Acordul din 14 noiembrie 1995
între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord referitor la retinerea și confiscarea bunurilor provenite și a instrumentelor folosite la comiterea infracțiunilor
prezumat în vigoare
Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,
în dorința de a-și acorda cea mai larga asistența mutuala în investigarea, identificarea și retinerea în vederea confiscarii a bunurilor provenite și a instrumentelor folosite la comiterea infracțiunilor,
au convenit urmatoarele:
Articolul 1
Domeniul de aplicare
Părțile, în conformitate cu prezentul acord, își vor acorda reciproc asistența în investigarea, identificarea și retinerea în vederea confiscarii a bunurilor provenite și a instrumentelor folosite la comiterea infracțiunilor și confiscarea acestor bunuri și instrumente.
Prezentul acord nu aduce atingere obligațiilor existente între părți, conform altor tratate, și nu împiedica părțile sau organismele lor de aplicare a legii să-și acorde asistența reciproc, în conformitate cu alte tratate sau înțelegeri.
Articolul 2
Definitii
În sensul prezentului acord:
a) confiscare înseamnă orice măsură constand în privarea de proprietate;
b) instrumente folosite la comiterea infracțiunilor înseamnă orice obiect ce se folosește sau se intenționează a fi folosit în legătură cu comiterea unei infractiuni;
c) bunuri provenite din comiterea infracțiunilor înseamnă orice proprietate derivata sau realizata, direct sau indirect, de orice persoană, ca rezultat al activității infractionale sau valoarea oricarei proprietăți de acest gen;
d) proprietatea desemneaza toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cat și actele juridice sau documentele care atesta proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor;
e) retinerea proprietății înseamnă orice măsură ce se ia pentru prevenirea vanzarii și cumpararii, transferarii sau dispunerii de proprietate.
Articolul 3
Autorități centrale
Solicitarile de asistența, în baza prezentului acord, vor fi facute prin autoritățile centrale ale părților.
În România, autoritatea centrala este Ministerul de Interne, iar pentru aducerea la indeplinire a prevederilor art. 10 este Ministerul Justiției. În Regatul Unit, autoritatea centrala este Home Office.
Articolul 4
Conținutul solicitarilor
Solicitarile vor fi facute în scris. În cazuri urgente sau atunci când partea solicitata permite, solicitarile pot fi facute oral, dar vor fi confirmate în scris.
Solicitarile de asistența vor include o declaratie privind:
a) numele autorității competente, care efectueaza cercetarea, sau procedurile la care se referă solicitarea;
b) chestiunile incluzând faptele și legile relevante la care se referă cercetarea sau procedurile;
c) scopul pentru care este facuta solicitarea și natura asistentei preconizate;
d) detalii asupra oricarei proceduri sau cai aparte, care partea solicitanta doreste să fie urmate;
e) orice termen limita inlauntrul caruia se doreste indeplinirea solicitarii;
f) identitatea, naționalitatea și localizarea persoanei sau a persoanelor care fac obiectul cercetării sau procedurilor.
Dacă partea solicitata considera ca informațiile continute de solicitare nu sunt suficiente pentru a permite rezolvarea solicitarii, acea parte poate solicita furnizarea de informații suplimentare.
Articolul 5
Indeplinirea solicitarilor
O solicitare va fi indeplinita în cadrul și în conformitate cu legislatia interna a părții solicitate și, în măsura în care nu este incompatibila cu aceasta legislatie, în conformitate cu orice prevedere specificata în solicitare.
Partea solicitata va informa, cu promptitudine, partea solicitanta asupra oricăror împrejurări ce ar putea cauza o intarziere semnificativa în indeplinirea solicitarii.
Partea solicitata va informa, cu promptitudine, partea solicitanta asupra deciziei sale de a nu îndeplini, total sau parțial, o solicitare de asistența și motivul acestei decizii.
Partea solicitanta va informa, cu promptitudine, partea solicitata asupra oricăror împrejurări ce ar putea afecta solicitarea sau indeplinirea sa, sau care ar putea sa faca inadecvata începerea intrarii ei în vigoare.
Articolul 6
Refuzarea asistentei
Acordarea asistentei poate fi refuzata, dacă:
a) partea solicitata considera ca indeplinirea solicitarii ar prejudicia suveranitatea, securitatea, interesele naționale sau alte interese esentiale; sau
b) acordarea asistentei cerute ar putea prejudicia o cercetare sau o procedură, aflata în curs pe teritoriul părții solicitate, sau siguranța oricarei persoane, sau ar putea reprezenta o povara excesiva asupra resurselor acelei părți; sau
c) actiunea prevăzută este contrara principiilor legislației părții solicitate; sau
d) solicitarea se referă la retinerea în vederea confiscarii sau la confiscarea de bunuri sau mijloace ale oricarei activități care, dacă s-ar fi derulat sub jurisdictia părții solicitate, nu ar fi fost o activitate pentru care s-ar fi emis o hotărâre de confiscare; sau
e) solicitarea se referă la o faptă penala pentru care persoanei i s-a acordat o decizie finala de achitare sau de care persoana a fost absolvita, sau pentru care a executat o condamnare pronunțată, iar orice decizie luata ca urmare a condamnarii a fost indeplinita.
