Decizia nr. 644/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 281, 281^1 , 281^2 și 281^3 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor art. 281, 281^1 , 281^2 și 281^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Văcăruș, Marian Văcăruș și Gabriela Viorica Văcăruș în Dosarul nr. 7.818/2005 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.
La apelul nominal răspund autorii excepției, Marian Văcăruș și Gabriela Viorica Văcăruș, personal. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihaela Anca Vintilă a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției.
Având cuvântul, autorii excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că incorecta aplicare de către instanțele de judecată a dispozițiilor legale criticate conduce la încălcarea dispozițiilor constituționale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că autorii excepției nu invocă motive de neconstituționalitate, ci de aplicare a legii de către instanțele de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.818/2005, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 281, 281^1 , 281^2 și 281^3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Marin Văcăruș, Marian Văcăruș și Gabriela Viorica Văcăruș.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că interpretarea textelor de lege criticate, dată de instanțele de judecată, în aplicarea legii, este neconstituțională, contravenind dispozițiilor art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și ale art. 46 privind dreptul la moștenire din Legea fundamentală. Pe de altă parte, se consideră că dispozițiile legale criticate au un conținut contradictoriu.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, arătând că instituirea căilor de atac și procedura de judecată sunt de competența exclusivă a legiuitorului, acesta putând stabili reguli speciale de judecată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă dispozițiile art. 281, 281^1 , 281^2 și 281^3 din Codul de procedură civilă, texte de lege cu următorul conținut:
-
Articolul 281
, modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000:
"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.
În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.";
-
Articolul 281
^1 , modificat prin Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților.
Încheierea se va atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.";
-
Articolul 281
^2 , modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 :
"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.";
-
Articolul 281
^3 , modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 :
"Încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281^1 , precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281^2 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.
Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată și în art. 46 - Dreptul la moștenire, precum și dispozițiilor art. 1 - Protecția proprietății - din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 5 privind egalitatea dintre soți, din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, precum și ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Dispozițiile art. 281, 281^1 , 281^2 și 281^3 din Codul de procedură civilă, cuprinse în secțiunea a VI-a "Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii" a cap. IV din titlul III al cărții a II-a, reprezintă norme de procedură referitoare la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor și încheierilor judecătorești, clarificarea înțelesului dispozitivului hotărârilor judecătorești sau completarea acestora.
Prin instituția îndreptării, lămuririi și completării unei hotărâri judecătorești, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanței, atunci când aceasta privește erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.
Curtea constată astfel că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale, atribuită potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, și nu aduc atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 Dreptul de proprietate privată, în art. 46 - Dreptul la moștenire și nici prevederilor art. 1 - Protecția proprietății, din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 5 privind egalitatea dintre soți, din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, precum și ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, din aceeași reglementare internațională, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.
De altfel, motivarea excepției de neconstituționalitate privește aspecte de interpretare și aplicare a legii de către instanțele de judecată, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "(...) se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 281, 281^1 , 281^2 și 281^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Văcăruș, Marian Văcăruș și Gabriela Viorica Văcăruș în Dosarul nr. 7.818/2005 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.