Decizia nr. 686/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza Hurtado împotriva Elveției, 1994.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.619/2006, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iacov Stanciu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece "nu dau posibilitatea și nu creează cadrul legal necesar efectuării unor investigații și tratamente în bune condiții pentru menținerea vieții și integrității fizice". Se arată că, în speță, "deși actele și lucrările dosarului arată probleme de sănătate ce pot avea consecințe deosebite în viitor, lipsind totodată investigațiile specifice unor afecțiuni acuzate de natură canceroasă, textul de lege nu dă posibilitatea întreruperii executării pedepsei în vederea investigării și tratării în bune condiții" și, ca urmare, se încalcă dreptul la ocrotirea sănătății. Totodată, se susține că textele de lege criticate încalcă principiul egalității în drepturi, creând o discriminare între "condamnații nedefinitiv a căror sănătate pune semne de întrebare" și condamnații definitiv la alte pedepse decât cele privative de libertate, pe de o parte, respectiv cei aflați în executarea unei pedepse privative de libertate, pe de altă parte.

Curtea de Apel Ploiești - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materia egalității în drepturi, apreciază că textele de lege criticate nu creează privilegii sau discriminări. Totodată, consideră că acestea nu încalcă dreptul la viață și la ocrotirea sănătății, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și pe cele privind ocrotirea sănătății. Se apreciază că celelalte dispoziții din Constituție invocate de autorul excepției nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, referitoare la cazurile de amânare, respectiv de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 22 mai 2006, textele de lege criticate au fost modificate prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, păstrându-se însă substanța reglementării legale supuse controlului. Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în actuala redactare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 453 (Cazurile de amânare) alin. (1) lit. a): "Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri:

a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare;";

- Art. 455 (Cazurile de întrerupere): "Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiași articol.

Dispozițiile art. 453^1 și art. 454 alin. 1^1 și 1^2 se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, textele de lege criticate au fost instituite de legiuitor în vederea garantării dreptului condamnaților la viață și la integritate fizică și psihică, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sănătății. În acest sens, referindu-se la aplicabilitatea art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea torturii, ale cărui dispoziții se regăsesc în art. 22 din Constituție, invocat de autorul excepției în motivarea acesteia, Curtea de la Strasbourg a reamintit, în Cauza Matencio contra Franței, din 15 ianuarie 2004, jurisprudența Comisiei care afirmase în mai multe cauze faptul că în condiții de o gravitate particulară ne putem găsi în situații în care buna administrare a justiției penale cere ca măsuri de natură umanitară să fie luate pentru a le contracara. Starea de sănătate, vârsta și handicapul unei persoane constituie situații în legătură cu care se poate pune în discuție capacitatea unei persoane de a suporta condițiile de detenție, prin raportare la art. 3 din Convenție. În aceeași jurisprudență, Curtea a mai statuat că, chiar dacă nu se poate spune că există o obligație generală a statului de a elibera un deținut pe motive de sănătate, art. 3 din Convenție impune, în orice caz, statului obligația de a proteja integritatea fizică a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de îngrijiri medicale necesare. Or, așa cum se poate constata, textele de lege ce fac obiectul excepției dau expresie tocmai preocupării legiuitorului de a asigura măsuri de natură umanitară care să contracareze situațiile în care, din motive de sănătate, condițiile de detenție nu pot fi suportate de către persoana condamnată.

Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica în sensul că dispozițiile legale ce fac obiectul excepției încalcă egalitatea în drepturi, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv condamnaților la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață.

De altfel, autorul excepției, nemulțumit de rezultatele expertizei medicale efectuate în cauză, precum și de soluționarea de către instanța de fond a cererii sale, solicită, în realitate, completarea textelor de lege criticate în sensul reglementării posibilității întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață și pentru efectuarea "investigării și a tratării în bune condiții". Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale care, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.