Reglementări · Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului

Reglementări din 21 septembrie 2006

Normativ pentru exploatarea și reabilitarea conductelor pentru transportul apei

prezumat în vigoare

Data actului: 21 septembrie 2006
Emitent: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 903 bis din 7 noiembrie 2006
Citează: 3 acte
Structură: 0 articole · 238.959 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

Legea nr. 458/2002 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

___________

ANEXĂ

PREVEDERI GENERALE

1.1.

Obiectul normativului

Prezentul normativ cuprinde principalele prescripții

tehnice pentru exploatarea și reabilitarea conductelor de transport a apei naturale și apei potabile necesare utilizatorilor dintr-o localitate , pentru consum, folosință publică, industrie locală și

combaterea incendiului, precum și

pentru transportul apelor de canalizare de la locul de producere și până la stația de epurare sau în receptorul natural. Prevederile normativului vor putea fi aplicate și la transportul altor tipuri de ape cu excepția apelor cu caracteristici speciale, precum: ape cu salinitate mare, ape calde (peste 50 °C), ape acide , ape cu turbiditate mare, ape radioactive etc.

Pentru a satisface condițiile de calitate a vieții utilizatorilor de apă, la costuri normale, este important să se asigure o supraveghere continuă și calificată precum și o corectare a tuturor factorilor care tind să deterioreze lucrările.

Sistemul de alimentare cu apă și

sistemul de canalizare sunt particulare fiecărei localități. Este rațional ca și organizarea exploatării să fie făcută în mod particular dar cu respectarea unor reguli generale. Aceste reguli au putut fi deduse din experiența acumulată în timp. Pe baza acestor reguli generale fiecare proprietar și operator al unui sistem de transport al apei va putea să își organizeze activitatea astfel ca în final costurile de exploatare să fie raționale și suportabile pentru consumatorul de apă iar durata de viață a lucrărilor să fie cât mai lungă.

Normativul conține elemente de aplicare specifică a prevederilor Legii 10/95 pentru sistemele de transport a apei, precum: siguranța în exploatare, igiena și sănătatea oamenilor, economia de resurse (apă, energie, reactivi, bani); în acest fel se poate asigura un serviciu de calitate în folosirea apei pe toată durata de viață a lucrării.

1.2

Domeniul de aplicare

Prevederile normativului se aplică tuturor categoriilor de lucrări care asigură transportul apei la o localitate sau la obiective distincte precum: obiective izolate folosite pentru odihnă și tratament, tabere școlare în lucrări definitive, cazărmi, unități industriale, organizări de șantiere precum si evacuarea apelor uzate produse sau/si evacuarea apelor meteorice.

Tipurile de lucrări la care se aplică prevederile normativului sunt:

aducțiunea care asigură transportul apei naturale sau tratate între sursa de apă și rezervorul de

. mmagaz . mare,

rețeaua de distribuție care asigură transportul apei de la rezervor la limita construcției utilizatorului de apă (limita fiind considerată contorul de branșament sau robinetul de concesie), rețeaua de canalizare care asigură colectarea și transportul apelor uzate de la locul de producere (caminul de racord), la stația de epurare precum și a apelor meteorice de la locul de colectare la receptorul natural sau la stația de epurare,

lucrările auxiliare prevăzute pe conducte, inclusiv stațiile de repompare.

Prevederile normativului nu se referă la măsuri specifice de exploatare a echipamentelor și utilajelor. Pentru aceasta vor fi adoptate măsuri specifice conform instrucțiunilor furnizorilor de echipamente și proiectantului de specialitate.

Ca domeniu de aplicare prevederile normativului se referă la lucrările ce fac obiectul normativelor de proiectare si execuție: I 22/99, C 56/02, P66/01, NP 084/03. Prevederile normativului pot fi aplicate direct dacă apa transportată respectă parametrii de calitate din NTPA 001, NTPA 002, NTPA 011, NTPA 013, Legea 458 cu modificările ulterioare.

1.3

Utilizatorii normativului

Utilizatorii normativului sunt:

proprietarii sistemului de transport al apei, Primăriile și Consiliile Județene, precum și operatorii licențiați (Regii/Companii de apă, Societăți Comerciale etc) care supraveghează direct funcționarea acestor lucrări,

antreprenorii de lucrări precum și personalul specializat pentru urmărirea execuției lucrărilor, responsabilii tehnici cu execuția și diriginții de șantier; aceștia sunt interesați să cunoască

efectele unei

execuții mai puțin ingrijite; ei sunt cei prin a căror activitate se poate

asigura realizarea parametrilor tehnologici proiectați ai lucrării,

proiectanții, verificatorii de proiecte, experții tehnici, furnizorii de echipamente, responsabilii cu certificarea produselor, organele administrației publice centrale, cu atribuții

în domeniu sunt interesați în cunoasterea modului de exploatare a acestor lucrări.

1.4

Armonizarea cu normele europene

Conținutul normativului

este

în concordanța

cu cerința fundamentala

a dezvoltarii

europene: economisirea resurselor.

Sunt respectate cerințele Directivei 98/83, directiva transpusă pnn Legea 458/02 și modificărilor ulterioare, privind calitatea apei potabile, ale Directivei 60/00

privind gospodărirea apelor, directivă transpusă în normele NTPA 013/ 03 și Directiva 91/271/91 privind epurarea apelor uzate, directivă transpusă prin HG 188/02 și modificarile ulterioare, pnn care se aproba normele NTPA 001/02 și NTPA 002/02, precum și NTPA 011/02.

De asemenea s-a avut ca referință și cuprinsul standardelor românești, care transpun standarde europene, SR EN 805 /00, SR EN 752 /99 și SR EN 295/91, precum și a standardelor ISO 9001.

1.5

Rolul obiectelor tehnologice care asigură transportul apei

Elementele de transport a apei sunt lucrările cu exploatarea cea mai dificilă din cauza amplasării pe un spațiu mare și a poziționării lor în subteran.

Elementele constructive ale sistemului de transport a apei, la care se refora normativul sunt:

aducțiunea și rețeaua de distribuție la sistemul de alimentare cu apă, rețeaua de canalizare la sistemul de canalizare,

lucrarile auxiliare necesare pe elementele menționate.

Pentru alte sisteme care servesc la transportul apei prevederile normativului vor fi aplicate selectiv.

1.5.1

Aducțiunea

asigură transportul apei de la captare la rezervor. Dacă apa nu este supusă tratării atunci aducțiunea este continuă intre captare și rezervor. Dacă apa trebuie tratată inainte de folosire, atunci transportul se face în doua etape: de la captare la stația de tratare ( apa naturală) și de la stația de tratare la rezervor (apă potabilă ). Ca atare aducțiunea va avea două părți care pot fi diferite ca dimensiuni (diametru, lungime) și material. Aducțiunea poate funcționa gravitațional ( cu nivel liber sau sub presiune), prin pompare (conductă sub presiune) sau

în sistem mixt. Aducțiunea poate fi monofilară sau multifilară, simplă sau ramificată (alimentează mai multe rezervoare).

1.5.2

Rețeaua de distribuție

asigură transportul apei de la rezervor la toți consumatorii din

localitate. Rețeaua funcționează tot timpul sub presiune. Curgerea apei

în rețea se poate face gravitațional, prin pompare totală sau în sistem mixt. Pomparea se poate face intr-o singură treaptă sau în mai multe trepte.Rețeaua poate avea o zonă sau mai multe zone de presiune după caz; fiecare zonă de presiune trebuie tratată independent, ca o rețea separată.

1.5.3

Rețeaua de canalizare

asigură transportul apei uzate de la locul de producere la stația de epurare și a apelor meteorice de la locul de colectare până la stația de epurare sau receptorul natural. De regulă, curgerea apei este gravitațională și cu nivel liber. Pe mici porțiuni rețeaua poate fi sub presiune, periodic, accidental și de regulă la pomparea apei . Colectoarele de canalizare prin care curge apa pot fi vizitabile sau nevizitabile în funcție de inălțimea secțiunii interioare.

1.5.4

Lucrările auxiliare

1.5.4. lPe aducțiune și rețeaua de distribuție sunt necesare lucrări auxiliare care să asigure stabilitatea și manevrabilitatea funcționării: robineți de reglare a debitului, robineți de golire, robineți (ventile) de aerisire, hidranți, branșamente, cișmele, lucrări de ancoraj, combaterea loviturii de berbec etc, precum și echipamente pentru urmărirea funcționării (manometre, debitmetre, contoare, prize pentru probe de

apă, etc).

In situații de exploatare la sisteme modernizate poate exista un sistem SCADA pentru colectarea automată a datelor și chiar de executare a unor comenzi tehnologice date centralizat de la distanță.

1.5.4.2.Pe rețeaua de canalizare există cămine de inspecție, cămine de vizitare, deversoare, racorduri precum și subtraversări, stații de pompare, guri de scurgere, bazine de retenție.

1.6

Cerințe generale de organizare a exploatării.

1.6.1

Perioada cea mai importantă in existența

sistemului de transport a apei este exploatarea, deoarece:

este perioada cu cea mai mare durată, mult mai lungă față de durata fazei de proiectare si durata fazei de execuție ,

este perioada în care se asigură un serviciu de cea mai mare importanță în viața localității,

este perioada în care sistemul se transformă încet și continuu din cauza extinderii localității, a creșterii exigenței asupra condițiilor de calitate a apei, a dezvoltării tehnologice,

este perioada

în care lucrările îmbătrânesc, se uzează fizic și moral și pentru a menține exigențele de calitate a serviciului asigurat au nevoie permanentă de imbunătățiri,

este perioada în care se constată adevarata performanță tehnologică a sistemului.

1.6.2

Prin exploatarea lucrărilor de transport a apei se ințelege ansamblul acțiunilor și măsurilor constructive și administrative prin care se asigură o funcționare sigură, indelungată și la costuri optime a sistemului. Operațiunile de exploatare la care face referire normativul sunt:

supravegherea și intreținerea lucrărilor,

repararea curentă a lucrărilor,

reabilitarea lucrărilor pentru refacerea parțială sau totală a unor porțiuni din lucrare,

retehnologizarea lucrărilor prin refacerea totală sau parțială a lucrărilor în vederea imbunătățirii substanțiale a parametrilor tehnologici de funcționare.

1.6.3

Conținutul operațiunilor menționate mai sus cuprinde:

Supravegerea și intreținerea conductelor

conține lucrările care se fac în mod continuu pentru verificarea stării lor, măsurarea parametrilor tehnologici și determinarea necesarului de reparații;

Repararea curentă a conductelor

cuprinde toate lucrările necesare pentru remedierea defecțiunilor construcțiilor (spargeri/infundari de conducte) și lucrărilor aferente (vane, hidranți, cămine,etc) pentru asigurarea funcționării continue si optime; acestea se fac ori de câte ori sunt descoperite sau după un plan anual de reparații;

Reabilitarea conductelor de transport

și lucrărilor accesorii, cuprinde ansamblul operațiunilor de aducere a capacității de transport, sau de păstrare a calității apei, la parametrii de proiectare, atunci când deteriorarea se manifestă pe tronsoane lungi, sau la părți importante din lucrare .

Retehnologizarea lucrărilor de transport

cuprinde ansamblul lucrărilor de refacere atunci când durata normată de lucru s-a incheiat, când parametrii de lucru au suferit reduceri mari sau trebuie modificați cu valori importante ca urmare a unor noi condiții de lucru, este necesară optimizarea

energetică a sistemului, pierderea de apă este exagerat de mare etc; operațiunea nu este parte integrantă a exploatării, dar se realizează in paralel cu exploatarea lucrărilor existente in funcțiune.

Aceste nivele de repartizare sunt greu de separat în practica uzuală din cauză ca unele se suprapun altele sunt

în continuare iar la altele este greu de făcut distincția reparație-reabilitare/reparație capitala-retehnologizare.

1.6.4

Imbunătățirea parametrilor de funcționare a conductelor poate fi făcută uneori și indirect: o apă mai bună obținută în stația de tratare poate favoriza o mai bună funcționare a aducțiunii și rețelei de distribuție; o apă uzată mai bine controlată la intrare in retea favorizează o funcționare mai bună etc.

1.6.5

Deoarece modul și ușurința de exploatare sunt strâns legate de calitatea lucrărilor de proiectare și mai ales de calitatea lucrărilor de execuție, in anexele 1-2 sunt precizate unele din elementele de bază utilizate la aceste faze de lucru.

1.7.

Regulamentul tehnic de exploatare a lucrărilor

1.7.1

Regulamentul tehnic de exploatare se elaboreaza de proprietarul lucrării . Este documentul prin care se organizează efectiv modul în care proprietarul, în mod direct sau printr-un operator licențiat, urmărește și ține în funcțiune lucrarea de transport astfel incât parametrii tehnologici de lucru să fie obtinuți

în siguranță și cu costuri optime. Elemente ale regulamentului tehnic sunt coordonate cu regulamentul de organizare și funcționare a unității de exploatare a lucrărilor sistemului. 1.7.2.Regulamentul se elaborează pe baza legislației

în vigoare, a cărții tehnice a construcției ș1 a instrucțiunilor de exploatare elaborate de proiectant. Instrucțiunile de exploatare sunt elaborate odată cu elaborarea proiectului de execuție astfel incât toate elementele de exploatare să poată fi evaluate și integrate în costul de realizare. Elementele necesare pentru realizarea Regulamentului sunt precizate in anexa 3.

1.7.3 Regulamentul va fi elaborat unitar pentru toată lucrarea, inclusiv pentru lucrările adiacente cu care formează un tot funcțional. Pentru ușurința lucrului pe compartimente, secții, servicii etc, el poate fi structurat pe părți distincte, după componența efectivă a

lucrărilor. Aceste părți vor fi date personalului insărcinat direct cu exploatarea.

1.7.4. Regulamentul va avea o parte distinctă, pentru fiecare lucrare, referitoare la modul de acțiune în caz de calamitate naturală. Conținutul unora dintre activitățile importante este dat în anexa 4.

1.8

Măsuri generale de protecția, siguranța

și

igiena muncii la exploatarea lucrărilor

1.8.1

Aducțiunea , rețeaua de distribuție și reteaua de canalizare sunt sisteme constructive subterane. Ca atare măsurile specifice de protecția muncii vor fi legate de doua aspecte:

coborârea

în cămine pentru intreținerea, manevrarea unor echipamente sau citirea unor parametrii,

lucrările de remediere la conducte, lucrări care sunt de tipul lucrărilor de construcții și la care vor fi aplicate măsurile de protecția muncii, specifice acestor lucrari, măsuri conținute in actele normative in vigoare; unele dintre prevederi sunt date in anexa 5.

1.8.2

Personalul care lucrează în acest mediu trebuie să indeplinească următoarele condiții:

va fi sănătos din punct de vedere medical, cu controale medicale trimestriale,

va fi capabil să lucreze în spațiu inchis și strâmt (se verifica în prealabil),

nu va avea răni deschise sau în curs de vindecare în momentul lucrului,

va avea material de protecție adecvat (cisme de cauciuc - lungi, cască de protecție, salopetă / pufoaică, mănuși, sisteme de iluminat, sistem de comunicație etc)

va lucra tot timpul în echipă,

echipamentul de protecție va avea circuit inchis; va fi purtat la lucru,

în mijloacele de transport speciale (nu publice), va fi spălat și dezinfectat

în incinta unității de lucru; este total interzis ca personalul să umble cu acest echipament în mijloacele publice de transport,

va avea asigurat un instructaj de protecția muncii, specializat, suplimentar față de instructajul general, ori de cate ori va schimba locul de muncă.

1.9

Tipuri de materiale folosite în realizarea conductelor pentru transportul apei.

1.9.1

Principalele tipuri de materiale folosite la realizarea conductelor pentru transportul apei sub presiune sunt: fonta ductilă, polietilena de înaltă densitate( PEID), policlorura de vinil(PVC), poliester armat cu fibra de sticlă (PAFS și PAFSIN), betonul precomprimat, oțelul protejat ( cu mortar

în interior și PE la exterior), oțelul INOX, etc.

La lucrările existente și cu vechime mare au fost utilizate și alte tipuri de materiale, precum: oțel neprotejat sau parțial protejat, fontă cenușie, azbociment- în special la rețele de distribuție a apei potabile, beton precomprimat etc .

1.9.2

Pentru rețeaua de canalizare cele mai utilizate tipuri de materiale au fost:

tuburile din beton simplu, tuburile din beton armat, tuburile declasate din beton precomprimat, tuburi din gresie ceramică, colectoare din beton/ beton armat turnat pe loc( de regulă

în secțiuni vizitabile), colectoare realizate din zidărie etc.

Astăzi sunt utilizabile tuburi dintr-o gama mai largă: tuburi din policlorură de vinil, PVC, PVC gofrat, PVC expandat, tuburi din gresie ceramică, tuburi din beton simplu, tuburi din polietilenă, polipropilenă, tuburi din fibră de sticlă cu inserție de nisip, PAFSIN, tuburi din beton precomprimat , tuburi din beton armat cu fibre etc.

1.9.3

Exceptând lucrările din tuburi

de azbociment, care vor trebui înlocuite

urgent,

în mod sistematic,

conform

prevederilor

HG 124 /03, celelalte

lucrări vor trebui inlocuite

în caz de deteriorare, la depășire a duratei normate de folosire, din cerințele de îmbunătățire a calității apei asigurate la utilizator (Legea 458/02) sau protecției mediului și economisirii resurselor.

1.9.4

Toate tipurile de materiale folosite sau utilizate pentru remedierea celor existente vor trebui să respecte următoarele condiții generale:

-să respecte prevederile HG 622 /04 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a materialelor pentru construcții,

-să aibă avizul organelor sanitare abilitate, dacă materialul ajută la transportul apei potabile; in nici-un caz nu vor avea componente dăunatoare care prin dizolvare pot

ajunge în apă și sunt periculoase, conform legii 458; tuburile vor avea inscripții sau semne convenționale ușor de reperat prin care să se arate că tuburile sunt destinate transportului de apă potabilă,

-să aibă parametrii tehnologici adecvați cu cerințele proiectului (diametru, presiune

, rezistența la impingerea pământului și din trafic etc),

-să aibă diametre compatibile cu aparatele de robinetărie folosite,

-să aibă toate piesele de imbinare pentru a asigura discontinuitățile de pe traseu,

-să aibă tehnologia de lucru cunoscută și acceptată.

Unele detalii sunt date in anexa 6.

LUCRARI

EXPLOATARE TRANSPORTUL APEI POTABILE.

CONDUCTELOR

PENTRU

2.1.

Lucrări pentru supravegherea aducțiunilor și rețelelor de distribuție

2.1.1.

Toate lucrările pentru transportul apei vor fi inspectate cel puțin săptămânal. Inspecția va fi facută de același personal pentru a se obișnui cu detaliile și a putea sesiza diferențele. Rezultatul inspecției se noteaza pe o fișă. Fișele se stabilesc prin Regulamentul de functionare. Pot fi pe format hârtie sau în format electronic. Ele stau la baza:

realizării planului și executării lucrărilor de intreținere, declanșării etapei de reparație când este cazul,

declanșării avertizării populației dacă aspectele sunt grave: sunt legate de cantitatea de apă (oprirea apei, resticții de fumizare) sau calitatea apei (măsuri de dezinfectare suplimentară) etc,

declanșării mecanismelor de oprire a intervențiilor neautorizate în zona de protectie sanitară.

