Decizia nr. 561/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Visarion Bălan, Iulia Bălan, Argentina Bălan, Cristinel Mocanu, Petru Isac, Ioan Păduraru, Ecaterina Ștefan și Mircea Birică în Dosarul nr. 5.866/2005 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.866/2005, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Visarion Bălan, Iulia Bălan, Argentina Bălan, Cristinel Mocanu, Petru Isac, Ioan Păduraru, Ecaterina Ștefan și Mircea Birică în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul legal criticat obligă judecătorul instanței de rejudecare să se conformeze hotărârii instanței de recurs. Or, dacă judecătorii, indiferent de nivelul instanței, sunt independenți și se supun numai legii, ar trebui să nu existe o asemenea reglementare care să primeze în detrimentul principiului constituțional enunțat.

Tribunalul Iași opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în sensul că prevederile art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin art. 124 alin. (3) din Constituție în măsura în care cauza ce urmează a fi rejudecată în conformitate cu dispozițiile instanței de recurs revine spre soluționare, potrivit regulilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor, aceluiași judecător care a pronunțat sentința ce a fost casată de către instanța de recurs.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu conțin norme contrare principiului fundamental potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Rejudecarea cauzei se face cu excluderea intervenției oricărei alte autorități și în limitele prevăzute de lege. Judecătorii nu pot fi independenți față de lege, ei fiind obligați să respecte și să aplice legea. Respectând limitele stabilite de instanța de recurs, instanța de rejudecare este pe deplin independentă, nefiind vorba de amestecul altei autorități. Decizia instanței de recurs trebuie să fie respectată cu ocazia rejudecării cauzei după casare, evident în cazul în care situația de fapt a rămas aceeași. Altfel, exercitarea căilor de atac, precum și controlul judiciar al instanțelor superioare ar fi lipsite de eficiență, iar înfăptuirea justiției s-ar transforma într-o activitate arbitrară, în afara legii.

În plus, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate reprezintă norme de procedură, prin care sunt instituite condițiile exercitării căii de atac a recursului, inclusiv limitele rejudecării cauzei după desființarea hotărârii de către instanța de control judiciar, în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Limitele rejudecării, care au următorul conținut: "Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3) referitoare la independența judecătorilor, care se supun numai legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 124 alin. (3) din Constituție consacră principiul independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii.

Acest principiu inerent separației puterilor în stat asigură judecătorilor libertatea de a soluționa, numai pe baza legii, cazurile cu care sunt învestiți și totodată el are semnificația faptului că judecătorii nu pot fi supuși nici unei ingerințe din partea celorlalte autorități publice.

Curtea constată că din conținutul dispoziției legale criticate pentru neconstituționalitate nu rezultă posibilitatea exercitării unei atare ingerințe.

În ceea ce privește controlul judiciar ce se exercită de către instanțele care soluționează căile de atac asupra instanțelor care au pronunțat hotărârile atacate, se reține că acest control nu reprezintă o limitare a independenței judecătorilor, deoarece el este întotdeauna posterior și nu are, în consecință, cum să îi influențeze pe judecătorii care au pronunțat hotărârile supuse controlului.

Îndrumările date de instanța de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, numai în privința rezolvărilor de drept, precum și în privința necesității administrării unor probe. Aceste îndrumări sunt date în cadrul activității cu caracter jurisdicțional a instanțelor de recurs, pe cale de hotărâri pronunțate în urma dezbaterilor contradictorii, și nu au nimic comun cu situația nepermisă când, pe cale administrativă, ierarhică, un judecător ar primi indicații asupra modului în care trebuie să judece un anumit proces. Independența judecătorului fondului nu este știrbită prin faptul că, rejudecând cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanța de recurs, deoarece prin aceasta el nu se supune voinței unei autorități lipsite de competență jurisdicțională, ci se conformează îndrumărilor obligatorii date de instanța de control judiciar, în aceeași cauză și în limitele competenței stabilite prin lege.

Pe de altă parte, Curtea observă că instituția controlului judiciar își găsește reazemul constituțional în dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală, potrivit cărora, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Prin dispozițiile art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedură penală se dă eficiență textului constituțional citat, dat fiind că fără obligativitatea îndrumărilor date de către instanța de control judiciar judecătorilor fondului nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluționării temeinice și legale a cauzelor. Dacă judecătorii de la instanța de fond nu ar fi obligați să se supună îndrumărilor instanței de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluția ce a fost desființată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac și la prelungirea duratei soluționării cauzelor în mod nepermis și astfel s-ar încălca cerința soluționării proceselor într-un "termen rezonabil", prevăzută la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Visarion Bălan, Iulia Bălan, Argentina Bălan, Cristinel Mocanu, Petru Isac, Ioan Păduraru, Ecaterina Ștefan și Mircea Birică în Dosarul nr. 5.866/2005 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.