Convenția din 16 ianuarie 1992
pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita) - La Valetta, 16 ianuarie 1992
prezumat în vigoare
------------------
Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte state părți la Convenția culturala europeana, semnatare ale prezentei conventii (revizuita),
considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai stransa între membrii săi, pentru a salvgarda și a promova idealurile și principiile care sunt patrimoniul lor comun,
având în vedere Convenția culturala europeana, semnata la Paris la 19 decembrie 1954, și indeosebi articolele sale 1 și 5,
având în vedere Convenția pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnata la Granada la 3 octombrie 1985,
având în vedere Convenția europeana privind infractiunile asupra bunurilor culturale, semnata la Delphi la 23 iunie 1985,
având în vedere recomandarile Adunarii parlamentare referitoare la arheologie, indeosebi recomandarile nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) și nr. 1.072 (1988),
având în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protectia și valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operațiunilor de amenajare a teritoriului urban și rural,
reamintind ca patrimoniul arheologic este un element esential pentru cunoasterea trecutului civilizatiilor,
recunoscand ca patrimoniul arheologic european, marturie a unei stravechi istorii, este supus unor grave amenintari de degradare, atât prin înmulțirea marilor lucrari de amenajare, cat și datorita riscurilor naturale, sapaturilor clandestine ori lipsite de caracter științific sau insuficientei informari a publicului,
afirmand necesitatea de a introduce, acolo unde nu exista, procedurile de control administrativ și științific care se impun și de a integra preocuparile de protecție a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbana și rurala și de dezvoltare culturala,
subliniind ca raspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai statului direct interesat, ci și tuturor tarilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare și pentru a promova conservarea lui prin incurajarea schimburilor de specialisti și de experienta,
constatand necesitatea de a completa principiile formulate de Convenția europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evolutiei politicilor de amenajare teritoriala în tarile europene,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
Definirea patrimoniului arheologic
*) Traducere
PREAMBUL
Articolul 1
1. Scopul prezentei conventii (revizuita) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursa a memoriei colective europene și ca instrument de studiu istoric și științific.
2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile și alte urme ale existentei omenirii în trecut a (ale) caror:
(i) salvgardare și studiu permit redarea evolutiei istoriei omenirii și a relatiei sale cu mediul natural;
(îi) principale mijloace de informare le constituie sapaturile și descoperirile, precum și alte metode de cercetare asupra umanitatii și mediului înconjurător;
(iii) amplasare se situeaza în orice spatiu ce tine de jurisdictia părților.
3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, constructiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de alta natura, precum și contextul lor, fie ca se situeaza în sol sau sub apa.
Identificarea patrimoniului și măsuri de protecție
Articolul 2
Fiecare parte se angajează sa puna în aplicare, potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat, un regim juridic de protecție a patrimoniului arheologic, care să prevada:
(i) tinerea unei evidente a patrimoniului sau arheologic și clasarea unor monumente sau zone protejate;
(îi) constituirea unor rezervatii arheologice, chiar fără vestigii vizibile la suprafața sau sub apa, pentru conservarea unor marturii materiale care să poată fi studiate de către generatiile viitoare;
(iii) obligația pentru descoperitor de a semnala autorităților competente descoperirea intamplatoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic și de a le pune la dispoziție pentru examinare.
Articolul 3
În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic și pentru garantarea semnificatiei stiintifice a operațiunilor de cercetare arheologica, fiecare parte se angajează:
(i) sa instituie proceduri de autorizare și de control al sapaturilor și al altor activități arheologice, în scopul:
a) de a preveni orice sapatura sau deplasare ilicita a unor elemente ale patrimoniului arheologic;
b) de a asigura intreprinderea sapaturilor și a prospectiunilor arheologice intr-o maniera stiintifica și sub rezerva:
- folosirii unor metode de investigatie nedistructive, ori de cate ori este posibil;
- ca elementele patrimoniului arheologic sa nu fie exhumate în timpul sapaturilor sau lasate expuse în timpul sau după efectuarea acestora fără luarea unor măsuri corespunzătoare pentru prezervarea, conservarea și gestiunea lor;
(îi) sa vegheze ca sapaturile și alte tehnici potențial distructive sa nu fie practicate decat de către persoane calificate și abilitate în acest scop;
(iii) sa supuna unei autorizari prealabile specifice, în cazurile prevăzute de legislatia interna a fiecarui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente de detectie sau procedee de cercetare arheologica.