2.1.2 1n timpul inspecției se verifică:

starea

și

integritatea

hidranților:

capace

protecție,

pierderea

apă,

intervenția neautorizată, parcarea peste hidranți, existența inscripțiilor de marcaj, eventual starea de funcționare (prin deschiderea hidrantului pentru 1O secunde ),

starea căminelor de vane: existenta capacelor, starea interioară a căminului ( are apa, are deșeuri introduse fraudulos, are legături neautorizate, construcția este intreagă, scara nu este corodată, piesele metalice sunt vopsite etc),

căminele de branșament: integritate, starea contorului de apă, funcționarea si eventual citirea contorului, prezența apei în cămin ( se scoate), tendințele de vandalism etc,

starea ventilelor de aerisire: integritate, stare de funcționare, prezența apei în cămin ( se scoate), starea vopsitoriei etc,

supratraverările : starea structurii de rezistență, tendința râului de erodare a malurilor, vopsitoria, starea ventilelor de aerisire, starea căii de acces, starea termoizolației/hidroizolației etc,

starea suprafeței de teren asigurată ca zona de protecție sanitară: depozite necontrolate, folosirea substanțelor nepermise, utilizarea apei în mod fraudulos, existența mijloacelor de reperare a conductei, tendința de lunecare a terenului etc,

-mijloacele de combatere a loviturii de berbec: starea construcției, starea mecanismelor de lucru ( recipient hidrofor, valoare presiune, stare vane de reglare, inchiderea de protecție etc),

starea altor mijloace de asigurare a funcționării ( vane de reducerea presiunii etc),

starea stației de redezinfectare de pe traseu, când există; în stație se va intra numai pe baza unei instruiri speciale,

- verificarea stării mijloacelor prin care sunt prelevate probe de apă în vederea controlului asupra calității; probele de apă potabilă vor fi luate numai de personal special instruit; probele vor fi centralizate și pe baza lor se va realiza raportul anual asupra calității apei, conform legii 458.

2.1.3.

Când există mijloace de măsurare a parametrilor de funcționare, valorile acestora vor fi notate în fișă. Persoana în a cărei grijă intră supravegherea tehnologică a sistemului, va verifica dacă s-a redus capacitatea de transport și eventual va declanșa cercetări mai amănunțite.

2.1.4.

Pentru aducțiunile lungi (15-150 Km) vor fi implicați în supravegherea aducțiunilor oameni care locuiesc în zona pentru a evita deplasările lungi; în caz contrar vor fi puse la dispoziție mijloace de transport. In cazuri speciale vor fi prevăzute cantoane de exploatare și personal permanent.

2.1.5.

Lucrările de intreținere la aducțiuni se fac punctual, la semnalare în urma inspecției sau în general după un plan anual de intreținere:

se verifică și se corectează funcționalitatea tuturor armăturilor, căminelor, semestrial; se curăță și se înierbează zonele de protecție sanitară, anual;

se etanșează vanele, se reface scara, capacul, se vopsesc elementele metalice din cămine, supratraversari, elemente de semnalizare, anual;

se verifică subtraversările de drumuri nationale și căi ferate, săptămânal; se verifică stabilitatea pământului pe traseu și eventualele tasări, lunar;

se verifică

pierderile de apă pe tronsoane, folosind mijloace portabile de detectare, la maximum 2 ani, daca nu sunt fenomene evidente;

se detectează eventuale branșări neautorizate, lunar;

se refac sistemele de marcare/semnalizare a aducțiunii; anual,

se spală tronsoanele unde apar probleme (rugină, dezvoltări biologice etc), după caz.

2.1.6.

Lucrările de intreținere la rețeaua de distribuție constau din:

verificarea stării hidranților și remedierea imediată (capace la cutia de acces, verificarea funcționării și etanșeității inchiderii, marcajul de găsire a poziției) : săptămânal,

verificarea stării capacelor de cămin și inlocuirea imediată cu capace mai sigure; semnalarea imediată a celor din zona circulabilă; verificarea ca după refacerea căii de circulație capacele sunt la cota noii căi de rulare; săptămânal,

curățirea căminelor, evacuarea apei, repararea căminului, vopsirea părților metalice;

verificarea funcționării vanelor , vanelor de reglare a presiunii și ventilelor de aerisire, controlul pierderilor de apă; integral la cel puțin la 2 ani pentru rețelele dezvoltate, depistarea branșamentelor fraudulos executate; semestrial,

inlocuirea apometrelor defecte, la limita de funcționare sau pentru verificarea periodică, asigurarea stării normale de funcționare a nodurilor

în care se prelevează probe pentru urmărirea calității apei, de către personalul propriu sau de către organele sanitare; lunar, spălarea tronsoanelor unde viteza de curgere este mică (la 1-2 luni), lunar sau la intervale ce se decid funcție de indicatiile organelor sanitare de inspecție, sau acolo unde se semnaleaza probe bacteriologice proaste (lipsa clorului, prezența bacteriilor etc),

aerisirea tronsoanelor cu defecțiuni de funcționare cunoscute; săptămânal.

Toate caracteristicile importante, de natură să schimbe elementele din siguranța funcționării, vor fi sistematizate și vor fi introduse în lista supravegherii mai atente sau chiar în cartea construcției.

2.1.7.

Toate elementele constructive vor fi poziționate față de calea de circulație, în sistemul national de referință și vor fi pregătite pentru sistemul

GIS.

2.1.8.

Lucrările de aducțiune cu canale sau galerii sunt specifice transportului apei brute. Acestea vor fi inspectate și se vor efectua lucrări de intreținere

în special inaintea sezonului friguros și după acesta; inainte, pentru curățire, eliminarea depunerilor, refacerea sistemului de protecție, montarea elementelor de protecție; după, pentru refacerea taluzelor în urma efectului gheții, verificarea modului de funcționare, eliminarea vegetației care impiedică o bună curgere etc..

2.1.9.

O problemă deosebită o poate constitui aducerea cotei capacului de cămin la cota căii de circulație. Efectul denivelării este dublu: dezagramente la trafic, mergând până la accidente în trafic și deteriorarea construcției căminului și conductelor legate la cămin din cauza sarcinilor dinamice suplimentare și a vibrațiilor. Când denivelarea depășește 1,0 cm, vor trebui luate măsuri pentru refacere. Pe durata refacerii operatorul rețelei va urmări modul cum se lucrează la cămin și va decide asupra modului de ridicare a capacului. Unele detalii sunt date in anexa 14.

2.1.1O. O procedură similară se va aplica în cazul corectării cotelor cutiei de protecție a capătului de sus al tijei de manevră a vanelor ingropate în pământ.

2.1.11.

Atunci când instrucțiunile o prevăd, când organele sanitare decid sau după un accident asupra calității apei, se face spălarea, spălarea și dezinfectarea sau numai dezinfectarea unor tronsoane din rețea/aducțiune sau a intregii rețele sau aducțiuni. Dacă există apă suficientă se spală numai cu apă; dacă apa nu este suficientă se spală cu un amestec de apă și aer (viteza apei minim 1,5 m/s). La rețea se incepe spălarea și dezinfectarea cu tronsoanele din amonte pentru a putea fi date în funcțiune. Cu această ocazie se verifică și etanșeitatea vanelor; vor fi inlocuite vanele cu mari defecțiuni. Dezinfectarea se face cu apă clorată; apa clorată cu cca. 30 mg Cl / m 3

se introduce prin pompare printr-un hidrant; când pe hidrantul cel mai de sus (deschis pentru aerisire) iese apă clorată, inseamnă că intreaga conducta este plină; se pastrează minim 24 ore și apoi se golește prin deschiderea vanei la tronsonul vecin , dacă și acesta se spală, sau introducerea apei curate / potabile în capătul amonte; se

spală minim 1 oră cu apă; când analiza pe apa rezultată este bună, autoritatea sanitară dă aviz de introducere în circuit. Pentru siguranță, populația trebuie avertizată și anunțată când la branșament nu are apă potabilă. Personalul de intervenție va fi instruit și dotat cu mască de protecție contra scăpărilor de clor. Se va lucra cu substanțe clorigene: clorură de var, hipoclorit de sodiu etc.

2.1.12.

Numărul de personal de supraveghere va fi de 2 oameni (echipa) la 10-15 km rețea simplă sau 20-25 km lungime de aducțiune.

2.1.13.

Citirea contoarelor este o operațiune special organizată. Personalul va verifica mai atent contoarele care vor intra în verificare tehnică și de calibrare.

2.1.14.

Când numărul de apometre este mare se va lua în considerare posibilitatea amenajării unui stand propriu de verificare. Standul va fi autorizat conform cerințelor metrologice. Prezența standului va fi făcută conoscută consumatorilor deoarece aici vor fi verificate și contoarele bănuite/reclamate de consumator ca funcționând incorect.

2.1.15

Pentru cunoașterea performanțelor funcționale ale aducțiunii și rețelei, periodic, se va face verificarea presiunilor, a pierderilor de apă, iar

în cazuri mai complicate, un audit/ expertiză specializată. Personalul care va face auditul va fi atestat.

2.2.

Lucrări de reparații la aducțiuni și rețele de distribuție

2.2.1.

Lucrările de reparație se fac atunci când sistemul de transport al apei funcționează dar pierderea generală de apă este mare (> 20%), apar pierderi evidente de apă, presiunea

în sistem nu este asigurată, conductele sunt fisurate/ sparte. Pierderea de apă produce avarii mari la lucrările vecine (alunecari de teren, apă

în subsoluri, degradare a pereților la construcțiile vecine, degradarea imbrăcăminții drumurilor), sau la consumator cand apă la sursă este puțină și acoperirea pierderii de apă este prea scumpă dacă este adusă din alta sursă, etc.

2.2.2.

Reparațiile se vor face în concordanță cu: tipul de material,

tehnica de lucru propusă și stabilită printr-o procedură aprobată (vor exista deci

în "dulapul" operatorului proceduri de intervenție pentru toate tipurile de material); în anexa

9 este dat un exemplu de cum trebuie făcută o procedură de lucru pentru reparații, timpul maxim posibil pentru oprirea apei,

utilajele ce pot fi aduse pe amplasament (depinde și de starea vremii, de amplasament, de mărimea avariei etc).

existența unui permis de construcție, conform prevederilor legii 50/04.

2.2.3.

Procedura de reparație incepe după stabilirea locului avariei; se verifică în cartea construcției tipul de material, adâncimea de pozare, posibilitațile de izolare a tronsonului, consecințele izolării; se anunță populația în timp util, se asigură cu apă obiectivele prioritare (spitale, școli, agenți economici la care intreruperea apei poate fi gravă); se cere avizul/sunt anunțate organele Inspectoratului pentru situatii de urgență sau serviciului comunitar pentru situații de urgență.

2.2.4.

După cunoașterea situației complete se adoptă procedura de lucru. Procedura de lucru se elaborează de către executant și se aprobă de proprietar.

2.2.5.

Dacă amplasamentul este

în trafic vor fi anunțate organele de poliție; dacă locul blocat de intervenție este important pentru trafic va fi anunțată și populația prin radio - TV; amplasamentul va fi izolat și semnalizat adecvat. Dacă amplasmentul este vital în trafic și durata intreruperii depășește o zi, vor fi luate măsuri suplimentare pentru asigurarea fluenței traficului. Vor fi luate masuri de protecție a locuitorilor din zonă.

2.2.6.

Repararea orificiilor și sudurilor de imbinare la conductele metalice, a rupturilor la tuburile vechi din fontă cenușie și azbociment sau demuîari ale tuburilor imbinate cu manșon se poate face:

prin acoperirea fisurii din tronson cu o bridă rapidă,

prin acoperirea/etanșarea cu o mufă dublă din 2 piese, după indepărtarea părții defecte și adăugarea , eventual, a unei bucăți de conductă;

repararea prin sudare a unui tronson de conducta din oțel; lucrarea se va face cu respectarea condițiilor specifice de lucru si cu avizele respective; sudorul va avea permis de lucru cu focul; locul de lucru va fi protejat la incendiu, vezi anexa 10.

2.2.7.

Dacă tubul este fragil (fontă, azbociment,oțel intens corodat ) și se poate rupe, se recurge la inlocuirea unei bucăți de tub și legarea capetelor tubului nou de tuburile rămase prin sistemul de la punctul 2.2.6.. Dacă un capăt de tub rămas până la următoarea imbinare este scurt este preferabil ca tubul să fie inlocuit până la imbinare.

2.2.8.

Daca tubul face explozie, cazul tuburilor din azbociment sau cazul tuburilor din beton precomprimat, mai rar fontă cenușie - dar nu este exclus să se producă și în acest caz ( cand tubul este foarte vechi), se asigură de urgență oprirea alimentării cu apă de la vanele vecine; se inlocuiește în intregime tubul avariat. După inlocuire și proba de etanșeitate se spală tronsonul respectiv și se dezinfectează; în cazul inlocuirii cu tub din alt material se va asigura o imbinare adecvată cu manșon normal sau manșon pentru diametre diferite (când grosimea peretelui tuburilor este diferită).

2.2.9.

1n cazul dizlocării unui masiv de reazem se procedează la "subzidirea" masivului existent prin realizarea altui masiv amplasat intre masivul vechi și pământul viu din spatele masivului vechi. Dacă și cotul este deplasat și neetanș, vor fi refăcute imbinările respective pentru noua poziție. Dacă tuburile nu au imbinare zăvorâtă pe toată lungimea nu se va adoptă solutia cu imbinarea zăvorâtă numai pentru cotul refăcut. Nu poate fi preluată forța din cot. Masivul refăcut va fi probat pentru presiunea normală în conductă.

2.2.1O In cazul păpușării / voalării conductelor elastice așezate aerian, pe reazeme, se va căuta și elimina cauza ce a declanșat fenomenul; aceasta poate fi o golire bruscă cu blocarea sau insuficiența capacității dispozitivelor de aerisire. Soluția de remediere va trebui dată dupa revederea condițiilor de lucru a conductei. Funcționarea corectă a sistemului de eliminare a aerului este esențială.

2.2.11

In cazul demuîarii unei imbinări prin aspirarea sau refularea garniturii, soluția cea mai

bună este tăierea imbinării respective și introducerea unei bucăți echivalente de tub cu imbinare prin colier rapid sau mufă dublă; și în acest caz va trebui gasită și eliminată cauza ce produce demufarea (de regulă sistemul deficitar de introducere/eliminare a aerului din conductă).

2.2.12

In cazul spargerii unui tub din masă plastică se poate recurge la inlocuirea porțiunii defecte prin inlocuirea cu un tronson nou etanșat cu manșon dublu sau mufă lipită/ sudată la un capăt și colier rapid la celălalt capăt.

2.2.13

Reguli generale la efectuarea oricărui tip de intervenție la conducte in tranșee: săpătura se sprijină când adâncimea depășește 1,25m,

materialul de la stratul de uzură al căii de circulație se recuperează și eventual se refolosește; la aducțiunea aplasată in afara căii de comunicație

umplutura se poate realiza cu bombament (pământul se tasează în timp); pe spațiu verde pământul din ultimul strat va fi pământ vegetal.

umplutura de lângă tubul inlocuit este esențială; se face cu nisip, în straturi de maxim 20 cm, compactat cu mijloace manuale, până la 30 cm peste tub și apoi se poate face mecanic; compactarea trebuie să corespundă unui indice Proctor 95%; compactarea va fi cu atât mai importantă cu cât locul afectat este sub trafic curent și sub sarcini grele; o umplutură proastă afectează conducta și reparația va trebui refăcută, vezi aneza 8.

ultimul strat de umplutură va fi realizat din balast, cu completare continuă pe durata unei săptămâni; abia după aceea se va reface stratul de uzură; se va verifica și reface eventualele denivelări ale terenului/căii de rulare de lângă tranșee,

mărimea/ lățimea săpăturii va fi cât mai redusă pentru a asigura o comportare cât mai bună a umpluturii de lângă tub; de regulă tranșeea are lățimea de 50 cm+ DN (cm),

dacă se sapă mai adânc decât cota tubului, pentru a lucra mai ușor, mai ales la imbinarea prin sudura în tranșee; se va da o atenție deosebită umpluturii sub tub; acesata trebuie să aibă un grad de compactare asemănător umpluturii vechi de sub tuburile existente,

la folosirea tuburilor elastice compactarea va fi facută cu cea mai mare atenție;

în caz contrar deformația tubului conduce la neetanșeitate și chiar la ruperea/ colapsul tubului,

pe durata execuției se lucrează în groapa uscată; epuismentul se realizează cu o pompă automatizată după nivelul apei; la debite mici se preferă pompele cu motor termic,

lucrul cu echipamente electrice în tranșeea cu apă respectă regulile specifice.

2.2.14

1n caz de golire a conductei trebuie dată o atenție sporită evacuării apei . Dacă se produce

vacuum pe conductă este posibilă aspirarea apei murdare din exteriorul acesteia și apare pericolul declanșării unor imbolnăviri la consumator. Pentru a evita acest lucru mai intâi se deschide hidrantul cu cota cea mai inaltă de pe traseul implicat. Acesta va rămâne deschis până la reumplerea conductei cu apă. Dacă fenomenul de vacuum pe conductă se produce

în mod curent pe un tronson oarecare atunci vor fi luate măsuri de intercalare a unor ventile adecvate ( ca poziție și capacitate) de aerisire .

2.2.15

Un hidrant avariat trebuie inlocuit rapid intrucât produce o pierdere mare de apă. Pentru aceasta se inchide apa pe tronsonul respectiv și se face schimbarea ( hidranții din rețele nu sunt izolați cu vane). După repararea hidrantului existent,

în vederea refolosirii, este rațional ca acesta să fie incercat

în prealabil și apoi montat din nou. Pentru hidranții montați pe artere, dar fară vana de izolare, se va analiza soluția introducerii unei vane de izolare, chiar dacă este o vană amplasată direct în pământ.

2.2.16.In cadrul lucrărilor de reparații se poate include și operatiunea de introducere de vane speciale de control automat (limitare) a presiunii în rețea; acest lucru este necesar pentru reducerea presiunii în perioada de noapte; urmare a acestui control se reduce pierderea de apă din rețea; introducerea se face după un detaliu tehnic adecvat; la rețelele în care apa este pompată acest montaj se va face după o foarte judicioasă analiză.

2.2.17

Pentru realizarea branșamentelor noi se recomandă folosirea procedeului cu bridă și

element de etanșare, procedeu ce permite realizarea branșamentului fără oprirea apei în conductă; branșarea la conducta de serviciu, aflată pe spațiul circulabil,

se va face pe verticală pentru a umple mai ușor stratul de sub conducta brașnamentului, iar solicitarea mecanica in conductă sa fie mai mică.

2.2.18

Toate lucrările de reparații se vor încheia prin realizarea a două operațiuni :

-elaborarea unui raport asupra operațiunii efectuate, notă care va intra în documentația tehnică a cărții de construcții la capitolul rețea, aducțiune,

-efectuarea unui calcul de cost a lucrării; valoarea este bine să fie dată și intr-o monedă de referință (euro, etc); valoarea va fi atașată unei fișe ce va insoți tronsonul respectiv de rețea; la vremea respectivă și periodic, aceste fișe vor fi inspectate și se va putea constata dacă suma costurilor de remediere este mai mare decat costul unei conducte noi; se poate decide reabilitarea tronsonului cu argumente clare; aceste fișe pot servi la o contorizare mai ușoara a intervențiilor la rețea în vederea elaborării de statistici.

2.2.19

In vederea unei evidențe mai ușoare și a unor decizii luate în timp real este necesară preocuparea

pentru crearea unei baze de date în format electronic. Datele trebuie să fie ușor de apelat, ușor de exploatat. Este de altfel o obligație legală. Baza de date va fi structurată pe domenii: date constructive, date tehnologice, date de cost, date asupra reparațiilor etc.

Baza trebuie să conțină caracteristicile constructive (material, diametru, adâncime de pozare, anul realizării, poziție și mărime branșamente, hidranți, vane, eventuale reparații), caracteristici tehnologice (presiunea de lucru, presiunea maximă în sistem, presiunea de incercare, viteza apei, secțiunea de control a calității apei, etc).

Este de preferat ca datele legate de elementele conductelor să poata fi apelate ușor

în vederea introducerii intr-un model de calcul / verificare a rețelei; aceasta inseamnă că pentru toate elementele importante (capetele de tronson, schimbare diametru / material, vane, etc) vor fi date și coordonatele tridimensionale.

2.2.20

Lucrările de reparații la stațiile de pompare se referă la instalația hidraulică, în special la

vane și clapeții de reținere. De regulă garniturile de etanșare mcep să

curgă

în timp. Se strâng șuruburile și periodic se schimbă garniturile.

