Decizia nr. 539/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Sora Bârzu în Dosarul nr. 2.401/2005 al Tribunalului Iași - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, precizând că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

a fost abrogată prin

art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , dar că soluția legislativă criticată a fost preluată în conținutul art. 257 alin. (2) din actul abrogator, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale cu privire la textul de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.401/2005, Tribunalul Iași - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Sora Bârzu cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere a contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

instituie privilegii și discriminări, precum și un sistem injust de așezare a sarcinilor fiscale, întrucât stabilesc diferențiat contribuția la fondul de asigurări de sănătate, în raport cu veniturile realizate, deși toți asigurații beneficiază de același pachet de servicii de bază.

Tribunalul Iași - Secția de contencios administrativ apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece tratamentul juridic diferențiat, constând în obligația plății unor contribuții diferențiate, este determinat de situația obiectiv diferită a anumitor categorii de asigurați în raport cu veniturile pe care le realizează.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că asigurații se găsesc într-o situație obiectiv diferită datorită cuantumului diferit al veniturilor pe care aceștia le realizează, fapt ce justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat. De asemenea, arată că principiul așezării juste a sarcinilor fiscale face trimitere la principiile proporționalității și al echității, structurante pentru orice societate democratică, urmărindu-se o distribuire a obligațiilor ce tinde la o egalitate de rezultat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dar soluția legislativă criticată a fost preluată de actul abrogator în cuprinsul art. 257 alin. (2) ce are următoarea redactare:

"(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizațiilor de șomaj;

e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;

f) veniturilor realizate din pensii."

În aceste condiții, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor dispoziții de lege.

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 56 alin. (2) care consacră principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate în raport cu aceleași texte constituționale invocate și în prezenta cauză. În acest sens, este

Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, în care Curtea a statuat că este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.

De asemenea, Curtea a reținut că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului.

Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei invocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Sora Bârzu în Dosarul nr. 2.401/2005 al Tribunalului Iași - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2006.