Decizia nr. 563/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 176 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Aviația Utilitară 2000" - S.R.L. din Petroșani în Dosarul nr. 12.159/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.022D/2006 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 176 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grup 95" - S.A. din Aninoasa în Dosarul nr. 12.127/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele de mai sus este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorilor excepției și al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună administrare a justiției, dispune conexarea Dosarului nr. 1.022D/2006 la Dosarul 1.021D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, considerând că textul legal criticat încalcă prevederile

art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale art. 21 alin. (4) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate consacră o procedură administrativă prealabilă obligatorie, ceea ce nu este de natură a contraveni art. 21 alin. (4) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 martie 2006, pronunțate în dosarele nr. 12.159/1/2005 și nr. 12.127/1/2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 176 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Aviația Utilitară 2000" - S.R.L. din Petroșani și Societatea Comercială "Grup 95" - S.A. din Aninoasa în cauze având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe prin care acțiunea formulată de aceștia a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 176 din Codul de procedură fiscală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că art. 176 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede obligativitatea parcurgerii unei căi administrativ-jurisdicționale pentru soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, ceea ce este de natură a contraveni prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (4), conform cărora jurisdicțiile administrative sunt facultative și gratuite, precum și dispozițiilor

art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 .

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul legal criticat consacră obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile administrative, iar nu o procedură administrativ-jurisdicțională. Totodată, se arată că actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor nu sunt acte de jurisdicție, ci acte supuse cenzurii judecătorești.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 176 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Curtea observă că, anterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

a fost din nou republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar soluția legislativă cuprinsă în fostul art. 176 alin. (1) al ordonanței a fost preluată de actualul art. 177 alin. (1), care are următorul cuprins: "Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii."

Autorii excepției consideră că

art. 177 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (4), potrivit cărora jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, precum și dispozițiile

art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Curtea, în repetate rânduri, s-a pronunțat în sensul constituționalității unor prevederi din titlul IX al

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

- intitulat Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale -, titlu din care face parte și dispoziția legală criticată în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție. Textele constatate ca fiind constituționale reglementează chiar procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, aspect care este obiectul criticii de neconstituționalitate și în cauza de față.

Astfel, prin deciziile nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, nr. 478 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, și nr. 98 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 martie 2005, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile din Codul de procedură fiscală nu instituie jurisdicții speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din Constituție, ci reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.

Totodată, Curtea a statuat că asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor introduse de persoanele interesate este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcției administrative.

Astfel, actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată, acte care nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea reține că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional realizează un control de constituționalitate a legilor și ordonanțelor, ceea ce presupune controlul conformității acestora în raport cu dispozițiile Constituției, și nu are competența de a asigura coordonarea legislativă, atribuțiune ce revine Consiliului Legislativ și autorității legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 177 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Aviația Utilitară 2000" - S.R.L. din Petroșani și de Societatea Comercială "Grup 95" - S.A. din Aninoasa în dosarele nr. 12.159/1/2005 și nr. 12.127/1/2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.