La pompe intervențiile se reduc la strângerea etanșărilor la ax

până

când acestea rămân numai umezite; periodic garniturile vor trebui schimbate. Strângerea va trebui verificată prin valoarea randamentului sau a puterii consumate. Dacă puterea consumată este net diferită de puterea realizată inainte de strângere se slăbește strângerea până ce totuși curgerea este acceptabilă. Daca apa continuă să curgă trebuie schimbată garnitura. Totdeauna intervenția la pompa se face când aceasta este scoasă din funcțiune.

2.2.20.1.

Anual va trebui verificată instalația electrică, punerea la pământ și caracteristicile de funcționare a pompei. Cu un echipament specializat se poate determina pierderea de energie din pompa și la momentul respectiv se va putea recomanda schimbarea pompei.

Regula generală după care se stabilește momentul în care se schimbă o pompă este: energia pierdută pe durata a 2-3 ani, prin scăderea randamentului, costă mai mult decat o pompă nouă, performantă.

2.2.20.2.

In cazul funcționării cu parametrii anormali pompa se verifica și se repară. Reparațiile vor fi făcute

de către personal specializat, de reprezentanța firmei furnizoare a pompelor sau alte unități abilitate. Fenomenele ce avertizează asupra unor defecțiuni sunt: temperatura mare a motorului, zgomot exagerat, vibrații puternice, neplăcute. La pompele care de regulă funcționează cu zgomot mare, personalul va avea și sistem de protecție a urechilor, caști sau dopuri .

Rezolvarea problemelor apărute se va face pe perioada cât pompa se află

în starea de pompă de rezervă. Dacă stația de pompare are pompa de rezervă

în magazie, "la rece", atunci schimbarea pompei se va face în perioada orelor de consum minim. Schimbarea se face sub indrumarea directă a delegatului firmei furnizoare sau a personalului autorizat. După schimbare pompa se verifică în ceea ce privește stabilitatea și parametrii de funcționare.

2.2.20.3.

Inainte de schimbarea pompelor se

verifică instalația mecanică de ridicat. Instalația se verifică și la intervalul de timp stabilit de verificatorul autorizat.

2.2.20.4.

La termenul legal se verifică și recipientul de hidrofor fie ca este recipient de hidrofor propriu zis, fie recipient de combatere a loviturii de berbec, fie recipient pentru asigurarea amorsarii pompelor. Repararea acestui recipient se face în condițiile stabilite de proiectant si normele ISCIR.

2.2.20.5.

Repararea clădirii stației de pompare se face cu metode specifice. Clădirea trebuie să facă o impresie placută (curățenie, culoare) intrucât este unul din puținele obiecte vizibile și vizitabile direct, ale sistemului de alimentare cu apă. O modernizare a clădirii este favorabilă.

1n stațiile mari de pompare, funcție de poziția acestora, se poate amenaja un spațiu adecvat de primire a clienților. Prezentarea sistemului și o vizualizare a instalațiilor il poate aduce pe consumator să fie mai aproape de eforturile operatorului furnizor de apă.

2.2.20.6.

In funcție de mărimea stației de pompare vor fi stabilite și perioadele de revizuire a instalației electrice, revizuire care se face de personal autorizat.

2.3.

Lucrări de supraveghere și reparare a sistemului de automatizare

2.3.1.

Prin intindere și importanță sistemul de transport a apei trebuie continuu supravegheat pentru a asigura debitul sau debitul și presiunea

în secțiunea de control. Aducțiunea trebuie verificată prin debitul cu care alimenteaza rezervorul iar rețeaua prin debitul și presiunea la bransamentul consumatorilor. Elemente de debit și presiune pot fi măsurate și în secțiuni caracteristice.

2.3.2.

Sistemele actuale au în general un sistem mixt de supraveghere. Se măsoară local și nu simultan debitul și presiunea în secțiunile de control și se compară cu valorile de control din schema generală de funcționare a sistemului. Realizarea parametrilor de control presupune o exploatare corectă. O modificare bruscă a presiunii denotă avarii pe conductă (spargere, vană blocată etc). Debitele pot fi măsurate instantaneu prin debitmetre sau ca valori medii pe perioade de timp cu ajutorul contoarelor de apă. Măsurarea simultană a debitelor permite un bilanț al apei și o evaluare generală a mărimii pierderii de apă din sistem, deci a eficienței sistemului. Valoarea presiunii

în secțiunea de control se măsoară. Aceasta permite determinarea liniei piezometrice

în lungul sistemului. Se poate verifica prin calcul, mărimea debitului transportat și eventualele disfunctionalități:

o pierdere mai mare de sarcină, semnalată de o linie piezometrică mai inclinată decât cea normală, poate arăta colmatarea conductei, creșterea rugozității sau blocarea parțială a unei vane, o pierdere mare de apă; o cercetare mai atentă poate conduce la depistarea secțiunii cu probleme,

o corelație intre linia (panta) piezometrică și debit poate arăta și ce rezerve are sistemul sau dimpotrivă care sunt secțiunile de strangulare apărute în funcționare, etc.

2.3.3.

O exploatare bună a sistemului presupune insă "citirea" rapidă a valorilor culese" aproape instantaneu" din sistem și interpretarea lor: apă multă / puțină, presiune prea mare / mică,

în tot sistemul sau numai parțial .

Pentru aceasta sistemele retehnologizate de alimentare cu apă au instalat câte un sistem automat de control:

traductori care arată starea de funcționare/ rezerva/ avarie a pompelor,

starea inchis / deschis a vanelor, nivelul / volumul apei în rezervor,

presiunea apei în rețeaua de distribuție, în noduri reprezentative (noduri unde o variație a presiunii se face cu o modificare importantă a debitului) etc.

Valorile presiunii, de regulă, sunt măsurate cu traductori instalați pe conducte iar informațiile sunt transmise automat, după un program prestabilit, cu mijloace telefonice sau radio, la un post central - dispecer general. Verificarea și remedierea eventualelor defecțiuni ala sistemului de automatizare se face de personal autorizat, preferabil al unităților economice care l-au instalat.

2.3.4.

Dispecerul central este un sistem de primirea informației, controlat de un calculator

performant și dublat de un sistem informatic ce poate asigura introducerea sistematică a datelor intr-o bază de date; datele inmagazinte trebuie să poată fi ușor exploatate pentru informații curente sau pentru realizarea de statistici trimestriale, anuale etc.

Prin compararea datelor măsurate cu cele necesare, date prin proiect sau din perioada anterioară de exploatare, "se poate afla" unde sunt probleme legate de distribuție mai ales: se poate face un control mai riguros în zonă, se poate măsura volumul de apă cerut de consumatori, pot fi identificate zonele cu pierderi mari de apă. Pentru concluzii constructive personalul trebuie invățat "să citeasca și să interpreteze" informația dată. Personalul de exploatare din acest loc de muncă trebuie să aibă o bună pregătire informatică și cunoștințe adecvate despre tehnologia funcționării sistemului controlat.

2.3.5.

In grija personalului intră starea sistemului de prelevare a parametrilor, integritatea locului și curățenia

în spațiul de amplasare, citirea

directă a unora dintre rezultate, starea sistemului de transmisie. Partea de transmitere a informațiilor și de prelucrare și arhivare a acestora trebuie dată în grija firmei specializate ce a instalat programul. Personalul de supraveghere trebuie să știe insă când valorile primite pot fi eronate. Aceasta se poate face comparând valorile obținute cu valorile inițiale de control sau valorile apărute după modificările din sistem după punerea în funcțiune a acestuia (testarea sistemului). Trimestrial, funcționarea sistemului trebuie verificată.

2.3.6.

Datele obținute sunt foarte importante intrucât:

se poate face o intervenție directă în zona deficitară; în felul acesta se remediază rapid defecțiunea, cu efecte benefice asupra calității a serviciului,

pot fi introduse în modelul matematic al rețelei datele obținute și se poate face o evaluare bună a acesteia; este una din căile de obținere a unui argument clar asupra necesității retehnologizării sistemului.

2.3.7.

Sistemele de dispecerizare tind să se dezvolte cu următoarele elemente:

instalarea de traductoare pentru măsurarea parametrilor specifici de urmărire a calității apei în rețea; intrucât prezența clorului este obligatorie în rețea, a fost dezvoltată aplicația respectivă; în acest fel se poate urmări și eventuală impurificare sau instabilizare biologică a apei distribuite, urmărind ritmul de depreciere a dozei de clor; o apă biostabilă trebuie să aibă un conținut de Carbon Organic Total de maximum 3 mg/1,

introducerea de traductoare de debit/presiune cu colectarea rapidă a valorilor inregistrate la aceeași dată temporală și introducerea automată în baza de date; interpretarea valorilor presiunii, debitului distribuit poate da o imagine mult mai bună a curgerii apei în sistem, a rezervelor sistemului sau deficiențelor în unele zone.

2.3.8.

Progresiv sistemul trebuie sa ajungă la etapa în care elementele de control și comandă să se facă din dispecer în mod automat. Pot fi chiar detectate zonele cu pierderi mari de apă și se poate interveni direct la locul cu deficiențe.

2.4.

Lucrări de reabilitare.

Metodele traditionale constau , de regulă, din inlocuirea tuburilor pnn metoda tranșee deschisă, folosind proceduri adecvate de lucru. Metodele modeme de reabilitare sunt menționate în cap 4.

2.5

Măsuri pentru controlul pierderilor de apă

2.5.1.

Practic nu se poate face o construcție perfect etanșă, în conditii economice rezonabile. In timp, ca orice construcție și conductele pentru transportul apei imbătrânesc. Este deci normal ca valoarea pierderii de apă din sistem să crească. Păstrarea valorii pierderii de apă în limite acceptabile este o problemă ce comporta o tratare specială. Organizarea controlului pierderilor de apă (detectare , reparare ) poate face obiectul unui plan de conformare. Elemente asupra controlului pierderilor de apă sunt date in anexa 11. Optimizarea valorii pierderilor de apă are efcte economice importante. Când costul pierderii de apă este mai mare decât cheltuielile de reabilitare/retehnologizare operațiunea de refacere trebuie începută.

2.6.

Indicatori de performanță ai lucrărilor

2.6.1.

Pentru o mai

ușoară

urmărire a comportării în exploatare a sistemului este necesar să

fie stabiliți un numar de indicatori de performanță. Indicatorii trebuie să fie semnificativi, ușor de măsurat, și să ajute la îmbunătățirea funcționării sistemului.

2.6.2 Câțiva dintre indicatori sunt mentionati în anexa 12, pentru rețea și aducțiune. Indicatorii de performanță se stabilesc prin Regulamentul tehnic de exploatare.

2.7.

Plan de conformare.

2.7.1.

Două sunt considerentele pentru care fiecare sistem de alimentare cu apă are nevoie de un plan de conformare, plan ce mai poate deveni și "master plan" sau

"plan

general de dezvoltare":

proprietarul, operatorul furnizor de apa trebuie să exploateze sistemul astfel ca să obțină o calitate maximă a serviciului cu resurse rațional folosite,

cerințele legate de calitatea de membru al Uniunii Europene impun, printre altele, ca toți cetățenii să aibă acces la un sistem centralizat de alimentare cu apă iar apa primită trebuie să fie constant potabilă; calitatea apei trebuie continuu monitorizată.

2.7.2.

Cerințele de calitate a apei au condus la realizarea unui plan de conformare cu termene de realizare, conform Legii 458/2002 si completarilor ulterioare.

In unele cazuri se poate face o conformare imbunătățind calitatea apei tratare, dar în altele numai această operațiune nu este nici suficientă și nici rațională. Calitatea apei tratate este legată și de calitatea conductelor sistemului de transport , la care trebuie adăugat și rezervorul de inmagazinare/compensare. Materialele acceptate pentru sistemul de transport nu vor contribui in nici-un caz la deteriorarea calității apei tratate.

In final deci nivelul de tratare a apei trebuie stabilit și funcție de modernizarea rețelei astfel ca pe ansamblu efortul să fie minim. Unele elemente asupra planului de conformare sunt date in anexa 13.

LUCRARI DE EXPLOATARE A CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI UZATE

3.1.

Lucrări de supraveghere

și

întreținere a rețelei de canalizare.

3.1.1.

Supravegherea colectoarelor canalizării se face de către personal calificat. Periodic personalul verifică următoarele elemente constructive ale rețelei:

existența capacelor la cămine; săptămânal ;- capacele sunt în bună stare sau vor

trebui inlocuite; capacele amplasate în trafic fac zgomot la trecerea vehiculelor,

existența grătarelor la gurile de scurgere; saptămânal,

existența denivelărilor, gropilor, șanțurilor pe traseul colectorului; lunar,

existența resturilor de pământ de pe stradă, resturi care pot ajunge în canalizare,

existența gropilor cu apă pe rigolă sau în dreptul gurii de scurgere; gura de scurgere este înfundată, sau este poziționată prea sus; după fiecare ploaie,

funcționarea deversoarelor; în timpul ploilor,

funcționarea gurii de vărsare; lunar, la canalizarea în sistem unitar; la rețeaua in sistem divizor, după fiecare ploaie mare,

mirosul neplăcut, caracteristic fermentării nămolului, lângă gurile de scurgere sau cămine; săptamânal-vara; lunar primavara/toamna,

-calitatea apelor uzate primate in rețea de la agenții economici,

-prezența viețuitoarelor în rețeaua de canalizare; semestrial; frecvența poate fi mai mică pentru rețeaua de apa de ploaie în cazul rețelelor în sistem separativ,

-funcționarea stațiilor de pompare; zilnic; în mod normal stațiile de pompare cu funcționare automatizata vor avea sisteme de alarmare pentru caz de

nefuncționare

; intervenția este imediată.

3.1.2.

O supraveghere atentă se face asupra colectoarelor prin verificarea:

stării căminelor și camerelor de intersecție;

nivelului apei în căminele de intersecție;

nivelul apei și starea căminelor pe colectoarele unde viteza de curgere este în general mică, sub viteza de autocurățire, 0,7 m/s;

depistarea prezenței poluanților cu efecte mari asupra rețelei: produse petroliere, produse toxice, agresive etc.

-cantitatea și calitatea apelor uzate în secțiunile dinainte stabilite; probele de apă vor fi luate de personalul laboratorului insărcinat cu această

operațiune; una dintre secțiunile obligatorii este gura de vărsare în receptorul natural.

3.1.3.

Interpretarea observațiilor obținute la supraveghere ca neconcordanțe față de o stare bună de funcționare și măsurile de remediere:

mirosul persistent la gurile de scurgere, mai ales vara, denotă o curgere lentă a apei în rețea, un început de fermentare a apelor uzate și lipsa închiderii hidraulice la gurile de scurgere; se intervine prin măturarea străzii și prin spălarea cu apă suficient de multă ca să se realizeze și garda hidraulică la gurile de scurgere; se spală colectoarele

începând din amonte, cu apă din sursă de suprafață; în timp, periodicitatea de spălare devine normă de exploatare,

pe durata ploilor importante bălțile mari de apă arată locurile în care gurile de scurgere au grătarele înfundate sau sunt blocate cu depuneri vechi; dacă și după deblocarea grătarelor balta rămâne insemnă că gura de scurgere este plină cu depuneri vechi, consolidate ( inclusiv pământul

spălat de pe stradă) sau colectoarele au capacitatea de transport mai mică decat cea necesară; vor fi luate măsuri pentru stabilirea unei soluții de remediere,

nivelul apei în cămine peste cota rigolei presupune o colmatare a tronsoanelor deci necesitatea curățirii tronsonului aval,

determinarea unei concentrații mari de hidrogen sulfurat în gazele emanate trebuie combătută; este toxic, în canal se produce coroziunea părții superioare a canalului (agresiune sulfatică) cu risc de deteriorare, până la prăbușirea canalului,

-formarea de bălți pe stradă; trebuie verificată panta rigolei si cerută remedierea, 3.1.4- In deplasarea pentru inspecție se va da atenție tuturor capacelor de cămine care produc zgomot la trecerea vehiculelor; sunt sparte, crăpate sau nu reazemă bine pe ramă; vor fi remediate prin schimbare sau adăugarea unei garnituri rigide; impactul neuniform poate produce accidente precum spargerea capacului și agresarea participanților la trafic sau a locuitorilor din vecinătate.

3.1.5.

Elementele obținute din activitatea de supraveghere

conduc la stabilirea,

prioritizarea ș1 organizarea lucrărilor de întreținere și a lucrărilor de reparații.

3.1.6.

Principalele lucrări de întreținere sunt:

verificarea și înlocuirea capacelor de cămine și grătarele gurilor de scurgere,

corectarea cotei ramelor și capacelor de la cămine ca urmare a îmbunătățirii căii sau în urma tasărilor diferențiate;

spălarea colectoarelor;

desfundarea colectoarelor blocate cu material sedimentat și cimentat;

scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de scurgere;

umplerea cu apă a gurilor de scurgere,

curățirea bazinelor de retenție,

-inlocuirea grătarelor prevăzute pe rețea,

-asigurarea căilor de acces la rețea și la toate secțiunile de prelevare de probe, pentru determinarea calității apei și măsurarea debitelor,

-desființarea/regularizarea lucrărilor ilegale de racordare.

-verificarea modului de realizare/funcționare a noilor racorduri.

3.1.6.1.

Spălarea colectoarelor poate fi cea mai laborioasă lucrare pentru intreținerea unei bune funcționări a rețelei. De regulă spălarea începe din secțiunea amonte și se continuă până la racordarea cu un colector mai mare, colector care nu este colmatat.

În prealabil se verifică dacă nu este rupt colectorul și dacă pământul nu intră în colector. Inspecția se face cu ajutorul echipamentelor specializate.

Dacă în apropierea canalizării sunt pomi bătrâni este posibil ca rădăcinile acestora să fi intrat în colector, prin crăpături sau rosturile de îmbinare rău executate sau deteriorate în timp.

În acest caz se va introduce o freză specială pentru tăierea rădăcinilor, în scopul deblocării rapide a colectorului. După aceea, în urma poziționării locului de intrare a rădăcinilor, se va descoperi colectorul, vor fi tăiate rădăcinile și din exterior și vor fi reîacute imbinarile și tuburile defecte.

În cazul în care spălarea se face pe un tronson important este rațional ca după terminarea operațiunii să se facă o inspecție cu camera TV montată pe robot specializat. Rezultatul vizualizării va fi arhivat, va fi comparat cu rezultatele anterioare și va constitui un moment de referință pentru decizie în viitoarea soluție de reabilitare. La un asemenea tronson de regulă și coroziunea tubului, din cauza hidrogenului sulfurat, este avansată.

3.1.6.2.

Spălarea se face cu metode clasice sau folosind utilaje de spălat. Spălarea clasică se face:

cu apă acumulată din tronsoanele amonte tronsonului de spălat; se blochează capătul amonte al tronsonului cu un dispozitiv ușor de scos (balon); se acumulează apă până când căminul este aproape plin; se realizează o deblocare bruscă a colectorului și se realizează o "goană" de apă a cărei viteză este mare, mult mai mare decat viteza normală de curgere pe tronson; viteza apei trebuie să fie de cel puțin 1,5 m/s; operațiunea se repetă până la constatarea că spălarea este bună; se poate verifica faptul că turbiditatea apei în capetele tronsonului este sensibil apropiată;

cu apă adusă din exterior și prin umplerea ultimului cămin din amonte al tronsonului; folosind aceeași tactică de golire bruscă a căminului se poate asigura spălarea; dacă spălarea nu este eficientă din cauză că depunerea pe pereți este bine consolidată/cimentată se recurge la o curățire mecanică prealabilă sau intermediară; un corp din cauciuc dur, sau metalic, este plimbat ca o suveică

intre căminele de capăt ale tronsonului; viteza de deplasare va fi reglată pentru a nu distruge și tuburile; tragerea obiectului se va face cu trolii manuale, așezate lângă căminele de capăt; tragerea se face manual - pentru control-cu atenție pentru a evita smulgerea bucăților din tub atunci cand obiectul (sfera, ansamblul de cercuri solidarizate convenabil, perii metalice etc) se blochează la modificarea bruscă a secțiunii;

-spălare manuală cu jet de apă, la colectoarele cu secțiune vizitabilă; la rețeaua in sistem unitar spălarea se face în perioadele fără ploaie, cand debitul este mic; la rețeaua în procedeu separativ spălarea rețelei de apa menajere se va face cu oprirea în amonte a debitului de apa uzată; personalul va fi bine instruit și protejat contra imbolnăvirilor; o ventilație adecvată va fi asigurată pe tot parcursul lucrărilor; răzuirea depunerilor solidificate se poate face cu mijloace manuale; totodată se poate face și o inspecție detaliată a tronsonului; pentru aceasta personalul va fi instruit ce să vadă sau după spălare va fi chemat un inspector specializat

în aceste observații. Raportul, văzut de responsabilul cu canalizarea, va fi atașat dosarului rețelei de canalizare, din cartea tehnică.

