Decizia nr. 151/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Ursulescu Ioana (Ursel Ioana) împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 24 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ursulescu Ioana (Ursel Ioana).

Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 96 din 24 septembrie 1996 prin care s-a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva

Deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Ursulescu Ioana (Ursel Ioana), pentru următoarele motive: art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, întrucât nu limitează în timp posibilitatea acordată numai procurorului general de a declara recursul în anulare. Se încalcă astfel dispozițiile art. 11 alin. (2), art. 20 și art. 128 din Constituție, ale art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, ale art. 10 din Declarația universala a drepturilor omului și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și principiile stabilitatii raporturilor juridice și autorității lucrului judecat; în condițiile constituirii statului de drept după alegerile din noiembrie 1996, la judecata în fond era necesar să se solicite puncte de vedere de la noile organe democratice, abilitate legal să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția este nefondata.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca, urmare modificării dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1997, în sensul stabilirii unui termen de 6 luni în care procurorul general poate declara recurs în anulare, Curtea nu este competența să soluționeze. Invoca în sprijinul acestei sustineri dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea hotărăște doar asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, referitoare la neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor. Invoca, de asemenea, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, prin care s-a statuat ca, în situația modificării prevederii legale supusă controlului de constituționalitate, Curtea se pronunța numai dacă noua soluție legislativă este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs, referitor la neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă datorată nelimitarii în timp a dreptului procurorului general de a declara recursul în anulare, este întemeiat și urmează a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții, se admite recursul privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se modifica Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 și, pe fond, se respinge excepția invocată, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

Motivul de recurs, prin care se susține ca la judecata în fond trebuia cerute puncte de vedere de la noile organe democratice, abilitate legal să se pronunțe cu privire la excepția de fața, este, de asemenea, neîntemeiat. Potrivit Legii nr. 47/1992, solicitarea punctelor de vedere nu era obligatorie, la prima instanța, cat timp excepția a fost respinsă ca vadit nefondata. În recurs însă Curtea a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece aceasta are obligația ca, în cazul admiterii recursului, să se pronunțe prin aceeași decizie și asupra excepției de neconstituționalitate. După cum s-a arătat, Senatul și Guvernul au apreciat excepția și, respectiv, recursul ca fiind neintemeiate, iar Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ursulescu Ioana (Ursel Ioana) privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 9 ianuarie 1997, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 3 iunie 1997.