensării.
Așa fiind, Curtea nu poate reține susținerile de neconstituționalitate formulate și constată că, în realitate, autorul excepției nu critică dispozițiile
art. 13 din Legea nr. 304/2003 , ci modul de calcul al contribuției datorate, prin raportare la totalitatea veniturilor, iar nu numai la cele realizate din activitatea de furnizare de rețele și de servicii de comunicații electronice. Or, acest aspect reprezintă o problemă de aplicare a dispozițiilor legale ce intră în competența de soluționare a instanței judecătorești, care va stabili dacă impunerea s-a făcut ori nu cu respectarea principiilor prevăzute de lege.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice nr. 304/2003, excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din București în Dosarul nr. 38.086/2/2005 (număr în format vechi 4.681/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.