3.1.6.3.

O metoda mai rapidă, mai eficientă și mai controlată este spălarea cu echipamente speciale de spălat, folosind jeturi de apă de mare viteza, 10 - 20 m/s; viteza se asigură prin presiunea de 80 - 120 bari

în furtunul de transport; jetul se realizează cu duze speciale; introducerea capului cu jeturi multiple se face prin avalul tronsonului astfel că materialul dislocat este evacuat de apa ce curge liber în aval; spălarea se poate face rară oprirea apei ce curge normal pe tronson, la debite mici, sau cu

oprirea totală a apei uzate; viteza de lucru poate fi mare, zeci de metri pe zi; spălarea este "curată" în sensul că nimic din materialul deblocat nu ajunge în exterior, iar personalul nu intră în contact direct cu apa murdară din colector.

3.1.6.4.

La rețelele noi și unele rețelele reabilitate/retehnologizate, metoda de spălare cu jet poate fi obligatorie deoarece nu toate căminele sunt de vizitare ci sunt și cămine de inspecție. Caminele de inspectie nu sunt vizitabile, au dimensiuni mai mici și servesc doar pentru inspecție cu mijloace moderne(TVCI) sau introducerea furtunului cu duze de spălare; la realizarea proiectului trebuie să se țină seama de performanțele utilajului de spălare (lungimea furtunului, presiunea de lucru etc) la stabilirea distanței intre cămine; cu cât secțiunea colectorului este mai mare cu atât presiunea și dimensiunea capului de formare a jetului sunt mai mari. Se înțelege că și recipientul de apă este mai mare și pompa de injecție de asemenea.

Echipamentul- mașina de spalat-numită și "autocurățitor" care asigură presiunea apei- este mobil și poate fi suficient de greu astfel încât trebuie verificat dacă strada (imbrăcamintea și fundația) suportă încărcarea din utilaj (uneori peste 20 t).

Jetul poate sparge și crusta veche formată pe perete, dacă apa are suficientă viteză, deci presiune de lansare; nu poate fi folosit în colectoarele prăbușite, cu rădăcini în ele sau blocate de corpuri mari, rezistente și nedeplasabile.

3.1.6.5.

Curățirea gurilor de scurgere, cu depozit și sifon, guri de scugere specifice rețelei în procedeu unitar, se face obligatoriu înaintea sezonului ploios și după ploi puternice (când "se constată" care sunt gurile inactive, deci înfundate).

Curățirea se poate face manual, cu unelte terasiere; se basculează grătarul și cu o lopată specială se scoate încet depunerea acumulată; depunerea are și substanță organică deci poate produce o atmosferă insalubră pe trotuar; din această cauză nămolul nu se va așeza direct pe trotuar ci în saci de plastic (20

25 kg); sacul nu va fi lăsat să fie călcat în picioare și materialul imprăștiat sau dus înapoi în gura de scurgere; nămolul trebuie transportat la depozitul final imediat după momentul scoaterii.

În mod normal după curățirea mecanică gura de scurgere se spală, cu apă de cisternă și aceasta din două motive: (1) să se curățe mediul vecin de urmele de nămol și (2) să se asigure umplerea gurii cu apă pentru realizarea închiderii hidraulice; personalul care face curățirea va aprecia dacă există nămol și sub "nasul" de tub, nas care asigură închiderea hidraulică; daca apa nu curge insemneaza că tubul este blocat; se va continuă spălarea până se sparge eventualul dop format.

Cantitatea de apă adăugată pentru a asigura garda hidraulică la o gura de scurgere este de circa 0,3 m 3

3.1.6.6.

Gurile de scurgere pot fi spălate și mecanic. Spălarea mecanică se face cu un echipament de "tip vidanjă". Se adugă apă până la umplerea gurii de scurgere (faptul că se umple arată clar că tubul de racord la canalizare este blocat cu pământ - nămol). Pentru urgentarea deblocării nămolul poate fi agitat cu mijloace mecanice -

manuale. După aceea este aspirat amestecul de apă -

nămol. Operațiunea se repetă până când apa adăugată în gura de scurgere formează un nivel comparabil cu nivelul normal de închidere hidraulică (circa 0,7 - 0,8m sub grătar).

Procedeul este "mai curat" și produce o atmosferă insalubră de intensitate mai mică.

Nu este rațional ca nămolul aspirat să fie evacuat, prin gura de scurgere sau printr-un cămin alăturat, în rețeaua de canalizare. Nămolul conține multă parte inertă și material granular de dimensiuni mari. Acesta poate provoca accelerarea depunerilor pe colector. După terminarea operațiunii gura de scurgere rămâne plină cu apă. Se verifică dacă nivelul rămas este comparabil cu nivelul normal de asigurare a închiderii hidraulice.

3.1.6.7.

De regulă în ziua următoare se va face o inspecție a gurilor de scurgere curățite. Prin scoaterea grătarului se verifică dacă apa a rămas la cota ce asigură închiderea hidraulică sau ămirosul de canalizare" este puternic. La gura care nu are apă sau miroase puternic sunt defecțiuni constructive; nu este etanșă, pierde apa, sau are ceva spart din elementele ce asigura garda hidraulică; gura de scurgere este trecută pe lista pentru reparații/refacere.

3.1.6.8.

În

perioadele de vară, în lipsa precipitațiilor pe o durată mai mare de 2 săptămâni, trebuie refăcută garda hidraulică la gurile de scurgere. Se va începe cu străzile unde se știe că viteza apei este mică și este mai accelerat procesul de depunere a suspensiilor și începerea fermentării. Strada pe care "se simte canalizarea" denotă o întreținere deficitară.

Gura de scurgere se umple cu apă; dacă nivelul scade înseamnă că gura are racordul liber; dacă nivelul apei nu scade, rămâne la nivelul grătarului, gura este colmatată și trebuie curățită.

3.1.6.9

O atenție specială va fi acordată subtraversărilor, sifonării rețelei de canalizare. Se va marca nivelul apei în căminul amonte, în perioada când funcționarea este normală, la debitul maxim și va fi verificat acest nivel periodic, săptămânal. Daca nivelul a crescut trebuie verificată cauza. Dacă

în secțiunea după sifon nivelul este normal insemnează ca tronsonul sifon este colmatat. La o rețea în procedeu unitar se va verifica sifonul după fiecare ploaie importantă.

3.1.6.10

Spălarea unui tronson important de canalizare se incepe după ce au fost luate măsuri adecvate la stația de epurare. Un aport mare de nămol (nămolul spălat de pe pereții colectorului)

în apa uzată poate deteriora procesul de epurare. O estimare a riscului este necesară.

3.1.7.

Aducerea la cota a capacelor de cămine de canalizare.

3.1.7.1.

Aducerea la cotă a ramelor și capacelor căminelor de canalizare este data in anexa 15.

3.1.8

Curățirea bazinelor de retenție.

Una dintre soluțiile pentru preluarea debitelor de apă din ploaie cu frecvența mai mică decât frecvența de calcul, la rețelele deja executate, este prevederea de bazine de retenție. Bazinul reține volumul suplimentar de apă și asigură evacuarea acestuia pe o durată mare de timp deci cu o solicitare mai mică a colectoarelor din aval, inclusiv a stației de epurare.

Patru sunt problemele mari ale exploatării bazinelor:

- se produce o sedimentare a suspensiilor; depunerile trebuie să fie rapid îndepărtate (imediat <lupa trecerea ploii și golirea bazinului) pentru a nu intra în putrefacție și produce o zonă insalubră; sistemul de curățire trebuie ținut în stare permanentă de funcționare (protectia contra vandalismului este necesară);

controlul răspândirii mirosului sau a diverșilor vectori (muște, țânțati, etc.) care imprăștie bacterii și virusuri ce pot produce imblonăvirea populației din zonă; aceasta se face printr-o bună spălare și imprăștierea de dezinfectanți;

poate să înghețe apa din precipitațiile căzute iama din cauza jocului variatiei temperaturilor, pozitive/negative; dacă apa îngheață poate da împingeri în pereți, sau smulge bucăți din betonul aparent; dacă în exploatare se constată că scurgerea apei este dificilă, mai ales la spălare, vor fi luate măsuri de reprofilare a fundului bazinului;

-trebuie adoptate măsuri contra tendinței de folosire a bazinelor de retenție drept

depozite de gunoi.

3.1.9

Lucrări de intervenție la gurile de vărsare.

Gura de vărsare este elementul de legătură între rețeaua de canalizare și receptorul de tip râu/lac. Gura de scurgere trebuie să asigure o curgere a apei astfel încât construcția să rămână stabilă și totodată să se asigure un bun amestec și rapid intre apa uzată și apa receptorului.

Cum însă apa râului are debite variabile și cum la viteze mari malurile pot fi erodate, gura de vărsare trebuie controlată după fiecare debit mai mare (viitură) ca debitul mediu al râului. Se va verifica:

stabilitatea malurilor râului pe circa 100 m în aval și 500 m în amonte;

stabilitatea construcției gurii de vărsare;

tendința râului, la ape mici, de îndepărtare față de gura de vărsare;

tendința râului de blocare a gurii de vărsare;

tendința de modificare a malului opus sub impactul curentului produs de apa evacuată din canalizare;

tendința râului de spălare a albiei langă gura de vărsare; o consolidare adecvată trebuie făcută cât mai repede.

Toate observațiile făcute, la intervale cu atât mai mici cu cât fenomenul este mm activ, vor servi pentru fundamentarea deciziei de intervenție pentru reparație. Lucrările vor fi executate de un constructor agreat .Intervențiile pe parcurs pot fi legate și de asigurarea unui mod mai bun de amestec a celor două ape, apa uzată și epurata si apa râului.

3.1.1O. Lucrari de intervenție la stațiile de pompare.

3.1.10.1.

Lucrările de interventie la constructia stației de pompare trabuie să asigure un aspect cel puțin suportabil al clădirii în peisaj, o protecție bună pentru instalațiile hidraulice și electrice, un acces ușor pentru personal și pentru utilaje. Cu cât lucrările sunt făcute mai aproape de începerea degradării cu atât ele sunt mai rapide și mai puțin costisitoare. Intervenția la construcție se face după metodele utilizate la construcțiile civile. Aceeași atenție va fi dată și spațiului ce asigura protecția sanitară.

3.1.10.2.

O construcție foarte importantă pentru stația de pompare este canalul de ocolire în cazul nefuncționării ,justificate", îndelungate a pompelor. Având

în vedere că acest canal reprezintă preaplinul stației de pompare construcția trebuie să fie funcțională și accesibilă tot timpul iar în secțiunea de racordare aval condițiile de lucru trebuie asigurate.

3.1.10.3

Se va da o atenție deosebită comportării stației de pompare pe durata ploilor ce depășesc frecvența normată. Accesul la stație trebuie întotdeauna asigurat. Se va verifica funcționarea preaplinului și efectul punerii sub presiune a rețelei, în amonte.

3.1.10.4

La instalația electrică vor fi respectate cerințele normativelor în vigoare. hnportant este ca siguranța funcționării să fie mare.La stațiile de pompare importante ( cu consecințe importante în caz de nefuncționare) se va asigura linie dublă de alimentare cu energie.

3.1.10.5

Pompele vor trebui să aibă sisteme de protecție contra suprasarcinii, a umezelii în motor, a nivelului maxim, etc. Aceste sisteme vor fi verificate lunar și reparate de personal specializat.

3.1.10.6

Pompele vor trebui să aibă echipamente de măsurat pentru parametrii de funcționare (debit, presiune, curent și tensiune de alimentare ,putere absorbită etc). Acestea vor fi verificate săptămânal.

3.1.10.7

Pompele vor fi controlate zilnic

în ce priveste zgomotul, vibrațiile produse, durata de funcționare, consumul de energie, starea uleiului, temperatura în lagăre etc.

3.1.10.8

Grătarele vor fi curățate cel puțin de 3 ori/zi. Materialele colectate vor fi puse în saci ș1 evacuate astfel ca să nu producă neplăceri locuitorilor din vecinătate.

3.1.10.9

Deoarece, de regulă, stația de pompare de pe rețea este amplasată în spațiul construit este obligatoriu ca să existe marcată și închisă zona de protecție sanitară.

3.1.10.10.0ri de cate ori este pusă în funcțiune

o pompa, ce a avut rol de pompă de rezervă, se verifică starea acesteia, legăturile și punerea la pământ. Atunci când pompa de rezervă este "în magazie" înainte de montare este verificată de personal de specialitate, sau de furnizorii pompei.

3.1.10.11 Anual se va organiza un program de verificare a tuturor pompelor. Pentru pompele la care apar probleme se va asigura o verificare în atelierele firmei furnizoare sau a unei firme autorizate. După o asemenea verificare se va reface diagrama Q = f (H) pentru fiecare pompă.

3.1.10.12. Principalii parametrii de funcționare ai stației de pompare vor fi înregistrați sistematic. Datele preluate și prelucrate pot asigura valorile indicatorilor de performanță, estimări asupra debitului de ape uzate, ape false, economicitatea funcționării stației etc.

3.1.10.13 Stațiile de pompare pentru evacuarea apelor la pasaje denivelate vor avea toate pompele montate și vor avea sursă dublă de alimentare cu energie. Atunci când nu au sistem de ocolire vor fi supradimensionate și vor avea capacitatea de debușare adecvată. Este rațional, din motive de siguranță, ca debitul de calcul al stației de pompare, să fie mai mare decat debitul colectat (frecvența ploii de calcul pentru stație cu cel puțin o clasă peste frecvența de calcul a rețelei).

3.2.

Lucrări de reparații la construcțiile accesorii pe rețeaua de canalizare.

3.2.1.

Lucrările de reparații vor fi organizate ținând seama de trei elemente particulare:

rețeaua se scoate greu din funcțiune;

lucrările se fac în condiții de trafic;

se lucrează într-un mediu dificil (umed, infectat, spații înguste);

3.2.2.

Pentru a avea o bună productivitate și lucrări de calitate este necesar ca:

se lucreze numai personal calificat,

personalul să aibă material de protecție adecvat;

locul de lucru să fie asigurat contra accidentelor de munca,

în cazul intervenției la colectoare în funcțiune, durata trebuie să fie cât mai mică (schimburi succesive, neintrerupte)

3.2.3

De regulă la rețelele cu lungimi mici 1 - 300 lan personalul de supraveghere face și reparațiile la rețea. Personalul lucrează în echipe de cate minimum 2 persoane. Ca o predimensionare inițială numărul de persoane se poate considera ,in medie, un om la 5 - 1O lan de rețea.

3.2.3.1.

Lucrările cele mai des întâlnite sunt cele de remediere a căminelor:

reașezarea corectă a capacelor căminelor;

înlocuirea capacelor sparte/furate și a grătarelor la gurile de scurgere;

repararea scărilor de acces în cămine;

repararea lucrărilor la bazinele de retenție;

întreținerea sistemului de măsurare permanentă a debitelor;

racordarea de noi consumatori la rețea.

3.2.3.2

La repararea scărilor căminelor se procedează astfel:

cu o scară mobilă introdusă în cămin se va verifică starea treptelor de scară infipte în peretele căminului; de regulă treapta este din oțel beton de 20 mm; când coroziunea a produs reducerea grosimii barei astfel că diametrul a rămas sub 12 mm scara trebuie înlocuită; se va realiza o scară nouă, tip pompier, care va fi lansată în cămin. Prinderea se va face în două secțiuni prin șuruburi introduse în găuri nou făcute în perete; eventualele bucăți de beton vor fi reținute;

în cazul scărilor realizate ca scară "tip pompier" se verifică starea cuielor de prindere; dacă acestea au secțiuni de bare mai subțiri de 10 mm, se înlocuiesc; prinderea în perete se va face în găuri noi în pereții căminului; se va evita zona de îmbinare a prefabricatelor; se recomanda ca scările noi sa respecte prevederile SR EN 14396/04.

3.2.3.3

Racordarea de noi consumatori la rețea.

Racordarea va fi făcută numai de personal autorizat ,după un proiect aprobat de operator. Firmele independente, ce vor face asemenea lucrări, vor fi acceptate în prealabil de proprietar și au acreditare tehnică .Acestea vor lucra sub supravegherea personalului operatorului.

Racordarea poate fi efectuată în unul dintre cele trei moduri:

prin racordare folosind căminul de vizitare; atunci când noul racord este amplasat la o cota ridicată iar curgerea se asigură gravitational; când racordul este la cota joasă se va asigura pomparea apei;

prin racordare directă în tubul existent:

spărgând colectorul din beton și introducând noul tub de racord; etanșarea locului găurit; există riscul ca noul racord poate fi împins în colector pe o lungime care poate reduce debitul transportat; totodată rezistența tubului în care se face racordarea poate fi serios afectată;

tăind colectorul din masă plastică (PVC, PAFSiN, etc) și introducând o ramificație care se etanșează la tubul existent; la noua ramificație se asigură racordarea;

prin realizarea unui cămin nou pe colectorul existent; rezulta de fapt o îmbinare de 2 colectoare de canalizare; se realizează căminul, ingloband în construcție tubul existent; în cămin se racordează noul colector și apoi se taie jumatatea de sus a tubului existent, în interiorul căminului, cu recuperarea bucaților rezultate; se poate verifica periodic calitatea apei ajunse prin noul racord.

3.2.3.4

La înlocuirea capacelor se va verifica faptul că noul capac suportă încărcarea admisă pentru mijloacele de transport în zonă. Capacele noi vor fi prinse de rama prin balamale .

3.2.3.5

Repararea bazinelor de retenție se va face în urma unei analize detaliate a acestora. Trebuie asigurată scurgerea rapidă a apelor după trecerea vârfului de viitură și evacuarea cât mai completă a depunerilor. Pentru evacuarea completă și spălarea tuturor depunerilor vor trebui prevăzuți hidranți cu furtun suficient de lung. Bazinele descoperite vor avea balustradă de protecție. Balustrada va fi dublată de plasă cu ochiuri de maxim 3 - 4 cm pentru protecția animalelor ce pot cădea în bazin. Se face marcaj de interzicere a accesului neautorizat.

3.2.3.6

Pentru subtraversarea cursurilor de apă, sau alte subtraversări, sifonul de canalizare va avea realizată o posibilitate de spălare. Se va verifica nivelul apei în căminul amonte și în momentul în care cota acestuia este mai mare decât este normal trebuie făcută spălarea sau și curățirea mecanică. La fiecare viitura pe râu se verifica starea subtraversarii.

În cazul în care se conturează o spălare anormală a fundului albiei, cu tendința de dezvelire a subtraversării, vor fi luate măsuri de protecție; lucrarile vor fi executate de administratorul cursului de apa.

3.2.3.7. Lucrările de amplasare a echipamentelor de măsurat debitul de apa vor fi realizate <lupa detalii date prin proiect și vor fi menținute în bună stare de funcționare. Accesul la aparate va fi sigur.

3.3.

Lucrări de reparații la rețeaua de canalizare.

3.3.1

Lucrările de reparații la rețea pot fi făcute la tubulatură sau și la lucrările auxiliare. Degradarea locală a acestor lucrări se remediază prin reparații. Când colectoarele se degradează în proporție mare reparatia intră în grupa reabilitării sau chiar a retehnologizării.

Marea majoritate a colectoarelor de mici dimensiuni sunt făcute din tuburi de beton. Cum multă vreme îmbinările a fost făcute cu mortar de ciment și cum tuburile au fost solicitate de sarcini variabile este de presupus că foarte multe îmbinări sunt defecte. Aceasta se traduce prin pierdere de apa în subsol ( în perioadele de secetă) sau drenarea de apă din subsol, apă falsă, în perioadele de ploi puternice sau pierderi masive din rețeaua de apă potabilă.

