Decizia nr. 630/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor

art. 12^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2004

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.708D/2006, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal, efectuat în dosarul de mai sus, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.205D/2006 și nr. 1.708D/2006, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.708D/2006 la Dosarul nr. 1.205D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că venitul de completare este accesoriu ajutorului de șomaj acordat, astfel încât celor care nu beneficiază de ajutor de șomaj nu li se poate acorda venitul de completare. Textul de lege criticat nu încalcă art. 16 alin. (1) și art. 41 din Constituție, având în vedere și că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, numai legiuitorul este cel în măsură a stabili măsurile de protecție socială.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierile din 13 aprilie 2006 și 29 mai 2006, pronunțate în dosarele nr. 8.058/2005 și nr. 3/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2004

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Ioan Vulcu, respectiv Constantin Bîrsan în litigii având ca obiect soluționarea cererii de anulare a deciziilor prin care s-au respins cererile acestora de acordare a indemnizației de șomaj și a venitului de completare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale privind garantarea dreptului la muncă, deoarece obligă persoana concediată în cadrul concedierii colective să aibă statutul de șomer pentru a putea beneficia de venit de completare. Consideră că aceleași dispoziții legale au și caracter discriminatoriu întrucât persoanele care la data concedierii aveau contract de muncă pe timp parțial la un alt angajator nu beneficiază de venitul de completare, în timp ce persoanele încadrate în muncă după disponibilizare beneficiază de acest venit de completare.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.205D/2006, că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, textele criticate având un caracter discriminatoriu. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la muncă.

În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.708D/2006 se opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că nu se poate susține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție atât timp cât persoanele care îndeplinesc condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj se află într-o situație fundamental diferită față de cele care nu îndeplinesc aceste condiții. Totodată, se arată că dispozițiile constituționale referitoare la măsurile de protecție socială nu sunt încălcate, dimpotrivă, întreaga ordonanță de urgență fiind o garanție în acest sens.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât persoanele care îndeplinesc condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj se află într-o situație diferită față de cele care nu îndeplinesc aceste condiții, astfel încât se impune stabilirea unui tratament juridic diferit. Totodată, se arată că, atât timp cât persoana nu îndeplinește condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj și implicit a venitului de completare, ea nu se află într-o stare de "nevoie", astfel că nu se impune plata unei sume de bani cu caracter de măsură socială.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că textul de lege criticat stabilește o compensație cu caracter temporar, iar încetarea condițiilor care au justificat acordarea indemnizației de șomaj justifică și sistarea plății venitului de completare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 12^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată prin

Legea nr. 254/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004. În realitate, Curtea observă că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2004

a fost emisă pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002. Astfel, textul supus controlului de constituționalitate face parte din aceasta din urmă ordonanță de urgență și are următorul cuprins:

"(3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizației de șomaj."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 41 alin. (1) și (2), privind interdicția îngrădirii dreptului la muncă și dreptul la protecție socială.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Articolele 12, 12^1, 12^2 și 12^3 , nou introduse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , reglementează drepturile bănești ce se acordă salariaților din industria de apărare ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective, respectiv: o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică pentru luna anterioară celei în care se efectuează concedierea, plăți compensatorii pe o perioadă de 6-12 luni, în funcție de vechimea în muncă a salariatului, indemnizația de șomaj în conformitate cu reglementările legale în vigoare și venit lunar de completare pe o perioadă de 20-24 luni, în funcție de vechimea în muncă.

Alineatul (3) al art. 12^2 exceptează de la beneficiul venitului lunar de completare persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizației de șomaj. Curtea reține că persoanele care realizează venituri de un anumit nivel sunt, în mod evident, într-o situație diferită față de cele care nu realizează asemenea venituri, împrejurare obiectivă și rațională ce justifică și impune instituirea unui tratament juridic rezonabil diferențiat. Astfel, neacordarea venitului lunar de completare persoanelor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizației de șomaj este o măsură rezonabilă și rațională, fiind în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată, Curtea reține că dispoziția legală criticată se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se află în aceeași situație.

Curtea constată că această dispoziție legală nu atinge dreptul la muncă, ci prevede doar că persoanele care sunt încadrate în muncă, chiar și cu normă parțială, și realizează venituri în raport cu care, potrivit prevederilor

Legii nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, nu sunt îndreptățite să li se stabilească indemnizația de șomaj, nu beneficiază de venit lunar de completare. Această măsură legală nu are nici o repercusiune asupra dreptului la muncă al persoanei. Totodată, Curtea reține că măsura în cauză este una de protecție socială, fiind și accesorie indemnizației de șomaj, ceea ce, evident, nu este de natură a încălca textul art. 41 alin. (2) din Constituție, dimpotrivă, reprezintă o expresie a acestui text constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, respectiv de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.