Înainte de a refuza sa indeplineasca o solicitare de asistența, partea solicitata va analiza dacă asistența poate fi acordată, sub rezerva condițiilor pe care le considera drept necesare. Dacă partea solicitanta accepta sa acorde asistența în aceste condiții, atunci ea le va respecta.
Articolul 7
Confidentialitate și folosire restrictiva a dovezilor și informațiilor
Partea solicitata, în măsura în care i se solicita, va pastra confidentiala solicitarea de asistența, conținutul acesteia și documentele aferente, cat și faptul de a acorda aceasta asistența, cu excepția cazului în care dezvaluirea este necesară pentru executarea sa. Dacă solicitarea nu poate fi indeplinita fără incalcarea confidentialitatii, partea solicitata va informa despre aceasta partea solicitanta, care va determina, atunci, măsura în care doreste ca solicitarea să fie indeplinita.
Partea solicitanta, în măsura în care i se cere, va pastra confidentialitatea oricăror probe sau informații furnizate de partea solicitata, cu excepția cazului în care dezvaluirea acestora este necesară pentru cercetarea sau procedura descrisa în solicitare.
Partea solicitanta nu va folosi în alte scopuri, diferite de cele aratate în solicitare, dovezi sau informații obtinute ca urmare a acesteia, fără consimtamantul prealabil al părții solicitate.
Articolul 8
Informații și probe
Părțile pot inainta solicitări pentru informații și probe în scopul identificarii bunurilor provenite și a instrumentelor folosite la comiterea infracțiunilor, care ar putea sa devina susceptibile de a fi reținute sau confiscate.
Asistența ce poate fi acordată în conformitate cu acest articol include, dar nu este limitata la, urmatoarele:
a) furnizarea de informații și documente, sau copii ale acestora;
b) luarea de dovezi sau declaratii de la martori sau de la alte persoane și redactarea de documente, înregistrări sau alte materiale, pentru a fi trimise părții solicitante;
c) cautarea, retinerea și transmiterea către partea solicitanta a oricărui material relevant și furnizarea, la cererea părții solicitante, a informațiilor referitoare la locul, circumstantele retinerii, precum și la pastrarea ulterioară, până la trimitere, a materialului retinut.
Partea solicitata poate amana transmiterea materialului cerut, dacă acesta este necesar pentru unele proceduri, în spete penale sau civile, pe teritoriul sau. Partea solicitata va furniza, la cerere, copii legalizate ale documentelor.
Partea solicitanta, în cazurile în care partea solicitata o cere, va returna materialele transmise în baza acestui articol, în momentul în care nu îi mai sunt necesare scopului pentru care i-au fost furnizate.
Articolul 9
Retinerea
În conformitate cu prevederile prezentului articol, una dintre părți poate solicita retinerea proprietății, în scopul de a se asigura ca aceasta va putea fi confiscata ca urmare a unei hotărâri ce s-a luat sau ar putea fi luata.
O cerere, facuta în baza prezentului articol, va cuprinde:
a) (i) dacă solicitarea este facuta de România, o comunicare care să ateste ca s-a dispus începerea urmaririi penale sau s-a pus în miscare actiunea penala față de o persoană care a savarsit o infractiune;
(îi) dacă solicitarea este facuta de Regatul Unit, un certificat care să ateste ca a fost depusa o informare către un judecator de pace, sau ca o persoană a fost acuzata de comiterea unei fapte penale, sau ca a fost emis un mandat de acuzare, sau ca a fost depusa o solicitare de garantie, sau ca una dintre aceste măsuri urmeaza a fi luata și când anume;
b) (i) un rezumat al faptelor cazului, inclusiv o descriere a infractiunii, momentul și locul comiterii acesteia, referirea la prevederile legale relevante, motivele pe care se bazeaza suspiciunea și o copie a oricărui ordin de retinere conex; sau
(îi) în cazul în care a fost emisa o hotărâre de confiscare, o copie de pe aceasta;
c) pe cat este posibil, o descriere a proprietății care se doreste a fi retinuta sau care este considerata a fi disponibila de retinere și legătură dintre aceasta și persoana împotriva careia a fost sau urmeaza să fie declansata procedura judiciara;
d) dacă este cazul, o declaratie privind suma ce se doreste a fi retinuta și bazele pe care s-a facut estimarea;
e) acolo unde este aplicabil, o declaratie privind perioada estimată până la aducerea cazului în fața instanței și până la adoptarea unei sentinte definitive.