Când pe stradă, pe traseul rețelei de canalizare, relativ ușor de urmărit datorită capacelor căminelor de vizitare, apar denivelări mari, pe distanțe chiar mici este aproape sigur că sunt dificultăți mari la tubulatura rețelei; tubul s-a prăbușit, apa pierdută spală pământul etc.

3.3.2

La tuburile nevizitabile se face o verificare suplimentară asupra cauzei prăbușirii. Verificarea se poate face:

-cu 2-3 oglinzi și sursă de lumină; în două cămine adiacente denivelărilor intră câte

un om, cu o oglindă și o tijă suport pe care oglinda poate fi așezată la 45°; oglinda se așează deasupra

apei în direcția căminului vecm; se trimite un fascicol de lumină pe oglindă; dacă prin mișcarea oglinzii lumina nu ajunge în caminul vecin însemnează că tubul are o porțiune prăbușită;

-cu dispozitive cu rază laser; se poate face o verificare suplimentară; muncitorul din cămin trimte o undă laser, de la un echipament specializat, în direcția curentului de apă; unda se întoarce de la locul tubului prăbușit indicând distanța; distanța măsurată se compară cu distanța măsurată pe stradă, până la locul tubului prăbușit; dacă cele doua distanțe coincid cauza blocarii este clară;

3.3.3

Repararea se face prin săpătură deschisă cu oprirea apei și deversarea ei la un tronson apropiat sau prin pomparea acesteia din căminul amonte. În nici un caz transportul apei uzate nu se face direct prin rigola străzii.

Vor fi luate toate măsurile de protecția muncii pentru lucrătorii proprii și pentru participanții la trafic. Lucrările se fac fără întrerupere până la terminare, chiar dacă se lucrează în schimburi succesive, în zile de sărbătoare etc.

Tubul se înlocuiește cu un tub din același material sau și cu alt material mai bun. Sistemul de îmbinare trebuie decis în prealabil. Dacă reparația trebuie încheiată repede se poate recurge la bride rapide de etanșare a capetelor sau la un capăt (celălalt are mufă) .

Se va face o umplutură bună în jurul tubului introdus, indice Proctor 90%-95%.

3.3.4

La colectorul vizitabil se va putea face o inspecție mai detaliată. Scopul este de a vedea dacă nu sunt afectate și alte secțiuni în afara celor deja rupte. Repararea se poate face tot prin înlocuirea tubului cu săpătură în tranșee

deschisă. In cazul secțiunilor mari se poate adopta o soluție de căptușire din interior dar acest lucru conduce la un timp mare de execuție. Se poate recurge și la o căptusire interioară cu procedee speciale ,fară tranșee deschisă; detalii in cap 4.2.

3.3.5

După reparațiile care implică accesul la tubulatura trebuie făcută o probă de etanșeitate. Se folosește apa din tub prin blocarea secțiunii aval și umplerea căminului amonte sau căminul aval până la nivelul străzii. Presiunea maximă- 5mCA. Dacă nu sunt urme evidente de curgere se poate face umplutura. La probă, apa uzata nu trebuie să ajungă pe stradă. La tronsoane mici se va aduce apă curată pentru a evita lucrul în condiții mai grele în caz ca este necesară refacerea lucrării.

3.3.6

Refacerea căminelor de vizitare se practică atunci când materialul căminului s-a degradat, căminul primește noi racorduri, prin a caror execuție structura lui a fost afectată, sau când caminul s-a afundat din cuza traficului intens.

3.3.6.1

Tehnica aplicată pentru racordarea tubului la cămin este incastrarea acestuia

în fundația căminului, de regulă turnată din beton. Imbinarea este rigidă și din cauza traficului tubul se rupe; exfiltrația nu face decât să

amplifice fenomenul. Refacerea constă

în refacerea tuburilor ce sunt racordate la cămin și apoi refacerea căminului din aceleași

materiale sau alte materiale. Pentru asigurarea elasticitații noile tuburi vor fi legate de cămin prin garnitură elastică. Umplutura de sub cămin și tuburi va fi bună, indice Proctor 95%. După terminarea lucrărilor se face proba de etanșeitate.

Pierderea de apă ar trebui să fie mai mica de 0,02 l/m 2

Pentru probă se etanșează căminele de la capetele exterioare celor doua tronsoane adiacente.

3.3.6.2

Folosirea căminului prefabricat din masă plastică, în spații circulabile, presupune o construcție specială pentru ramă și capac. Pentru adaptare la cotele terenului local, căminul are partea superioară mobila (culiseaza intr-o garnitură specială). Aceasta parte nu poate prelua insă sarcini din trafic. Drept urmare rama capacului se inglobeaza intr-o placă din beton armat și cu placă cu tot este așezată peste cămin. Pentru a putea prelua sarcinile din trafic umplutura de lângă cămin va fi foarte bine facută, indice Proctor 95%. Placa de beton se va ingloba în stratul de rezistență al căii, respectând cota, cu o eroare de maximum 1,0 cm. Când se reface imbrăcămintea străzii se ridică și placa la noua cotă.

3.3.6.3. Toate lucrările de refacere a rețelei de canalizare vor fi trecute în baza de date a canalizării (cartea constructiei). Dacă este cazul , noi proceduri de lucru vor fi realizate, atestate și aprobate.

3.4.

Indicatori de performanță

Pentru o ușoară urmărire a rețelei de canalizare este rațional să se stabilească o serie de indicatori de performanță. O listă cu indicatori este dată

în anexa 12. Lista nu este limitativă. Funcție de situația locală lista poate fi extinsă sau redusă . Indicatorii de performanța vor fi stabiliți prin Regulamentul tehnic.

SOLUTII MODERNE DE REABILITARE A SISTEMULUI DE TRANSPORT A APEI

4.1.

Lucrări de reabilitare pentru conducte sub presiune

4.1.1.

În timp lucrările de transport a apei suferă din cauza îmbătrânirii și de multe ori din cauza depășirii parametrilor de lucru: debitul de apă transportă se poate reduce sau din motive de dezvoltare a localității poate crește; materialul conductei, prin coroziune, poate infuența calitatea apei sau poate periclita stabilitatea tubului până la distrugerea parțială sau totală a acestuia; pierderea de apă poate depași limitele acceptabile. Lucrările vor trebui refăcute pentru a ajunge la parametrii proiectați sau mai buni.

4.1.2.

Decizia de reabilitare conduce la necesitatea realizarii unor studii (de fezabilitate, de soluții, etc.) prin care să se definească și să se stabilească noile criterii de performanță și implicațiile tehnice și economice ale abordării noii investiții.

4.1.3.

Pentru transportul apei de alimentare exploatarea trebuie să pună la dispoziție datele de bază care să justifice soluțiile de reabilitare. Aceste date sunt:

modificarea capacității de transport; capacitatea insuficientă produce dificultăți beneficiarului și consecințe exprimate în:

numărul reclamațiilor justificate a utilizatorului de apă;

pagube plătite ca urmare a lipsei de apă;

numărul de consumatori afectați de calitatea apei;

lipsa apei la consumatorii publici prioritari (spitale școli, agenți economici cu producție specială, incendiu etc.);

energia consumată suplimentar față de situația normală;

-presiunile mari din sistem produc avarii și sporesc pierderea de apă;

mărimea pierderii de apă, ca volum și consecințe economice:

costul anual al supravegherii funcționării;

numărul anual de reparații;

costul mare al reparațiilor;

stânjenirea traficului prin evaluarea timpului de așteptare sau reducerea vitezei vehiculelor;

pagube colaterale importante datorate degradării unor construcții vecine rețelei;

penalizare pentru folosirea nerațională a apei din sursă;

deteriorarea procesului tehnologic la stația de epurare prin diluția apei uzate ca urmare a colectării apei pierdute prin rețeaua de distribuție;

impurificarea apei concretizată prin creșterea dozelor de reactivi de dezinfectare;

deteriorarea calității apei fumizate; apa potabilă la plecarea din sursă/rezervor își pierde această calitate prin impurificare din cauza materialului conductei (apă roșie), a infiltrațiilor de apă murdară din exterior (la oprirea apei); din cauza deselor reparații crește numărul de îmbolnăviri, cresc costurile de tratament, se reduce capacitatea de muncă etc;

deteriorarea relației furnizor client ca urmare a scăderii nivelului serviciului de fumizare a apei:

scăderea ritmului de plată a serviciului;

creșterea numărului de reclamații;

scăderea valorii construcțiilor ca urmare a unei alimentări deficitare cu apă.

4.1.4.

Pentru o bună folosire datele trebuie fumizate astfel încât să satisfacă și condițiile:

să fie corecte;

să fie corect măsurate și inregistrate;

să fie disponibile într-o formă ușor accesibilă.

4.1.5.

Pentru o decizie corectă fumizarea elementelor de cost a lucrărilor și dezavantajelor produse utilizatorilor este esențială. Regula de bază este: reabilitarea se face când costul menținerii în exploatare (la parametri corecți) este mai mare decât costul unei lucrări noi.

4.1.6.

Costul reabilitării trebuie făcut în ipoteza că părți din lucrare mai pot fi folosite dacă se fac "reparațiile" necesare.

În

acest moment apare încă o problemă: trebuie estimat cu cât se poate lungi perioada de exploatare și ce beneficii pot fi obținute prin reabilitare. Calcule asupra rentabilității reabilitarii sunt necesare.

4.1.7.

Metoda și soluția de reabilitare se decide de proiectant funcție de oferta tehnologică existentă, de viteza de execuție și de costuri. Operatorul este direct interesat asupra a două aspecte din aplicarea soluției:

ce măsuri suplimentare sunt necesare pe durata execuției pentru asigurarea cu apă a consumatorului astfel ca cel puțin parțial cantitatea să fie asigurată iar calitatea să fie bună; cum se evacuează apa de canalizare în condiții de siguranță;

cum trebuie lucrat cu utilizatorii de apă afectați astfel ca aceștia să înțeleagă, să accepte și în final să constate că vor avea un serviciu de furnizare a apei mai bun ca înainte.

Totodată operatorul va trebui să verifice dacă măsurile de protecție pentru locuitorii din zonă, pentru trafic și altele, sunt acceptabile.

Operatorul este interesat ca durata lucrării să fie minimă și efectul să fie net vizibil.

4.1.8.

Metodele de lucru utilizate pentru reabilitarea lucrărilor de transport a apei sunt date in anexa 14.

4.2

Lucrări de reabilitare la rețeaua de canalizare

4.2.1

Pentru rețeaua de canalizare sunt folosite următoarele criterii pentru stabilirea momentului ș1 modului de reabilitare: :

criterii generale de performanță

-capacitate redusă de transport,

-consum de energie cu mult peste cel proiectat,

-restricții de construcții pe calea de rulare, pentru trafic,

-întreținerea și exploatarea,

-materiale disponibile,

-posibilitate de dezvoltare în viitor,

- condiții de performanță

-performanță hidraulică,

-impact asupra mediului,

4.2.2

La reabilitarea rețelei de canalizare modul de analiză al sistemului depinde de dimensiunea problemei:

o reabilitare limitată; de regulă o parte din rețea sau numai unele colectoare sunt deteriorate ca structură sau ca mod de funcționare (capacitate de transport depășită- punere sub presiune) ;

o reabilitare de mari dimensiuni, ce poate cuprinde toată rețeaua și care poate fi numită si retehnologizare a rețelei; aceasta se face de regulă la depășirea duratei normate de lucru a retelei.

O abordare de asemenea dimensiune se face după studii de specialitate.

4.2.3

În cazul unei reabilitări limitate nu se pune problema creșterii debitului de ape evacuate prin canalizare chiar dacă se decide realizarea unui colector nou.

În acest caz problema expertizării structurale a canalului vechi este esențială. Trebuie decis dacă sistemul constructiv existent este bun sau dacă acesta poate fi consolidat la o limită de siguranță comparabilă cu o lucrare nouă. Pentru adoptarea soluției trebuie ținut seamă și de alte elemnte importante:

-cum poate funcționa sistemul pe perioada reabilitării și cât de complicată este soluția provizorie,

-cât durează reabilitarea; soluția cu durata minimă de reabilitare este de preferat,

-dacă

tehnologia de reabilitare disponibilă este și rațională

rentabilă pentru folosirea e1 la dimensiunea reală a lucrării .

4.2.4

Investigația asupra structurii depinde de mărimea colectorului.

În cazul colectoarelor nevizitabile, investigarea este de obicei indirectă:

-se spală colectorul, folosind mijloace hidraulice energice,

-se întrerupe scurgerea apei în canalizare, pe tronsonul spălat,

-se introduce un echipament cu cameră TVCI și se obțin informații vizuale,

-se analizează informațiile vizuale ,

-se completează cu informațiile obținute de la lucrările de reparații făcute anterior,

-se pot face săpături limitate, în spații în care nu se produc probleme mari pentru trafic și se verfică direct informația asupra stării colectorului.

4.2.5

În

cazul colectoarelor vizitabile după spălarea energică a tronsoanelor se face o inspecție cu o echipa de specialiști. Constatările se fac pe loc și sunt marcate pe un profil longitudinal; profilul are un sistem de referința pentru detectarea ușoară a secțiunilor; pot fi făcute fotografii sau filme. Sunt luate toate măsurile de siguranță necesare pentru protecția personalului implicat.

4.2.6

În ambele sisteme de control se analizează:

-mărimea, amploarea ,desimea și modul de dispunere al fisurilor,

-starea îmbinărilor,

-dislocarea de material pe porțiuni importante de tub,

-ruperea și dislocarea tuburilor,

-racordurile incorect făcute,

-mărimea infiltrațiilor din exterior,

-intensitatea degradării suprafaței

ș1 eventual cauza acesteia (coroziune, abraziune, calitatea materialului, erori de execuție etc.),

-starea armăturii și betonului din structură.

4.2.7

Concluzia analizei trebuie transformată într-o soluție constructivă:

-structura colectorului este încă bună dar trebuie consolidată,

-structura colectorului este bună și numai suprafața interioara trebuie refăcută; refacerea poate fi făcută prin "dublarea" structurii existente sau prin înlocuirea totală și realizarea alteia noi.

colectorul este total deteriorat și structura trebuie refăcută integral.

4.2.8

Pentru rezolvarea acestor situații au fost dezvoltate tehnologii de reabilitare pe loc, fără tranșee deschisă, a colectoarelor. Unele dintre tehnologiile aplicabile astăzi sunt descrise mai departe. 4.2.8.1.Pentru colectoare cu structura de rezistență încă bună se recurge la o îmbunătățire a suprafeței interioare pentru etanșare, pentru reducerea rugozității și a protecției contra coroziunii, prin:

-protejarea prin "tencuirea" suprafeței cu materiale adecvate pe bază de ciment sau de rășini,

-aplicarea, prin torcretare, a unei rășini având ca suport o țesătură specială (fibra de sticlă),

-introducerea unui cofraj interior, etanș, pierdut, și cimentarea spatiului dintre cofraj și peretele exterior al tubului vechi.

4.2.8.2 Pentru colectoare la care structura de rezistență trebuie îmbunătățită se poate recurge la:

-introducerea unui tub prefabricat din material plastic de forma colectorului, cu diametrul mai mic decât colectorul existent și având distanțieri "crampoane" pe fața exterioară; între acest "cofraj" și peretele interior al tubului se poate introduce un tip special de mortar sau rășină ; prin întărire se obține un tub nou în tubul vechi; se îmbunătățește structura colectorului, se reduce rugozitatea peretelui astfel că se compensează scăderea de secțiune și crește mult etanșeitatea tubului; se poate folosi practic la orice formă de colector;

-introducerea unui tub din material plastic, păpușat, al cărui diametru exterior este mai mic decât diametrul interior al tubului reabilitat; încălzirea tubului nou îl aduce la forma circulară; noul tub se află sub protecția tubului vechi; spațiul dintre cele două tuburi va fi umplut cu mortar sau alt material.

4.2.8.3. Pentru colectoare la care structura de rezistență este nesatisfăcătoare, aceasta trebuie refăcută total. Se poate proceda diferit după cum colectorul este vizitabil sau nu.

Pentru colectoare vizitabile se poate recurge la soluția realizării unui colector nou din beton armat. Cofrajul exterior poate fi constituit din tubul vechi.

Pentru colectoare nevizitabile se poate recurge la introducerea unui tub nou în interiorul celui vechi, prin tragerea unui tub din masă plastică sau împingerea unui tub din fibră de sticlă. Dacă este necesar un diametru mai mare de tub atunci tubul vechi se poate sparge și înlocui cu un tub mai mare, dar nu mult mai mare, ce ia locul celui vechi. Diametrele tubului nou nu pot fi prea mari, în general sub 500

mm.

4.2.8.4

Pentru secțiuni foarte mari de colectoare ( 2-4m)

în condiții speciale se poate recurge și la execuția

în scut.

1n acest procedeu , dacă adâncimea este suficientă iar solul bun, se poate realiza colectorul pe un traseu care să nu mai urmărească rețeaua stradală. Acest lucru este posibil fiind vorba de un colector principal; racordarea colectoarelor secundare se face in nodurile de intersecție.

4.2.9

Tehnologiile de realizare sunt particulare și aparțin diferitelor firme, la fel ca și costurile de realizare. Din informațiile existente rezultă ca lucrarea poate avea un cost de 0,5

0,75 din costul unui colector nou realizat în săpătură deschisă. O mare influență în evaluarea costului o are insă lungimea colectoarelor de reabilitat, prezența apei subterane, natura solului etc; cu cât este mai mare lungimea tronsonului de reabilitat cu atât costul specific poate fi mai mic.

4.2.1

Pentru toate tehnologiile aplicabile, care nu presupun distrugerea colectorului vechi, sunt obligatorii următoarele operațiuni prealabile:

-realizarea unui proiect de reabilitare,

-obținerea cooperăriri unei firme specializate în lucrări de tipul respectiv,

-acreditarea procedeului de lucru pentru reabilitare,

-devierea apelor uzate cu ajutorul unei construcții provizorii,

-o curățire foarte bună a tubului înainte de începerea lucrului; aceasta se poate face cu o mașină cu jet de apă la o presiune de 80 - 125 bari,

-inspecție cu cameră TV CI,

-păstrarea interiorului colectorului în stare curată și uscată,

-refacerea :fiecărui racord după executarea reabilitării,

-refacerea legăturii la cămine,

-inspecție cu camera TVCI după finisarea lucrărilor; imaginea înregistrată va constitui documentul de referință pentru exploatarea viitoare.

Se păstrează regula că reabilitarea se face din aval spre amonte și fiecare tronson terminat este dat în funcțiune cât mai repede.

4.2.11. O etapă extrem de complicată poate fi însă etapa realizării devierii apelor uzate produse de locatari pe durata execuției lucrărilor de reabilitare. Pentru aceasta vor trebui date detalii și realizate lucrări auxiliare. Viteza de execuție a lucrărilor poate fi un element esențial.

4.2.12. Cea mai complicată problemă este însă remedierea unui colector aflat în partea aval a rețelei de canalizare. Apa din amontele tronsonului reabilitat trebuie transportată în avalul tronsonului, pe durata reabilitarii.

Se va adopta totdeauna o soluție care să fie coordonată cu traficul în zonă.

Se va folosi căminul amonte tronsonului de remediat ca bazin de aspirație pentru pompa care va scoate apa uzată și o va pompa în avalul tronsonului de remediat sau într-un colector vecin. Conducta de refulare va avea o poziție protejată și va fi rezistentă la șocuri. În cazuri speciale se poate realiza un cămin separat pentru aspirație. Pompa va fi cufundată în apa din cămin și va avea elemente automate de pornire

oprire.

Dacă în colector ajung și ape meteorice de pe platforme, stradă etc. în vederea reducerii debitului vor fi luate măsuri de blocare a gurilor de acces și evacuarea în siguranță a apei prin alte zone.

4.2.13 După terminarea noului colector acesta se probează, ca un tronson nou; la un rezultat favorabil se trece la realizarea noilor racorduri. După realizarea racordurilor direct sau cu instalație TVCI se inspectează modul de racordare. Sunt verificate acum numai racordurile la tub nu și legătura la case. Se reface succesiv racordarea locuințelor la ramificația prevăzută pe colector. Se incepe racordarea din avalul tronsonului.

