Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 598/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. 1 și ale art. 67 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
21 septembrie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 868 din 24 octombrie 2006
Citat de
1 act
Citează
1 act
Structură
0 articole · 8.942 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. 1 și ale art. 67 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 1.071/2005 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 20 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.071/2005, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. 1 și ale art. 67 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ardelean în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la sarcina administrării probelor, și cele ale art. 67 din același cod, privind concludența și utilitatea probei, contravin art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 și ale art. 121 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. în esență, contrarietatea ar consta în aceea că, în temeiul acestor reglementări din Codul de procedură penală, au fost administrate în mod defectuos probe, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească. Mai mult, autorul excepției este nemulțumit de faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra concludenței și utilității efectuării unei expertize tehnice grafologice, probă pe care acesta o consideră a fi esențială pentru soluționarea cauzei.

Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 65 alin. 1 și ale art. 67 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.";

- Art. 67: "În cursul procesului penal părțile pot propune probe și cere administrarea lor.

Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă.

Admiterea sau respingerea cererii se face motivat."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) - "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (1) - "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 21 alin. (3) - "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil", art. 24 - "Dreptul la apărare" și art. 126 alin. (1) - "Justiția se realizează prin înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". Autorul excepției invocă, de asemenea, și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. 1 și ale art. 67 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 21 alin. (3), art. 24, precum și cu art. 20 din Constituție, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că dispozițiile legale referitoare la aprecierea și administrarea probelor nu opresc părțile interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, acestea beneficiind de toate garanțiile care condiționează procesul echitabil.

Dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune probe și de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății, când acesta poate să solicite respingerea probelor cerute de procuror și de părți, ca o consecință a dreptului său la apărare. Totodată, faptul că instanța este cea care apreciază cu privire la concludența și utilitatea probelor propuse de părți, inclusiv în ceea ce privește prezentarea mijloacelor materiale de probă, nu aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil, câtă vreme instanța are obligația, impusă chiar prin dispozițiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedură penală, de a motiva admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Obligația impusă de legiuitor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, permițând părții ca, în cunoștință de cauză, să își exercite drepturile procesuale și, eventual, să promoveze căile de atac prevăzute de lege, atunci când apreciază că respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale.

Mai mult, procedura de judecată, care cuprinde și sistemul probator, este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel că textele de lege criticate sunt conforme art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită prin lege.

În sensul celor de mai sus, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 311 din 14 iunie 2005, nr. 583 din 3 noiembrie 2005 și nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005 și, respectiv, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, respingând excepțiile de neconstituționalitate.

Atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. 1 și ale art. 67 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 1.071/2005 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.