Partea solicitanta va informa partea solicitata asupra oricarei modificari a perioadei estimate, mentionata la paragraful 2 lit. e) de mai sus, concomitent cu informarea privind stadiul atins în realizarea procedurii. Fiecare parte o va informa pe cealalta, cu promptitudine, despre orice apel sau modificare facute referitor la actiunea de retinere, solicitata sau deja luata.
Partea solicitata poate impune o condiție care să limiteze durata retinerii. Partea solicitata va notifica orice astfel de condiție părții solicitante, cu promptitudine, cat și motivul adoptarii acesteia.
Articolul 10
Aplicarea ordinelor de confiscare
Acest articol este aplicabil unui ordin emis de o instanța judecătorească a părții solicitante, în scopul recuperării bunurilor provenite sau a instrumentelor folosite la comiterea infractiunii.
Solicitarea de asistența pentru aplicarea unui asemenea ordin va fi însoțită de o copie de pe acesta, certificata de un ofiter al instanței care a emis ordinul sau de către autoritatea centrala, și va contine informații care să indice:
a) ca nici ordinul și nici hotărârea de condamnare, la care acesta se referă, nu fac obiectul unui apel;
b) ca ordinul poate fi pus în executare pe teritoriul părții solicitante;
c) acolo unde este cazul, proprietatea disponibila executarii ordinului sau proprietatea în privinta careia se solicita asistența, aratandu-se relația existenta între acea proprietate și persoana împotriva careia a fost emis ordinul;
d) acolo unde este cazul, dacă sunt cunoscute, interesele oricarei persoane, alta decat aceea împotriva careia a fost emis ordinul, în legătură cu proprietatea; și
e) acolo unde este cazul, suma care se doreste a fi obtinuta ca rezultat al acestei asistente.
În cazul în care legislatia părții solicitate nu permite executarea în intregime a unei solicitări, partea solicitata o va pune în aplicare atât cat are posibilitatea sa o faca.
Dacă o solicitare facuta în baza prezentului articol se referă la o sumă de bani, acea suma va fi transformata în moneda părții solicitate, în conformitate cu procedurile și cu legislatia sa interna.
Proprietatea obtinuta de partea solicitata, cu ocazia aplicarii unui ordin la care se referă prezentul articol, va rămâne acesteia, în afara cazurilor în care părțile au convenit altfel.
Articolul 11
Cheltuieli
Partea solicitata va suporta toate cheltuielile ocazionate pe teritoriul sau, ca rezultat al actiunii intreprinse la cererea părții solicitante. Cheltuielile extraordinare pot face obiectul unei înțelegeri speciale între părți.
Articolul 12
Limba
Cu excepția cazurilor în care părțile au convenit altfel, solicitarile facute în baza art. 8, 9 și 10, precum și documentele aferente vor fi redactate în limba părții solicitante și vor fi insotite de o traducere în limba părții solicitate.
Articolul 13
Autentificare
Documentele certificate de către o autoritate centrala, și în cazul în care nu este prevăzut altfel în legislatia interna, dar fără a afecta cele prevăzute în art. 10 paragraful (2), nu vor necesita o alta certificare, autentificare sau legalizare pentru scopurile prezentului acord.
Articolul 14
Aplicare teritoriala
Prezentul acord se aplică:
a) în ceea ce priveste România, pe teritoriul României; și
b) în ceea ce priveste Regatul Unit:
(i) în Anglia și Tara Galilor, Scotia și Irlanda de Nord; și
(îi) oricărui teritoriu pentru ale cărui relatii internationale este responsabil Regatul Unit și asupra caruia vor fi fost extinse prevederile prezentului acord, sub rezerva oricarei modificari convenite prin convenția părților.
O asemenea extindere poate fi anulata de fiecare dintre părți, printr-o notificare scrisa, cu 6 luni înainte, transmisa celeilalte părți pe canalele diplomatice.
Articolul 15
Prevederi finale
Fiecare parte va notifica celeilalte despre indeplinirea procedurilor legale interne pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a lunii urmatoare expirarii unei luni calendaristice de la data ultimei dintre cele doua notificari.
Acesta poate fi denuntat de fiecare dintre părți, prin intermediul unei notificari către cealalta, pe canale diplomatice. El își va inceta valabilitatea la 6 luni după data primirii unei astfel de notificari.
Drept pentru care, pentru certificarea celor de mai sus, subsemnatii, având depline puteri din partea guvernelor lor, au semnat prezentul acord.
Incheiat la București, la 14 noiembrie 1995, în doua exemplare, în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Doru Ioan Taracila,
ministru de interne
Pentru Guvernul Regatului Unit
al Marii Britanii și Irlandei de Nord,
Sir Nicholas Bonsor,
ministru de stat pentru afaceri externe
și ale Commonwealth
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.