2.2.14 Soluția pentru reabilitarea unui colector la care volumul de apa infiltrata este mare trebuie bine analizată. Se poate apela la o drenare exterioară, dacă se face reabilitarea fără tranșee

deschisă. Dacă insă zonele cu probleme sunt restranse se poate incerca o injecție din exterior folosind materiale adecvate.

In cazuri complicate se poate recurge la soluția inghețării zonei cu probleme sau a executarii unui drenaj cu filtre aciculare în exterior.

4.2.15 Pentru reducerea perioadei de lucru, activitatea este rațional să fie continuă, cu schimburi continue 24 ore/zi, fără întrerupere.

4.2.16 Pentru colectoare importante poate fi rațională devierea apelor printr-un colector nou legat la rețeaua neafectată.

4.3.

Măsuri speciale de protecția muncii.

Lucrul în mediul cu ape uzate prezintă în general pericole din cauza calității microbiologice și toxice a acesteia. Din această cauză toate lucrările vor avea un grad sporit de supraveghere. Măsurile sunt necesare în special pentru lucrătorii dispersați pentru lucrările auxiliare. Pentru lucrătorii ce asigură operațiunile efective de reabilitare problemele sunt mai simple deoarece aceștia fac de regulă numai acest tip de operațiuni iar zona în care ei lucrează se situează în amplasamente în care apa uzată este exclusă (nu total).

Măsurile de protecția muncii sunt cele specifice de lucru în spații deschise, în tranșee, cu echipament funcționând electric, pe durata zilei sau nopții.

Specifice sunt următoarele măsuri de protecție sanitară:

-toți lucrătorii vor avea ecvhipament de protectia muncii, de calitate si impermeabil,

-lucrătorii nu vor avea răni deschise sau în curs de vindecare,

-spațiul pentru recreere, masă etc. va fi complet separat și supravegheat,

-după realizarea operațiunilor muncitorii se vor spăla și își vor schimba echipamentul de protecție într-

-n spațiu adecvat,

-echipamentul va fi spălat și dezinfectat cu substanțe adecvate,

-echipamentul de protecție nu va părăsii sub nici o formă zona de lucru,

-zilnic, personalul implicat va fi verificat în privința stării fizice.

4.4

Retehnologizarea conductelor de transport a apei.

4.4.1

Necesitatea retehnologizarii rezultă din dinamică opusa a celor două aspecte ale exploatării sistemelor de transport a apei: pe de o parte cu trecerea timpului sistemul constructiv imbătraneste și deci iși pierde din performanțele initiale; pe de altă parte cheltuielile de exploatare cresc.

4.4.2

Retehnologizarea , ca operațiune tehnică efectiva, nu aparține exploatarii. Ea se realizeaza după un proiect tehnic ce respectă toate regulile. Retehnologizarea se face insa in paralel cu sistemul existent, sistem care trebuie ținut in funcțiune sigură cel puțin din punct de vedere al calitații apei. Din acest motiv elementele retehnologizării trebuie să capete soluții speciale, un regulament provizoriu de exploatare a conductelor. Unele elemente privind retehnologizarea sistemului sunt date in anexa 16.

TESTAREA CONDUCTELOR DE TRANSPORT A APEI

5.1

Necesitatea cunoașterii performanțelor sistemelor de transport a apei.

5.1.1

Testarea construcțiilor pentru transportul apei este necesară pentru:

- verificarea rezistenței conductelor și lucrărilor auxiliare la presiunea din sistem; în cazul în care nu este precizată alta metodă se recomandă metoda dată în SR EN 805/00 respectiv SR EN 1610 /00,

-verificarea pierderilor de apă; acest lucru este necesar atât pentru protejarea materialului conductei cât pentru controlul stabilitații solului în care conducta este amplasată dar mai ales

pentru determinarea eficienței transportului,

-stabilirea cantității de reactiv de dezinfectare,

-verificarea capacității de transport este necesară pentru a determina unul dintre parametrii fundamentali de proiectare, debitul (sistemul se realizează pentru a trasporta o anumită cantitate de apă) și de stablire a eventualelor rezerve ale sistemului.

5.1.2

Cantitatea de apă transportată trebuie să fie cunoscută deoarece:

cantitatea de apă prelevată din sursă trebuie plătită furnizorilor,

cantitatea de apă luată din alt sistem trebuie plătită de consumatori,

-trebuie determinată eficiența stațiilor de pompare,

este necesară determinarea periodică a consumului specific de energie,

-prin efectuarea bilanțului se poate determina pierderea de apă din sistem, pe aducțiune, rețea,

-trebuie estimat debitul de apă străină, "falsă" intrată în canalizare,

-se poate face bilanțul general pe subbazine hidrografice,

-se poate determina consumul specific brut/net de apă pe cap de locuitor, restituția specifică etc.

5.1.3. Testarea construcțiilor pentru transportul apei se face obligatoriu la recepționarea lucrării, vezi anexele 17, 17.1, 17.2, după o reabilitare importantă, după retehnologizarea sistemului, în perioada realizării auditului lucrării.

5.1.4 Detalii privind modul de testare sunt date in anexa 18.

EVALUAREA CHELTillELILOR PENTRU REPARATIA LUCRARILOR

6.1

La executarea lucrărilor de intervenție și reparație vor fi evaluate costurile pentru:

lucrările de protecția muncii,

transportul personalului, echipamentului, materialelor,

lucrările provizorii pentru devierea apei etc,

penalizările plătite ca urmare a unei pagube produse,

personalul care se ocupă cu inregistrarea rezultatelor măsuratorilor și prelucrarea lor,

studiile speciale pentru probleme punctuale ale sistemului,

-lucrările efective de reparații și reabilitări.

6.2

Modul de estimare a costurilor poate fi făcut prin stabilirea cotei părți din" lucrări tip" pentru realizarea unei operațiuni complexe, după metodologia folosita la stabilirea articolelor de deviz pentru realizarea lucrărilor de construcții sau prin obținerea unor indicatori specifici pentru fiecare dintre lucrările tip curent aplicate de operator. Fiecare tip

de lucrare poate fi transformata

în unitate specifică de masură.

6.3

Evaluarea lucrării poate fi facută de personalul tehnic după o fișă de lucrare pe care șeful de echipă este obligat să o redacteze la fiecare intervenție. Cu această ocazie pot fi facute corecții de prețuri, funcție de inflație etc.

6.4

Pentru ușurința reactualizării este bine ca valoarea lucrării să fie exprimată și intr-o monedă cu variație relativ mica în timp ( Euro, USD, etc), sau menționată echivalența valorilor de bază, la data execuției, ex. IUSD=

lei.

6.5

Pe baza sintetizării valorilor realizate, în timp, vor putea fi deduse elementele unei liste de costuri specifice, ușor de folosit, ca de exemplu:

reparat conducta PE 110mm, la 1,5 m adâncime,

lei/m

-corectat cotă capac de cămin la canalizare,

lei/ buc

-curățire gură de scurgere

lei/buc

-reparat hidrant de incendiu,DN80.

lei/buc

-instalare branșament DN 15 pe conducta DN 20

lei/m

-inspecția rețelei de canalizare

lei/km, etc

6.6

Modul de lucru și valorile luate în calcul vor trebui aprobate de proprietar și reactualizate periodic funcție de rata de devalorizare/rata de schimb.

6.7

In timp operatorul va putea elabora norme de timp pentru personalul de execuție, norme care vor asigura o mai buna dimensionare a acestuia.

6.8

Valorile servesc pentru evaluarea costurilor generale pentru reparații, pe tronsoane, pe toată rețeaua, pe aducțiune. Aceste valori vor putea fi comparate cu valorile estimate ca necesare pentru un sistem nou. Dacă este mai convenabil se poate promova o soluție de reabilitare sau de retehnologizare a sistemului.

6.9

Din aceste evaluări se poate deduce costul personalului de supraveghere și aceste costuri pot fi comparate cu costul de realizare și operare a unui sistem automat de control.

6.1

O Cunoașterea valorii corecte a costurilor de menținere

în funcțiune

(costuri de operare ș1 management) este un element vital în elaborarea unui proiect ce urmeaza să fie finanțat din bani de imprumut sau din fondurile de restructurare/ aderare.

6.11

Costurile de operare sunt necesare pentru calculul tarifului apei, unul dintre cele mai puternice elemente de legatură între operator ( furnizorul de apa) și client ( consumatorul de apa) , cel care plătește totul, în ultimă instanță.

6.12

Valorile obținute pe tip de lucrare vor putea fi folosite și pentru comparare între operatori, în vederea dezvoltarii unor tehnologii de intrevenție mai performante.

APLICAREA

MANAGEMENTULUI

CALITATII LUCRARILOR

1N EXPLOATAREA

7.1

Proprietarul/ operatorul sistemului de alimentare cu apă si/sau canalizării trebuie, în timp, să-și pună la punct sistemul calității. Aceasta presupune:

-pregătirea personalului conform standardelor de calitate,

-organizarea adminstrativă pentru a răspunde cerințelor de calitate,

-organizarea sistemului informațional,

-elaborarea Manualului calității prin care se structurează modul de lucru în unitate; această etapă nu poate fi parcursă decât după o foarte bună cunoaștere a sistemului de alimentare cu apă respectiv a sistemului de canalizare.

7.2

La baza organizarii sistemului calității sunt trei idei principale :

tot personalul operatorului este implicat în sistemul calității, în mod specific,

rezolvarea unei probleme se face după un parcurs stabilit; schimbarea parcursului se face numai

în anumite condiții și până

la schimbarea acestuia se respectă intocmai parcursul inițial,

orice anomalie se supune procedurilor specifice de analiza și capătă o cale de rezolvare; decizia este introdusă în parcursul de lucru.

Pentru concretizarea operatiunilor se recomandă folosirea informațiilor date în standardele de calitate, seria 9001 și seria 14000.

7.3

Trebuie făcută distincție intre organizarea sistemului calității și urmărirea calității produsului finit, calitatea de apă potabilă sau de apă epurată în cazul de față. Sistemul calității se aplică pentru a putea asigura totdeauna o apă de calitatea stabilită în prealabil.

7.4

Instalarea sistemului calității reprezintă un mod de economisire a resurselor operatorului în ce priveste realizarea produsului:

- în colectivul de lucru dispar suprapunerile; fiecare membru are sarcini bine precizate,

-cu obiective clare fiecare membru se poate concentra asupra sarcinilor proprii fară să se mai intrebe cine face restul,

-dacă ceva nu funcționează se poate găsi cu ușurință punctul deficitar,

-sistemul nu reprezintă o blocare a inițiativei personale; fiecare iși poate aduce contribuția cand și unde dorește dar punerea

în aplicare a "contribuției" nu se poate face decât după o analiză de stabilire a procedurii de lucru, de estimare a tuturor consecințelor și de includere în sistemul calității.

7.5

Acreditarea sistemului de calitate de către un organism autorizat conduce și la creșterea increderii clienților în capacitatea operatorului de indeplinire a obligațiilor, stabilitatea și serozitatea acestuia; în final toate acestea conduc la creșterea increderii și imbunătățirea relației operator/ client.

7.6

Sistemul calității este un argument

în plus pentru acordarea sarcinii de exploatare unor unități capabile să facă acest lucru; capabilitatea insemnează acreditarea de organismele abilitate; aceasta inseamnă o economie de efort pentru societate . Cel care face bine operaținea este mai calificat deci economisește efortul. Ca atare produsul final va costa mai puțin. Un sistem al calității nu depinde de mărimea fizică a lucrărilor. Un sistem mic de alimentare cu apă și canalizare ( la sate de exemplu) nu are probleme mai puține ci numai ordinul de mărime a problemelor poate fi diferit.

7.7

Aplicarea sistemului calității în domeniul exploatării are pentru membrii operatorului cel puțin trei aspecte favorabile:

ANEXA la.

REGULI GENERALE DE PROIECTARE A RETELELOR DE DISTRIBUTIE.

Rețeaua se dimensionează la debitul maxim orar la care se adaugă debitul de incendiu pentru toate

incendiile interioare teoretic simultane. Rețeaua se verifică la funcționarea

în caz de incendiu

stins cu hidranții exteriori la presiunea de minimum 7 mCA, pentru o rețea de joasă presmne. In cazul rețelelor mari se face o verificare și pentru estimarea implicațiilor pe care le poate avea o avarie pe una dintre conductele impmiante. La rețelele foarte dezvoltate, orașe cu mai mult de 0,5 mil. locuitori, se va face o verificare a stabilitații biologice a apei.

Presiunea maxima

în rețea este de 6 bari; presiunea minimă este presmnea necesară la branșament pentru cei mai înalți sau mai depărtați consumatori,

în toate ipotezele de funcționare.

Viteza apei

în conducte poate rezulta din condiția de folosire la maximum a energiei disponibile la rețele funcționand gravitațional și din condiția de cost total minim la rețelele cu funcționare prin pompare; viteza minima va fi cel puțin 0,3 m/s iar viteza maximă cel mult 3m/s.

Rețeaua nouă este de regulă o rețea plană; prin retehnologizare poate deveni rețea spațială.

Rețeaua se consideră inelară dacă în fiecare inel raportul diametrelor barelor componente este maximum 2. Diametrul minim al barelor trebuie să permită amplasarea și funcționarea hidranților. Amplasarea hidranților pe artere trebuie facută prin branșament prevăzut cu vană de izolare.Pentru siguranță vana va fi montată direct în pămant.

Poziția conductelor în trama stradală este în concordanță cu prezența celorlalte rețele: rețeaua de apă va fi totdeauna deasupra rețelei de canalizare, sub rețeaua de gaz, sub rețeaua electrică și sub rețeaua de cabluri telefonice; totdeauna conductele vor fi amplasate sub adâncimea de ingheț etc; în cazuri speciale (străzi cu trafic important, teren loessoid etc) se poate lua în calcul și pozarea în galerie edilitară comună pentru mai multe sau pentru toate conductele din subteran.

Forma rețelei depinde de rețeaua stradala, relieful terenului, poziția consumatorilor importanți, poziția consumatorilor vitali și de o distribuție rațională a apei. Se va evita amplasarea de conducte mari pe trasee importante de circulație. O avarie poate avea consecințe apreciabile.

In cazul terenului foarte denivelat a localitații rețeaua se imparte în zone de presiune. In fiecare zonă

(in care presiunea nu depășește 6 bari) rețeaua va funcționa practic independent. Calculele hidraulice vor fi făcute

în consecință, pentru funcționare normală și funcționare

în caz de incendiu.

Rețeaua se prevede cu hidranți de incendiu, branșamente ( contorizate), cișmele (dacă sunt cerute), vane de golire totală ,vane de aerisire, vane de reglare a presiunii pentru unele zone.

10.

Aducerea apei în zona de folosire se va face prin artere. Este rațional să se proiecteze o rețea

bună de artere, de regulă rețea inelară.

11.

Atunci când din calcule rezultă tronsoane cu viteză mică de curgere a apei vor fi prevăzute sisteme speciale de spălare. Regula este "pe durata spălării numărul de consumatori afectați să fie minim", la fel ca și numărul de hidranți.

12.

Rețeua se dotează cu sistem de măsurare a debitelor și presiunilor,.contoare la toți

consumatorii, contoare de district/zona, debitmetru cu echipament de cumulare a valorilor debitelor la intrarea

în reteța, manometre sau traductoare de presiune

în toate punctele caracteristice. Contorizarea totală a rețelei asigură posibilitatea verificării periodice a pierderii de apă deci a eficienței rețelei.

13.

Rețeaua nouă va fi astfel alcatuită încât apa să ajungă la consumator pe drumul cel mai scurt și va fi prevăzută cu amenajari speciale pentru prelevarea de probe pentru verificarea calității apei.

14.

Dacă este cazul, rețeaua va fi prevăzută cu amenajări speciale pentru introducerea fracționată de reactivi de dezinfectare, când se demonstrează că acest lucru este necesar.

15.

La alegerea tipului de material se va ține cont și de densitatea pieselor auxiliare necesare pentru realizarea

branșamentelor și

hidranților

precum și de

postutilizarea materialului

rămas la terminarea perioadei de funcționare.

16.

Dimensionarea rețelei se va face pentru o dezvoltare etapizată într-un orizont de 25 de ani.

17.

Tuburile pentru realizarea conductelor rețelei vor avea îmbinarea rezistentă la eforturi longitudinale de întindere intrucât din cauza spațiului redus nu se poate asigura construcția de masive de reazem.

18.

Proiectul va conține instrucțiuni pentru modul de testare, modul de punere în funcțiune ș1 modul de exploatare a rețelei.

ANEXA 1-b

DIAGRAME și TABELE PENTRU DIMENSIONAREA HIDRÂULICA A CONDUCTELOR SUB PRESIUNE și A COLECTOARELOR DE CANALIZARE.

ANEXA lb--1

Diagrama Maninng pentru dimensionarea

expeditivă

a conductelor pline cu apă ; tuburi din PAFSIN; coeficientul de rezistență''),.,' calculat cu formula

Colebrook-White.

ANEXA lb--2

Diagrama Maninng pentru dimensionarea

expeditivă

a conductelor pline cu apă (sub presiune); tuburi din oțel, fontă cenușie, beton precomprimat; 1/n= 83

ANEXA lb--3

Diagrama Maninng pentru dimensionarea

expeditivă

a conductelor pline cu apă; tuburi din beton; coeficient de rugozitate 1/n= 74

ANEXA lb--4

Tabele pentru dimensionarea

expeditivă

a conductelor din PEID, PN 10; coeficientul de rezistență'').,' calculat cu formula Williams-Hazen.

ANEXA lb--5

Diagramă pentru corectarea valorii debitului și vitezei apei în cazul când conducta nu este plina cu apă ( gradul de umplere h/H < 1,0)

ANEXA lb-4

Conducta din tub de polietilenă, PN 10 s= grosimea peretelui tubului, mm

DN O =diametrul nominal exterior, mm DNI =diametrul nominal interior, mm

DNO=ll0 mm s= 6,60 mm

DNI=

96,80mm

DNO=400mm

s=23,70 mm DNI=352,60 mm

mls

jlh

dmjls (1/s)

mim

mls

dmj

(1/s)

mim

0,4

10,60

2,94

0,00180

0,4

140,6

39,06

0,00040

0,5

13,25

3,68

0,00272

0,5

175,8

48,82

0,00060

0,6

15,90

4,42

0,00381

0,6

210,9

58,59

0,00084

0,7

18,55

5,15

0,00507

0,7

246,1

68,35

0,00112

0,8

21,19

5,89

0,00650

0,8

281,2

78,12

0,00144

0,9

23,84

6,62

0,00808

0,9

316,4

87,88

0,00179

1,0

26,49

7,36

0,00982

1,0

351,5

97,65

0,00217

1,1

29,14

8,10

0,01172

1,1

386,7

107,41

0,00259

1,2

31,79

8,83

0,01377

1,2

421,8

117,18

0,00305

1,3

34,44

9,57

0,01597

1,3

457,0

126,94

0,00354

1,4

37,09

10,30

0,01832

1,4

492,1

136,70

0,00406

1,5

39,74

11,04

0,02081

1,5

527,3

146,47

0,00461

1,6

42,39

11,77

0,02346

1,6

562,4

156,23

0,00519

1,7

45,04

12,51

0,02624

1,7

597,6

166,00

0,00581

1,8

47,69

13,25

0,02917

1,8

632,7

175,76

0,00646

1,9

50,34

13,98

0,03224

1,9

667,9

185,53

0,00714

2,0

52,99

14,72

0,03546

2,0

703,1

195,29

0,00785

2,1

55,64

15,45

0,03881

2,1

738,2

205,06

0,00859

2,2

58,29

16,19

0,04230

2,2

773,4

214,82

0,00937

2,3

60,94

16,93

0,04593

2,3

808,5

224,59

0,01017

2,4

63,58

17,66

0,04970

2,4

843,7

234,35

0,01100

2,5

66,23

18,40

0,05360

2,5

878,8

244,11

0,01187

2,6

68,88

19,13

0,05764

2,6

914,0

253,88

0,01276

2,7

71,53

19,87

0,06181

2,7

949,1

263,64

0,01369

2,8

74,18

20,61

0,06612

2,8

984,3

273,41

0,01464

•

coeficientul de rezistenta hidrâulica este calculat cu formula Hazen-Williams

Tabele pentru dimensionarea expeditivă a conductelor din PEID, PN 10;

ANEXA2

REGULI GENERALE DE PROIECT ARE A RETELELOR DE CANALIZARE.

