Decizia nr. 506/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 179/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 340/2004

privind instituția prefectului, excepție ridicată de Asociația Pro Democrația Club Brașov în Dosarul nr. 29/CA/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prevederile legale criticate nu justifică existența unei situații extraordinare, reglementează în domeniul legii organice, afectează regimul juridic al instituției prefectului și, totodată, încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, nepermițând altor persoane, în afara prefecților în funcție, să participe la examenul de atestare pe post.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că ordonanțele de urgență se pot adopta în domeniul legii organice și, astfel cum rezultă din expunerea de motive a ordonanței de urgență, exista o situație extraordinară. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate prevederile art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 29/CA/2006, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 179/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 340/2004

privind instituția prefectului, excepție ridicată de Asociația Pro Democrația Club Brașov într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 179/2005 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că actul normativ criticat a fost adoptat cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) și ale art. 115 alin. (4) și (6), întrucât a modificat și completat o lege organică; a dispus în legătură cu atribuțiile prefectului, ceea ce se putea face numai prin lege organică; a reglementat regimul juridic al unei instituții fundamentale a statului; a adoptat ordonanța de urgență fără ca aceasta să fi fost justificată de existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată și nu a motivat urgența; a dispus aplicarea prevederilor ordonanței unor situații juridice născute anterior intrării lor în vigoare, respectiv prefecților și subprefecților în funcție; a încălcat principiul nediscriminării și al egalității în drepturi, precum și dreptul la muncă. Totodată, sunt considerate a fi încălcate dispozițiile art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă, precum și cele ale art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. (5.9) și art. (7.5) din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, privind interzicerea oricărei discriminări.

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată este întemeiată, întrucât actul normativ criticat încalcă dispozițiile și principiile constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția ridicată este neîntemeiată, având în vedere că adoptarea ordonanței de urgență a fost determinată de necesitatea respectării angajamentelor Guvernului față de Uniunea Europeană pentru realizarea unei reforme reale a administrației publice în vederea aderării României la 1 ianuarie 2007, urgența fiind corespunzător justificată prin existența interesului public și a situației extraordinare. Totodată, se arată că prevederile ordonanței nu aduc atingere instituției prefectului, fiind în concordanță cu dispozițiile Constituției.

Apreciază că dispozițiile legale criticate nu produc efecte cu caracter retroactiv, au caracter tranzitoriu, după care se asigură accesul la funcțiile de prefect și de subprefect tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că prevederile ordonanței de urgență criticate sunt constituționale, ordonanța fiind adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 din Constituție, dispune doar pentru viitor, chiar dacă modifică situații juridice existente, și nu conține dispoziții cu caracter discriminatoriu.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 340/2004

privind instituția prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 16 decembrie 2005, și cuprinde, în esență, reglementări privind încadrarea în funcții a prefecților și subprefecților, atribuțiile acestora și modul de exercitare a atribuțiilor.

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă și la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență și interdicția de a afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, ale art. 123 alin. (3) privind stabilirea prin lege organică a atribuțiilor prefectului. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și ale art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă, precum și cele ale art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. (5.9) și art. (7.5) din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, privind interzicerea oricărei discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă pe care autorul excepției o face, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. În cauza de față, Curtea constată că Guvernul a adoptat ordonanța de urgență criticată, astfel cum rezultă din expunerea de motive a acesteia, având în vedere necesitatea realizării unei reforme reale în cadrul administrației publice, respectarea angajamentelor asumate de Guvern, corectarea deficiențelor constatate în urma evaluării modului de implementare a

Legii nr. 340/2004

și evitarea riscului de a pierde momentul trecerii prefecților în categoria înalților funcționari publici, stabilit de lege la 1 ianuarie 2006. Astfel, Curtea constată că din motivarea urgenței reglementării rezultă respectarea cerinței imperative a Constituției de a adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia ordonanța de urgență criticată ar încălca prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea reține că acest text constituțional, în prima sa teză, interzice adoptarea ordonanțelor de urgență în domeniul legilor constituționale. În cauza de față, Curtea reține că ordonanța de urgență nu a reglementat în domeniul legilor constituționale, ci, potrivit art. 123 alin. (3) din Constituție, în domeniul legilor organice, or, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa constantă, Constituția nu interzice reglementarea prin ordonanțe de urgență în domenii rezervate legilor organice și nici modificarea ori completarea unor legi organice.

Totodată, Curtea constată că noile reglementări privind încadrarea în funcții a prefecților și subprefecților, atribuțiile acestora și modul de exercitare a atribuțiilor nu sunt de natură să afecteze regimul juridic al instituției prefectului, stabilit de Constituție și de lege organică, excedând sferei de cuprindere a acestei noțiuni.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/2005

a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție.

II. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/2005

nu conține dispoziții cu efecte retroactive, ci stabilește pentru viitor menținerea în funcții a prefecților și subprefecților, cu condiția promovării unui examen de atestare pe post, cu caracter tranzitoriu, până la 31 decembrie 2005, urmând ca numirile în funcții să se facă începând cu 1 ianuarie 2006. De altfel, durata mandatului prefectului nu este prevăzută de Constituție, iar numirea în funcție nu semnifică dobândirea unui drept fundamental, eliberarea din funcție putându-se dispune chiar pentru neîndeplinirea unor condiții ulterior stabilite de lege.

Nicio dispoziție a ordonanței criticate nu împiedică numirea în funcțiile de prefect sau subprefect a oricărei persoane care îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege și candidează pentru ocuparea unui post vacant. Curtea reține că este normal și chiar obligatoriu ca prefecții și subprefecții, în funcție de data intrării în vigoare a ordonanței, să fie menținuți în măsura în care îndeplinesc toate condițiile legale și promovează examenul de atestare pe post, fără ca această măsură să contravină art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Constituție.

Curtea constată că stabilirea prin lege a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea unor profesii, meserii sau ocupații, modificarea ulterioară a acestora ori completarea lor cu altele noi, impuse chiar și pentru menținerea în funcție, inclusiv obligația de a susține examen sau concurs pentru încadrare ori pentru menținere, nu echivalează cu îngrădirea dreptului la muncă ori a libertății alegerii profesiei și a locului de muncă.

În consecință, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile constituționale și nici cele ale actelor internaționale invocate în susținerea excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 179/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 340/2004

privind instituția prefectului, excepție ridicată de Asociația Pro Democrația Club Brașov în Dosarul nr. 29/CA/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2006.