Articolul 4
Fiecare parte se angajează să aplice măsuri de protecție fizica a patrimoniului arheologic, care să prevada, în functie de împrejurări:
(i) achizitionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzătoare, de către autoritățile publice, a spatiilor destinate constituirii unor rezervatii arheologice;
(îi) conservarea și întreținerea patrimoniului arheologic, de preferinta pe locul lui de origine;
(iii) amenajarea unor depozite corespunzătoare pentru vestigiile arheologice deplasate din locul lor de origine.
Conservarea integrată a patrimoniului arheologic
Articolul 5
Fiecare parte se angajează:
(i) sa incerce concilierea și articularea cerințelor specifice ale arheologiei și, respectiv, ale amenajarii teritoriului, urmarind ca arheologii sa participe la:
a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate de protecție, conservare și punere în valoare a siturilor ce prezinta un interes arheologic;
b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze;
(îi) să asigure consultari sistematice între arheologi, urbanisti și specialisti în amenajarea teritoriului, pentru a permite:
a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul arheologic;
b) acordarea timpului și a mijloacelor necesare efectuării unui studiu științific corespunzător asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;
(iii) sa vegheze ca studiile de impact asupra mediului și hotărârile ce rezultă din acestea sa tina în intregime seama de siturile arheologice și de contextul lor;
(iv) sa prevada, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost gasite cu ocazia unor lucrari de amenajare și când aceasta se dovedeste posibil, conservarea în situ a acestor elemente;
(v) sa faca astfel încât deschiderea pentru public a siturilor arheologice, indeosebi amenajarile pentru primirea unui numar mare de vizitatori, sa nu aduca prejudicii caracterului arheologic și științific al acestor situri și al imprejurimilor lor.
Finantarea cercetării și a conservarii arheologice
Articolul 6
Fiecare parte se angajează:
(i) sa prevada un sprijin material din partea autorităților publice naționale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologica, în functie de competentele lor;
(îi) sa sporeasca mijloacele materiale la dispoziția arheologiei preventive:
a) dispunand măsuri corespunzătoare care să prevada, în cazul marilor lucrari de amenajare publice sau private, suportarea integrală, din fonduri provenind din sectorul public sau, după caz, din sectorul privat, a costurilor oricarei operațiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrari;
b) incluzând în bugetele acestor lucrari, alaturi de studiile de impact impuse de preocuparile privind mediul și amenajarea teritoriului, studiile și prospectiunile arheologice prealabile, documentele stiintifice de sinteza, precum și comunicarile și publicatiile complete asupra descoperirilor.
Colectarea și difuzarea informatiei stiintifice
Articolul 7
În vederea facilitarii studiului și a difuzarii cunoștințelor asupra descoperirilor arheologice, fiecare parte se angajează:
(i) sa realizeze și sa actualizeze anchetele, inventarele și cartografia siturilor arheologice din spatiile supuse jurisdictiei sale;
(îi) sa adopte orice dispozitii practice în vederea abtinerii, în urma operațiunilor arheologice, a unui document științific de sinteza publicabil, prealabil necesarei difuzari integrale a studiilor specializate.
Articolul 8
Fiecare parte se angajează:
(i) sa faciliteze schimbul, pe plan național sau international, de elemente ale patrimoniului arheologic în scopuri stiintifice profesionale, dispunand, totodata, masurile necesare pentru ca aceasta circulatie sa nu aduca în nici un fel prejudicii valorii culturale și stiintifice a acestor elemente;
(îi) sa încurajeze schimburile de informații asupra cercetarilor arheologice și sapaturilor în curs de execuție și să contribuie la organizarea unor programe internationale de cercetare.
Sensibilizarea publicului
Articolul 9
Fiecare parte se angajează:
(i) sa intreprinda acțiuni educative de natura a trezi și a dezvolta în opinia publică constiinta valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoasterea trecutului și a pericolelor ce ameninta acest patrimoniu;
(îi) sa promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului sau arheologic, indeosebi la situri, și sa încurajeze expunerea publică a unor bunuri arheologice selectionate.
Prevenirea circulației ilicite a elementelor patrimoniului arheologic
Articolul 10
Fiecare parte se angajează:
(i) sa organizeze schimbul de informații dintre autoritățile publice competente și instituțiile stiintifice asupra sapaturilor ilicite constatate;
(îi) sa aduca la cunoștința forurilor competente ale statului de origine, parte la aceasta convenție (revizuita), orice oferta suspecta de a proveni din sapaturi ilicite sau din deturnare de la sapaturi oficiale, împreună cu toate precizarile necesare relative la aceasta;
(iii) în ceea ce priveste muzeele și alte institutii similare, a caror politica de achizitii este supusă controlului statului, sa ia masurile necesare pentru ca acestea sa nu achizitioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau din deturnari din sapaturi oficiale;
(iv) pentru muzeele și alte institutii similare, situate pe teritoriul unei părți, dar a caror politica de achizitii nu este supusă controlului statului;
a) să le transmita textul prezentei conventii (revizuita);
b) sa nu precupeteasca nici un efort pentru a asigura respectarea de către aceste muzee și institutii a principiilor formulate în paragraful (iii) de mai sus;
(v) sa restranga pe cat este cu putinta, prin acțiuni educative, de informare, de vigilenta și de cooperare, circulatia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau din deturnari din sapaturi oficiale.