Apele de canalizare pot fi evacuate prin rețeaua de canalizare, care poate fi alcatuită sub forma de rețea în procedeul:

divizor/separativ cand apele meteorice sunt evacuate printr-o rețea separată de apele menajere sau/și industriale asimilate apelor uzate menajere,

unitar când toate apele uzate sunt evacuate prin aceeași rețea de canalizare,

mixt când din condiții locale este rațională o alcătuire prin combinarea favorabilă a primelor două procedee.

Prin definiție colectorul de canalizare functionează cu nivel liber (rezervă de extindere, ventilație pentru evitarea producerii de amestecuri explosive, evacuarea plutitorilor). Din acest considerent toate colectoarele vor fi amplasate astfel incât curgerea apei să fie în sensul pantei străzii. Anomaliile vor fi analizate. Panta minimă nu poate fi mai mică de valoarea ce asigură viteza minimă de autocurătire (0,7m/s), sau

1/DN (cu DN exprimat

în mm); din motive constructive panta maximă va fi de 15%, rară măsuri speciale de ancorare a tuburilor

în tranșee; în nici-un caz viteza maximă a apei nu va depăși viteza maximă acceptată de materialul tubular ales. La pante mai mari se prevăd cămine de rupere de pantă sau tronsoane cu rugozitate artificială mare.

In alcătuirea clasică rețeaua de canalizare este ramificată dar este posibilă și o rețea inelară. Rețeaua trebuie astfel alcătuită încat apa să fie evacuată gravitațional și pe drumul cel mai scurt.

Debitul maxim orar de apă uzată menajera este debitul de dimensionare la rețeua în procedeu divizor; debitul de apă meteorică, calculat cu metoda rațională sau cu alte metode, dimensionează rețeaua unitară și rețeaua de ape pluviale; se recomandă folosirea prescripțiilor din STAS 1846/90 și 9470/73 și SREN 752-4 /99. La rețeaua unitară se face verificarea la debitul orar minim, în care caz viteza nu trebuie să fie mai mică de O,7 m/s. Este bine ca în lungul colectorului valoarea vitezei să rămană constantă sau să crească.

Diametrul tubului se determină

funcție de debitul din secțiune, panta posibilă și gradul de umplere; pentru colectorul de apă uzate menajere gradul de umplere este maximum 0,7- 0,8; pentru rețeaua care evacuează apă meteorică se acceptă curgerea cu secțiune plină (grad de umplere unu). Diametrul minim constructiv este 25 cm (30 cm pentru ape meteorice).

Diametrul tubului are valori constante sau crescătoare în lungul colectorului

variabil fiind gradul de umplere; valoarea diametrului se poate reduce , pe același colector, numai în aval de secțiunea de evacuare a apei printr-un deversor.

Pentru suprafețe de teren relativ plate se poate prevedea stație de pompare a apei din colectorul a cărei adancime depășește 6-8m . Stația de pompare trebuie să aibă , la limită (atunci când în mod forțat nu funcționează) posibilitatea de descărcare liberă-provizorie a excesului de apă.

La alegerea frecvenței ploii de calcul, necesară

în determinarea debitului de ape meteorice, trebuie ținut seamă de riscul de producere a inundațiilor și deci a pagubelor, de posibilitatea amenajării

de intersecții denivelate

pentru străzile

importante, de posibilitatea realizării

de construcții subterane deschise (metrou, termoficare etc).

Vor fi prevăzute cămine de inspecție și de vizitare la distanțe tehnologice,

în funcție de marimea colectoarelor și de sistemul de curățire al canalizării. La curățirea clasică distanțele sunt de ordinul 50m; la

curățirea prin spălare cu jet de apă sub presiune mare aceste distanțe sunt limitate de posibilitățile utilajului folosit (1-200m). Căminele de inspecție nu sunt vizitabile; pot servi doar pentru inspecții cu sisteme de televiziune cu circuit inchis și spălare cu jet de apă.

1O. Racordarea colectoarelor ce aduc apă uzată brută sau preepurată de la agenții economici se va face obligatoriu prin cămin de vizitare pentru a putea verifica periodic calitatea apei primite.

11.

Testarea colectoarelor se face la presiunea maximă de 0,5 bari, sau presiune egală cu adâncimea maximă a căminului de pe tronson, pentru o durata de min. 30 min.. Pentru sistemul de canalizare sub vacuum, recomandat pentru colectivitați mici și debite reduse, amplasate pe zone relativ plate, tubul va trebui testat la presiunea de minus 0,8 bari, pe durata a 10 minute.

12.

Pentru detalii de proiectare și executie se recomandă consultarea SR 8591, SREN 752, SREN 1610, SR 1846, SR 3051.

13.

Vor fi respectate prevederile ghidului GP 106/94, pentru zonele rurale.

14.

La alegerea materialului tubular se va ține seama de posibila agresivitate a apei uzate (inclusiv agresivitatea sulfatică) precum și de agresivitatea solului .

15.

Este de cea mai mare importanță cunoașterea caracteristicilor pământului de fundare ș1 calitatea ce trebuie obținuta de umplutura de langă tub. Unele consecințe sunt semnalate în anexa

16.

Așa de exemplu după date din literatura tehnică , pentru un sol argilos- nisipos: modulul de rigiditate este de 130 daN/cm 2

la un indice de compactare Proctor 100% și scade la 50 daN/cm 2

pentru un indice Proctor 95%, la 20 daN/cm 2

pentru un Proctor 90% și 8 daN/cm 2

pentru un Proctor 85%. Se poate vedea cât de important este modul de realizare a umpluturii. La tuburile elastice (raportul dintre reducerea diametrului tubului și diametrul nominal mai mare de 3%) o compactare slabă poate fi catastrofală, avand în vedere că rețeaua este amplasată sub partea carosabilă a străzii.

17.

Proiectul trebuie să conțină și modul de testare a capacității de transport a lucrării.

18.

Proiectul trebuie să conțină și instrucțiuni de exploatare pentru lucrarea proiectată.

ANEXA3 CONTINUTUL REGULAMENTULUI TEHNIC DE EXPLOATARE ALUCRARILOR.

Regulamentul se elaborează pe baza legislației

în vigoare, a cărții tehnice a construcției, a instrucțiunilor de exploatare elaborate de proiectant precum și a concluziilor din exploatarea din perioada anterioară. La lucrările noi instrucțiunile de exploatare sunt elaborate odată cu elaborarea proiectului de execuție astfel încât toate elementele de exploatare să poată fi evaluate și integrate în costul de realizare.

Instrucțiunile de exploatare trebuie să conțină toate precizările legate de:

- amplasarea și modul de reperare pe teren a tuturor lucrărilor,

-amplasamentul și echiparea stațiilor de pompare precum și sursele de alimentare cu energie electrică,

-tehnologia folosită la execuție și parametrii normali de funcționare; când este cazul vor fi dați și parametrii de funcționare în situații de restricție sau avarie,

-distribuția materialelor folosite, cu principalele caracteristici mecanice și tehnologice,

-mărimea și modul de marcare a zonelor de protecție sanitară,

- modul de măsurare a parametrilor tehnologici,

-indicatorii de performanță,

-frecvența și modul de urmărire a lucrărilor,

-modul de funcționare și exploatare a sistemului de control automat a parametrilor tehnologici,

-modul de funcționare și parametrii ce vor fi realizați pe perioada unor calamități naturale,

- lista cu furnizorii de echipamente.

Cartea construcției (întocmită conform reglementărilor în vigoare, HG273/94) conține:

-proiectul executat (1 exemplar pe hârtie și

exemplar în format electronic),

-memoriul de prezentare al proiectului,

-planul general de situație al lucrării cu marcarea reperelor de identificare a lucrărilor îngropate și a zonelor de protecție sanitară,

-profil tehnologic al lucrării întregi sau pe elemente componente la scări convenabile; la conductele sub presiune profilele vor avea trasate liniile piezometrice pentru toate ipotezele de funcționare,

-profile verticale prin toate conductele rețelelor de distribuție si canalizare,

-planuri cu detalii pentru toate lucrările auxiliare(scara

1: 50 -

100),planuri de montaj pentru toate construcțiile anexe; planurile vor corespunde variantei efectiv executate; eventualele modificări, față de soluția din proiect, vor avea semnatura proiectantului și verificatorului de proiect,

-documente ce confirma dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor,

-amplasamentul și caracteristicile tuturor echipamentelor montate,

-caracteristicile materialului tubular, dimensiuni tip, condiții de execuție, modul de imbinare, modul de transport, manipulare și depozitare, modul de verificare,

- modul de calcul a secțiunii tubului și condițiile de rezemare,

-modul de imbinare a armăturilor și lucrările auxiliare,

-condiții și parametrii tehnologici de exploatare,

-copie după agrementul de folosire a materialelor în România,

-copie <lupa avizul organelor sanitare, în cazul transportului de apă potabilă,

-Procese verbale de recepționare a tubulaturii,

-Procese verbale ale dificultăților apărute la utilizarea tuburilor și cauze,

-Procese verbale de predare a amplasamentului,

-Procese verbale de lucrări ascunse,

-Procese verbale de rezolvarea neconformitaților,

-Procese verbale de recepție la terminarea lucrărilor din care să rezulte parametrii tehnologici de exploatare (v. Anexa 17).

Regulamentul tehnic de exploatare

va conține:

-toate instrucțiunile de exploatare

și

procedurile de reparații pentru lucrările de alimentare cu apă și separat pentru lucrările de canalizare,

-descrierea sumară a lucrării cu menționarea limitelor de amplasare,

-prezentarea pe un plan a poziției elementelor cu numerotarea clară, explicită și definitivă a tuturor elementelor componente: cămine, vane, hidranți, masive, guri de scurgere, stații de pompare etc,

-prezentarea pe planuri a tipului de material, dimensiunii tuburilor (DN, lungime, clasă de presiune) și a modului de îmbinare,

-prezentarea sistemului de comunicație pentru personalul de exploatare,

-principalii indicatori de performanță, a modului și frecvenței de determinare, precum și a modului de arhivare a valorilor,

-procedurile de lucru , reparații și intervenții la toate tipurile de lucrări,

-metologia de efectuare a testelor de presiune și de măsurare a capacității de transport,

-metodologia de pelevare a probelor și de prelucrare a datelor privind calitatea apei,

-organizarea formațiilor de lucru: componență, calificare, dotarea materială, ordinea de subordonare și raportare,

-sarcinile generale ale formațiilor de lucru și încărcarea medie cu sarcini,

-formularistica necesară și modul ei de folosire,

-modul de formare și folosire a bazei de date,

-măsurile specifice de securitate a muncii pentru fiecare tip de lucrare,

-masuri specifice de combatere a incendiului; o parte sunt menționate în anexa 10.

Regulamentul va fi elaborat unitar pentru toată lucrarea. Pentru ușurința lucrului pe compartimente, secții, servicii etc, el poate fi structurat pe părți distincte, după componența efectivă a lucrărilor. Aceste părți vor fi date direct personalului însărcinat cu exploatarea.

Regulamentul este un document dinamic, perfectibil. El se

completează și se reformulează periodic. Este de preferat ca în lucru să existe numai documentul reformulat integral. Când ceva important se schimbă se va da în lucru o noua variantă integral refăcută. Aceste variante vor avea elemente de identificare rapidă. Varianta veche se adaugă la cartea construcției cu precizarea datei de scoatere din uz. Fiecare variantă va avea numele și semnăturile persoanelor autorizate.

Regulamentul se va schimba obligatoriu ori de cate ori se schimbă parametrii de funcționare a1 lucrării, sau se fac lucrări importante de reabilitare sau lucrări de retehnologizare.

Regulamentul se referă la următoarele tipuri de lucrări:

-lucrări de supraveghere și intreținere,

-lucrări de reparații curente,

- lucrări de reabilitare,

-audit/expertiza specializată asupra sistemului,

-lucrări de retehnologizare,

-măsuri de securitatea muncii,

-măsuri specifice de protecția mediului.

Lucrările de supraveghere și întreținere se efectuează continuu. Cel puțin săptămânal/lunar toate lucrările vizitabile vor fi inspectate iar parametrii tehnologici vor fi măsurați și notați . Se verifică integritatea construcției, starea terenului, abuzul asupra construcțiilor, tendințele de degradare ( deplasarea terenului, gropi în stradă, bălți pe stradă, miros de la canalizare etc). Cu această ocazie se verifică și corectitudinea reclamațiilor, starea suprafeței de protecție sanitară etc. Se face lista cu neregulile vizate și pe baza acestei liste se organizează repararea lucrărilor. Pot fi lucrări efective de făcut, ca de exemplu: inlocuirea capacelor dispărute, rupte la cămine etc, inchiderea hidranților etc. Capacele lipsă vor fi inlocuite cu cea mai mare urgență și pană la inlocuire vor fi semnalizate adecvat. 1O. Lucrările de întreținere și reparații se referă la lucrări care remediază toate lucrările de mică importanță dar care afectează buna funcționare: inlocuirea capacelor de cămine, fixarea capacelor ce produc zgomot, refacerea scărilor de acces în cămine, refacerea inscripțiilor de marcare a lucrărilor subterane ( hidranți, vane etc), repararea spargerilor de conducte/canale, desfundarea gurilor de scurgere, desfundarea colectoarelor, inlocuirea de vane, lucrări de vopsitorii etc.

11.

Lucrările de reabilitare se fac atunci când conductele și colectoarele de pe unele tronsoane se distrug prea des și se decide refacerea integrala a tronsonului, este necesară inlocuirea totală a pompelor dintr-o stație de pompare, sunt necesare lucrări de corectare a unor situații locale etc.

12.

Lucrările de retehnologizare constau din lucrări care au ca scop imbunătățirea totală sau parțială a sistemului de alimentare cu apă sau/și sistemului de canalizare: a crescut exigența de calitate asupra apei fumizate, trebuie modificat crescut/redus debitul transportat, trebuie schimbat traseul unei aducțiuni ( revendicarea terenului , instabilitatea terenului), unele materiale au fost interzise și trebuie schimbate (azbocimentul, plumbul etc) , pierderea de apă a crescut peste 30%, schimbarea sursei de apă, reducerea consumului de energie, extinderea spațiului de servire, etc. Retehnologizarea în sine nu aparține direct exploatării

dar are sectoarele

de capăt ale etapei

comune cu exploatarea: retehnologizarea se face cu păstrarea în funcțiune a elementelor vechi până la înlocuirea cu cele nou construite și retehnologizarea se face pe baza judecării performanțelor vechii lucrari, performanțe cunoscute de sectorul de exploatare. După retehnologizare se poate presupune ca este vorba de o lucrare nouă și deci modul de exploatare se va reface în consecință, într-un ciclu nou.

13.

Auditul lucrării este o operațiune care se realizează periodic: pentru calitatea apei potabile, la maximum trei ani; pentru stabilirea lucrărilor de retehnologizare este necesară cunoașterea performanțelor efective ale sistemului integral (sistemul de alimentare cu apă, sistemul de canalizare , în care sunt integrate sistemele de transport a apei ) și evaluate avantajele și dezavantajele funcționării în continuare a sistemului etc. Baza de date realizată de serviciul de exploatare este esențială

în stabilirea corectă a performanțelor.

14.

Măsuri pentru protecția mediului în vederea protejării lucrărilor de transport a apei și nu numai, precum și lucrări necesare pentru păstrarea mediului afectat de evacuarea apelor de canalizare ( eutrofizarea râului/lacului receptor etc).

15.

Regulamentul se elaborează pentru intreg sistemul de alimentare cu apă/sistemul de canalizare în care sistemul de transport este integrat.

16.

Regulamentul va avea o parte distinctă, pentru fiecare lucrare, referitoare la modul de acțiune

în caz de calamitate naturală. Conținutul unora dintre elementele importante este dat în anexa 4.

17.

Vor fi menționate măsurile necesare pentru realizarea raportului anual asupra calității apei s1 elementele pentru determinarea performanțelor sistemului.

ANEXA 4 ORGANIZAREA EXPLOATĂRII PE DURATA UNEI CALAMITAT! NATURALE

Introducere.

1.1

Prevederile Regulamentului de exploatare vor avea o secțiune specializată care va conține modul de acțiune

în caz de calamitate naturală. Aceasta parte va fi făcută

în concordanță cu planul de acțiune al comisiei locale de apărare

în cazul dezastrelor naturale. Aceasta presupune automat că măsurile sunt aprobate de organele autorității locale, ale Inspectorarului Județean pentru Situații de Urgență, organelor sanitare, organele de gospodărirea apelor etc.

1.2

Scopul principal al activității pe durata unei calamități este punerea ș1 menținerea

în stare de funcțiune, chiar parțială, a sistemului de alimentare cu apă și a sistemului de canalizare.

1.3

Un rezultat bun al acestei activități trebuie pregătit din timp, prin:

instruirea practică a personalului propriu asupra modului de lucru,

-asigurarea mijloacelor de acțiune, din dotare, din imprumut, din resurse ale autorităților superioare ( județ etc); acest lucru este aprobat din timp și se cunoaște locul de depozitare al acestora,

cooperarea cu populația afectată și ajutorul acesteia,

instruirea populației asupra modului de comportare constructivă,

aprecierea riscului efectului calamității și asigurarea de soluții alternative.

1.4

Alimentarea cu apă este esențială pentru localitate, pentru siguranța populației și mediului (apa bună pentru consum, apa pentru combaterea incendiului, apa pentru unitățile cu grad mare de risc) .

1.5

Canalizarea este importantă pentru indepărtarea apelor uzate ce pot provoca imbolnavirea secundară a populației precum și pentru îndepărtarea unor reziduuri periculoase.

1.6

Ca o ințelegere a importanței acțiunilor, după trecerea evenimentului vor fi analizate soluții mai sigure

în exploatare iar unele

măsuri suplimentare de protecție devin normă de lucru pentru viitor.

1.7

Deoarece unele evenimente cu consecințe importante sunt relativ

rare, măsurile și modul de aplicare vor fi revăzute periodic, de regulă anual. Consecințele unor calamități produse in alte localități vor servi de exemplu.

1.8

Măsurile de protecție vor fi luate după alarmarea dată de autoritățile locale. Modul de alarmare va fi cunoscut de către echipe și mai ales de populație.

Organizarea exploatârii după producerea unui cutremur.

2.1.

Alimentarea cu apa.

2.1.1

Pentru reducerea efectelor negative asupra populației, animalelor și mediului, cel mai important lucru este instruirea practică prealabilă a populației. Astfel populația trebuie:

să nu folosească decât apa cu calitate controlată; pentru siguranță acesta va avea în stoc apă imbuteliată pentru 2-3 zile iar furnizorul de apă

va avea o sursă

de rezervă (cunoscută și accesibilă) care în mod sigur are apă bună precum (un izvor, o fantană protejată etc) prin care va

asigura 1-2 1/om.zi pentru următoarele 3-4 zile; sursa de apă va fi echipată cu un sistem local de filtrare- sistem de filtrare cu cartuș filtrant din CAG etc.

să păstreze și să protejeze rezervele de apa potabilă contra murdăririi și folosirii nechibzuite.

2.1.2

Furnizorul de apă trebuie să asigure:

1-2 1/om.zi pentru minimum 3-4 zile, apă potabilă din sursa protejată,

apa pentru combaterea incendiului din alte surse decat sursa de apă potabilă,

punerea

în funcțiune

a resurselor proprii de alimentare pentru spitale și alte unități cu risc mare,

surse de rezervă pentru alimentarea cu energie a sistemului,

una sau mai multe resurse de apă pentru incendiu (lacuri de agrement, râuri în zone accesibile, ștranduri etc).