Articolul 11
Nici o prevedere a prezentei conventii (revizuita) nu aduce atingere tratatelor bilaterale sau multilaterale care exista sau vor putea exista între părți, cu privire la circulatia ilicita a elementelor de patrimoniu arheologic sau la restituirea lor proprietarului legitim.
Asistența tehnica și stiintifica mutuala
Articolul 12
Părțile se angajează:
(i) să își acorde reciproc asistența tehnica și stiintifica constand în schimb de experienta și de experti în problemele relative la patrimoniul arheologic;
(îi) sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naționale de profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile de specialisti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educatiei permanente.
Controlul aplicarii convenției (revizuita)
Articolul 13
În scopul aplicarii prezentei conventii (revizuita), un comitet de experti, instituit de către Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului Consiliului Europei, este imputernicit sa urmareasca aplicarea convenției (revizuita) și, între altele:
(i) sa supuna periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport privind situația politicilor de protecție a patrimoniului arheologic în statele contractante ale convenției (revizuita) și aplicarea principiilor pe care aceasta le enunta;
(îi) sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice măsuri vizand aplicarea prevederilor convenției (revizuita), inclusiv în domeniul activităților multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenției (revizuita), precum și în materie de informare a publicului asupra obiectivelor convenției (revizuita);
(iii) sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta convenție (revizuita).
Clauze finale
Articolul 14
1. Prezenta convenție (revizuita) este deschisa spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei și alte state părți la Convenția culturala europeana.
Ea va fi supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Un stat parte la Convenția europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, dacă nu a denuntat sus-mentionata convenție sau dacă nu o denunta simultan.
3. Prezenta convenție (revizuita) va intra în vigoare la 6 luni de la data la care patru state, dintre care cel puțin trei state membre ale Consiliului Europei, își vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin aceasta convenție (revizuita), conform prevederilor paragrafelor precedente.
4. În cazul în care, în aplicarea celor două paragrafe precedente, efectele denuntarii convenției din 6 mai 1969 și intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita) nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, ca va continua să aplice convenția din 6 mai 1969 până la intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita).
5. Prezenta convenție (revizuita) va intra în vigoare în oricare stat semnatar care își va fi exprimat ulterior consimtamantul de a se considera legat de prevederile ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 15
1. După intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita), Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei, precum și Comunitatea Economica Europeana sa adere la prezenta convenție (revizuita) printr-o hotărâre luata cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei și cu unanimitatea reprezentantilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana, în cazul aderarii, convenția (revizuita) va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 16
1. Orice stat poate menționa, cu ocazia semnarii sau a depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenție (revizuita).
2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei conventii (revizuita) la orice alt teritoriu mentionat în declaratie. Convenția (revizuita) va intra în vigoare, în privinta acestui teritoriu, la 6 luni de la data primirii declarației de către secretarul general.
3. Orice declaratie facuta în temeiul celor două paragrafe precedente va putea fi retrasa, în privinta oricărui teritoriu mentionat în aceasta declaratie, printr-o notificare adresata secretarului general. Retragerea devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general.
Articolul 17
1. Orice parte poate denunta, în orice moment, prezenta convenție (revizuita), adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denuntarea devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general.
Articolul 18
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state părți la Convenția culturala europeana, precum și oricărui stat sau Comunității Economice Europene, care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta convenție (revizuita):
(i) orice semnare;
(îi) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
(iii) orice data de intrare în vigoare a acestei conventii (revizuita), în conformitate cu prevederile art. 14, 15 și 16;
(iv) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenție (revizuita).
Drept pentru care, subsemnatii, legal autorizati în acest scop, au semnat prezenta convenție (revizuita).
Întocmită la La Valetta, la 16 ianuarie 1992, în limbile franceza și engleza, ambele texte având aceeasi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state părți la Convenția culturala europeana, precum și oricărui stat nemembru sau Comunității Economice Europene, invitat(a) sa adere la prezenta convenție (revizuita).
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.