2.1.3

După incetarea mișcării seismice furnizorul de apă trebuie să verifice, urgent și simultan:

-starea rețelei de distribuție, starea de etanșeitate a rezervorului, integritatea aductiunii, integritatea captării și a surselor de alimentare cu energie.

2.1.4

Se incepe cu verificarea și folosirea rețelei:

dacă apa tașnește din pămant, pe stradă, insemnează ca rețeaua este ruptă; în acest caz se oprește apa de la rezervor și se păstrează apa acumulată; pentru rapiditatea observarii poate fi cooptată populația; oprirea rezervorului se va face brusc pentru a păstra cat mai multă din apa inmagazinată ,

se va cere, ințelegere prealabilă, avizul pompierilor ca în caz de incendiu apa din rezerva de combatere a incendiului (rezerva protejată) să fie folosită pentru asigurarea apei de băut,

vor fi identificate tronsoanele bune din rețea și vor fi inchise vanele care asigură ținerea sub presiune a acestora, precum și toate branșamentele consumatorilor, cu excepția celor cu risc mare,

va fi verificat modul de funcționare al hidranților și se va face echiparea celor în stare de funcționare pentru fumizarea de apa în mod individual pentru populație (gât de lebădă);se va asigura și paza acestora, contra folosirii neraționale a apei,

va fi revăzută posibilitatea alimentării cu apă a unităților cu risc mare, din alte surse.

2.1.5

In cazul în care rezervorul a fost afectat și nu poate păstra apa se va trece de urgență la punerea în funcțiune a legăturilor de rezervă ce ocolesc rezervorul. Este rațional ca rezervorul să fie realizat din mai multe cuve; cuvele afectate vor fi izolate.

2.1.6

1n cazul în care sistemul funcționează cu pompare se va aplica soluția de folosire a sursei de rezerva pentru alimentarea cu energie; alimentarea cu energie a sistemului de alimentare cu apă va fi considerată prioritară.

2.1.7

Dacă aducțiunea este deteriorată se va decide soluția de alimentare cu:

-unități de tratare locală a apei, cazul localitaților mari; unitatea de tratare va fi instalată pe amplasament pe locuri înalte și sigure stabilite dinainte și va intra în funcțiune,

-transportul apei cu cisterne curate și distribuirea în locurile prestabilite, către populație,

-dacă sursa poate asigura apa, dar sistemul de transport este blocat,apa va fi transportată de la sursele proprii, in condiții adecvate; va exista intotdeauna și o soluție de rezervă ( alta sursă).

2.1.8

Dacă lucrările captării sunt afectate total se va apela la soluția folosirii altei surse de apă. Dacă lucrările nu sunt afectate decât parțial se va asigura punerea în funcțiune cât mai urgent a părții active, mai ales dacă sistemul funcținează gravitațional.

2.1.9

In cazul unor avarii locale pe aducțiune , rețea etc, vor fi realizate lucrări provizorii de legare a tronsoanelor rămase intregi. Vor fi făcute lucrări de suprafață, cu materiale rezistente și cu îmbinari rapide. Lucrările provizorii vor fi supravegheate iar apa dezinfectată adecvat.

2.1.1

Din momentul

în care sistemul poate funcționa cel puțin parțial se va trece la refacerea sistematică pentru asigurarea debitelor de funcționare

la minimum a localității. Lucrările vor fi refăcute

în ordinea importanței pentru funcționarea sistemului. Ordinea de importanță poate fi stabilită prin analiza riscului de nefuncționare a fiecărui obiect component al lucrării

2.1.11

Reacția rapidă la aceste măsuri are la bază două elemente:(1) măsurile sunt gândite din timp și sunt experimentate și (2) personalul propriu este capabil să lucreze autonom; legătura cu factorii de decizie se face cu mijloace adecvate de comunicație.

2.1.12

După incheierea operațiunilor de remediere toate lucrările vor dezinfectate în mod sistematic. Cand apa devine potabilă populația va fi înștiințată că poate utiliza această apă în mod normal. Se va face o inspecție generală a rețelei pentru detectarea si remedierea locurilor pe unde se pierde apa.

2.2

Canalizarea

2.2.1

Rețeaua de canalizare poate fi afectată de un cutremur deoarece majoritatea tuburilor sunt făcute din beton și au îmbinări rigide, lăsand la o parte faptul ca sunt și destul de vechi. Efectele exterioare pot să nu apară imediat deoarece o parte din apa exfiltrată se va drena în pămant. Se va incepe imediat verificarea rețelei:

se incepe de la ultimul cămin al colectorului principal ( la intrarea în stația de euprare sau căminul amonte al unei subtraversari); dacă apa curge este de presupus că chiar avariate colectorele pot transporta apa uzată; în momentul cand parcurgand traseul colectorului apa nu se mai vede în camin insemnează că amonte colectorul este prăbușit; se parcurge colectorul până unde apa cuge în cămin sau apare pe stradă; se marchează tronsoanele și se verifică terenul ( are crăpături vizibile, sunt tasări de teren, sunt construcții prăbușite peste canal etc; se raportează situația;

în cazul unor tronsoane rupte, pe lungime mare,

în porțiunea aval, se va interveni pnn pomparea apei în alt colector sau chiar direct în râu (există un acord prealabil între proprietar și autoritatea în domeniul apelor); această soluție se va practica un timp cât mai scurt;

vor fi folosite mijloacele locale de dezinfectare pe traseu, după o regulă dinainte hotărâtă; vor fi degajate locurile pe unde apa meteorică poate curge singură la râu;

vor fi puse

în stare de funcționare mijloacele auxiliare de pompare a apei din colectoare ( la reteaua unitară când ploaia este mai mare

decât ploaia de calcul, caz estimat și acceptat ca posibil); aceste mijloace pot fi aduse pe amplasamente pregătite din timp sau sunt deja montate și se face numai punerea în funcțiune,

când lucrurile au fost stabilizate se reface provizoriu rețeaua de canalizare folosind tuburi ușor de montat ( PVC gofrat, oțel etc); în condiții favorabile tuburile vor putea fi montate aparent, cu protecție contra traficului de pe stradă.

2.2.2

După stabilizarea situației rețeaua de canalizare va intra intr-un proces de verificare totală; rezultatul final va fi analizat în vederea luării unei decizii asupra soluției de reabiltare sau chiar de retehnologizare.

Organizarea exploatării pe durata și după o viitură puternică.

3.1.

Alimentarea cu apă

3.1.1

1n mod normal lucrările sistemului de alimentare cu apă nu ar trebui afectate de viitura, cu exceptia -eventual-

a lucrării de captare.

Dacă acest lucru se întâmplă, după trecerea evenimentului, vor fi luate măsuri de refacere a lucrărilor aflate în pericol potențial.

3.1.2

Dacă localitatea este parțial inundată se va recurge la următoarele măsuri:

-dezinfectarea suplimentară a apei, după recomandările organelor sanitare, recomandări cunoscute în prealabil;

atenționarea locuitorilor cu branșamente în zona inundată asupra unor măsuri suplimentare,

oprirea stațiilor de pompare aflate în zona inundată,

distribuirea de apă îmbuteliată locuitorilor afectați,

3.1.3

Dacă stația de pompare ce asigura presiunea totală în rețea este scoasă din funcțiune (risc de accident) se va asigura o pompare independenta de pe un amplasament neinundabil; motopompele vor fi pregătite din timp;

3.1.4

Dacă la captare lucrările sunt scoase din funcțiune, se va asigura apa produsă de stații de tratare mobile, stații care vor fi disponibilizate de autoritățile de decizie. Acest lucru se va face cu atât mai mult cu cât și stația de tratare a localității, amplasată uneori langă captare, poate fi afectată. In prealabil, un amplasament pentru o priza provizorie va fi amenajat.

3.1.5

Dacă pe râu calitatea apei s-a degradat puternic, vor fi puse în funcțiune măsurile de tratare suplimentară: adăugarea de carbune activ praf, adăugarea de polimeri, reducerea debitului de apa în scopul creșterii duratei de decantare, reducerii vitezei de filtrare, ozonizarea apei etc.

3.1.6

Dacă sursele de alimentare cu energie sunt afectate se va aplica soluția cu legare la o sursă de rezervă.

3.1.7

Dacă puțurile sau căminele drenului sunt inundate acestea vor fi spălate imediat ce nivelul apei scade; vor fi luate masuri suplimentare pentru a asigura etanșarea lor

până la depășirea fenomenului.

3.1.8

După trecerea evenimentului se va proceda la o spălare și dezinfectare totală a sistemului. Un aviz al organelor sanitare este necesar.

3.1.9

Masuri de creștere a siguranței în funcțiune vor fi luate în considereare.

3.2

Canalizarea

3.2.1

Rețeaua de canalizare este foarte solicitată pe durata unei viituri.

3.2.2

Funcționarea stațiilor de pompare a apelor uzate este esențială; se va realiza funcționarea acestora pentru o siguranța mai mare decât a celorlalte construcții componente;

nefuncținarea stației de pompare însemnează inecarea localității

în

ape uzate menajere

scoase din canalizare de debitul sporit al apei din ploaie sau de imposibilitatea pompării apei în râu și deci de punere sub presiune a canalizării; o

epidemie

poate oricând să se declanseze.

3.2.3

Măsuri suplimentare de dezinfectare vor fi aplicate.

3.2.4

Vor fi puse în stare de funcționare stații de pompare prov1zorn, cu motopompe , pentru suplimentarea efortului de epuizare a apei din incintă. Măsuri de supraveghere a siguranței digurilor de protecție vor fi puse în aplicare.

3.2.5

Se poate recurge la devierea apelor colectate de pe suprafețele aflate la cote neinundate

în scopul reducerii gradului de poluare în zona joasă.

3.2.6

O atenție specială se va da urmăririi capacității de evacuare a râului receptor; când există riscul intrării apei prin deversorul liber vor fi luate măsuri adecvate.

3.2.7

După trecerea evenimentului se va face o verificare generală a canalizării, o spălare ș1 dezinfectare generală.

3.2.8

O analiza urmată de măsuri capabile să

îmbunătațescă funcționarea sistemului este obligatorie. Printre altele vor fi marcate și consemnate limitele atinse de viitură.

Funcționarea

în

caz de furtună sau și viscol puternic. 4.1.Alimentarea cu apa.

4.1.1

Se va verifica în primă urgență sistemul de alimentare cu energie. Se va pune în funcțiune sistemul de rezervă sau vor fi realizate legături provizorii, pentru acționarea cu prioritate a pompelor.

4.1.2

Se va verifica starea ventilațiilor la rezervoare; dacă aceasta prezintă nereguli se va face o verificare a calității apei și o dezinfectare suplimentară; consumatorii vor fi avertizați asupra modului în care se consumă apa.

4.1.3

Se va verifica starea captării; în caz de viscol este posibilă o blocare a prizei (grătarului); curățirea acesteia va fi permanentă; soluții de rezervă ar trebui să fie puse în funcțiune.

4.1.4

In cazul unor construcții izolate, se va asigura alimentarea cu hrană și echipament de protecție pentru personalul de exploatare.

4.1.5

Se va verifica starea stocului de reactivi; stocurile vor fi refăcute periodic, conform normelor.

Pentru accesul

în spații închise,

în care se intră rar,

vor fi luate toate măsurile de siguranță considerate ca necesare; unele dintre cele mai importante sunt menționate mai jos:

amplasarea mijloacelor de avertizare a golurilor deschise, periculoase,

deschiderea capacelor nu se va face cu unelte improvizate; capacele scoase vor fi așezate în poziție stabilă,

golul va fi lăsat liber să se aeriseasca spațiul interior; dacă golul este mare și se dorește o aerisire rapidă, se introduce un furtun la partea de jos și celălalt capăt este legat la un compresor portabil, compresor așezat la distanță (dacă se produce un amestec exploziv de gaze acesta să fie diluat fară riscuri); când operațiunea este de lungă durată golurile vor fi acoperite cu grătare provizorii,

fumatul este interzis în zona de lucru,

când se apreciază că se poate intra, se verifică rezistența scării de acces; dacă scara nu pare sigură, lucrătorul va fi lansat după legarea cu frânghia la centura de siguranță,

pentru orice eventualitate echipa va avea o mască cu cartuș de filtru cu material adecvat; cel puțin o persoană din echipă are cunoștințe și deprinderi pentru acordarea primului ajutor,

se verifică stabilitatea construcției (după modelul care a fost învățat în prealabil) și se face epuismentul apei,

se fac manevrele cerute, se notează pe foaia de lucru și se precizează și eventualele lucrări necesare;

înainte de începerea lucrărilor se va verifica faptul că lucrătorul ce intră în spațiul subteran poate face acest lucru (nu are probleme biologice, psihologice etc) ,este sănătos și nu a consumat băuturi alcoolice,

muncitorul care intră

în cămin este echipat cu salopetă, cască, bocanci și mijloace de iluminat și este supravegheat de un coechipier din exterior; acesta va verifica vizual și prin discuție, starea "de funcționare" a acestuia; supraveghetorul va ști cum să intervină pentru a-l scoate din cămin și va avea totodată cunoștințe de prim ajutor,

orice incident trebuie analizat și raportat pentru a proteja lucrătorii la acțiunile viitoare,

lucrul la căminele din spațiile circulabile va fi semnalizat vizibil și stabil, pentru trafic.

Pentru accesul în căminele de vizitare și colectoarele de canalizare oamenii trebuie să fie pregătiți special, deoarece:

mediul este nociv prin degajarea de gaze, unele toxice (Hidrogen sulfurat) sau care pot da amestecuri explozive (metan, oxid de carbon);

mediul este agresiv în ceea ce privește posibilitatea de infectare și imbolnăvire din cauza bacteriilor și virusurilor.

Locul de muncă va fi pregătit adecvat, chiar dacă intervenția trebuie facută rapid:

se incepe lucrarea <lupa o recunoaștere temeinică și o decizie clară,

se imprejmuiește și se semnalizează (foarte vizibil), pe zi și noapte, astfel ca traficul rutier să fie cât mai puțin stânjenit

se aprovizionează toate materialele și echipamentele de lucru necesare,

se lucrează astfel ca mediul sau populația vecină să nu suporte o agresiune prea mare,

orice material care provine din aplasament va fi sub control; nu va fi permisă refolosirea lui de către alt interesat,

nici o sculă folosită la lucrările de canalizare nu va fi înstrăinată,

se deschid capacele a 2-3 cămine și se lasă cel puțin ½ de zi pentru aerisire prin ventilație,

se verifică daca gazele din cămine nu sunt explozive și toxice,

se verifică dacă accesul în cămin este sigur și stabil; în caz contrar se lucrează cu scară mobilă ,suplimentară,

se începe lucrul propriu zis; echipa de lucru va fi formată din minimum 3 persoane: un lucrător în interior, un coechipier de supraveghere la gura căminului și un șef de echipă care coordonează lucrările și ia măsurile adecvate,

materialele rezultate din lucrare vor fi depozitate in mod controlat,

șeful echipei trebuie să aibă cunoștințe și mijloace pentru acordarea primului ajutor.

Pentru lucrul în tranșee, realizate pentru acces la tuburile ingropate, este obligatorie:

sprijinirea malurilor săpăturii; se va ține seamă de lucrul în trafic,

epuizarea apei din săpătura,

-materialele depozitate pe sol vor fi stabile și nu vor cădea în șanț/tranșee în mod accidental,

-vor fi prevăzute podețe provizorii de trecere pentru pietonii din zonă; spațiul de trecere va fi asigurat,

vor fi asigurate mijloace stabile de acces în tranșeea deschisă (scări etc).

ANEXA 6. REGULI GENERALE PENTRU ALEGEREA MATERIALULUI PENTRU CONDUCTE

și

COLECTOARE.

Alegerea materialului din care se va face conducta este esențială în durabilitatea soluției și ușurința intreținerii.

Un material adecvat trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiții: să fie agrementat în Romania, conform cerințelor HG 622/04; să aibă avizul organelor sanitare dacă apa transportată este apă potabilă; să fie produs sortimentul cerut în proiect; să aibă un sistem de imbinare ușor și etanș; să aibă piese de legătură pentru diametrele produse; să

reziste

la presiunea de lucru cerută; să aibă o rugozitate cât mai mică a pereților; să aibă o durată de viață de minimum 50 ani; să existe experiență bună în folosirea acestuia; fabricantul să aibă atestat sistemul calității ; costul tuburilor să

fie competitiv. Pentru

transportul apei potabile

beneficiarul va cere producătorului de conductă marcarea acesteia cu o inscripție/semn distinctă și ușor de recunoscut.

De cea mai mare importanță este rigiditatea tubului; tubul va fi amplasat ,de regulă, sub patul carosabil, deci influența din trafic va fi considerabilă și necontrolabilă. Fabricantul trebuie să aibă un model de calcul al rezistenței tubului și incercări făcute

în fabrică de natură să garanteze stabilitatea secțiunii tubului. La cerere metoda de calcul și caracteristicile materialelor vor fi puse la dispoziția cumpărătorului.

La sfarșitul ciclului de viață, materialul recuperat să poată fi reutilizat fără poluarea mediului.

Furnizorul trebuie să aibă bine precizate condițiile de așezare în tranșee a tubului și limitele în care acesta este rezistent. Tehnologia de umplere a tranșeei trebuie să fie foarte bine precizată și pusă la dispoziția executantului și investitorului. Dacă tubul este așezat aerian producătorul trebuie să aibă bine precizate condițiile de execuție și exploatare.

Furnizorul va asigura instrucțiuni legate de transportul, manipularea și depozitarea tuburilor, pieselor auxiliare și elementelor de imbinare.

Executantul trebuie să aibă posibilitatea să verifice calitatea materialului tuburilor.

Imbinarea intre cămin și tuburile racordate trebuie facută astfel încât diferența de rigiditate să nu duca în timp la fisurarea tuburilor; de regulă tuburile ar trebui introduse în peretele căminului printr-o legătura elastică-garnitură (tubul să fie legat articulat de cămin).

Dacă tuburile vor forma o conductă supraterană, furnizorul va da elementul/ detaliul de reazem obligatoriu sau elementele care permit verificarea stabilității sectiunii la solicitările din exploatare. Elementele de compensare a deformațiilor din variația de temperatură precum și sistemul de scoatere/introducere a aerului sunt esențiale.

1 O.

Pentru un material nou introdus în fabricație, pentru care experiența comportării în timp este redusă, se va asigura un sistem de control pe durata funcționării ; în acest caz elementele de urmărit (ce anume se urmărește și la ce intervale) vor fi stabilite după informațiile date de furnizor și proiectant.

ANEXA

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE MATERIALELOR FOLOSITE LA TUBURILE PENTRU CONDUCTE.

( valori medii, orientative)

Material

Modul de elasticitate

[daN/mm 2

Rezistența la întindere

fdaN/cm 2

]

Greutate specifică

fdaN/m 3

Coeficient de dilatare termică

fm/m 0 Clxl0 6

Beton

2000-3000

10-35

2400

10-13

Oțel

21000

1200-2100

7800

10-13

Fonta cenușie

10000

300-350

7800

9-12

Fonta ductilă

17000

420

7800

9-12

Polietilenă

240

950

120-250

PAFSIN

(inelar)

500-1800

1000

1700-2200

100-300

ANEXA8 IMPORTANTA

CARACTERISTICILOR FIZICO

MECANICE

ALE PATULUI

DE FUNDARE

și

PAMANTULUI

UMPLUTURA,

ASUPRA

COMPORTARII CONDUCTEI/ COLECTORULUI DE CANALIZARE

(

exemplificare).

Toate conductele pot să

se afle sub presiune(

în stare de funcționare,

în timpul probelor de presiune/etanșeitate) sau pot fi fără apă, goale,

în caz de reparații, nefuncționare controlată, funcționare etc.. Ca atare este obligatoriu ca înaintea adoptării tipului de material să se verifice stabilitatea secțiunii tubului conductei la încărcările normate și adâncimea de pozare. Pentru aceasta trebuie cunoscute caracteristicile pământului și caracteristicile materialelor.

Pentru exemplificare se consideră un tub de canalizare plin cu apă, fără presiune, așezat în pămant

cu umplutura terminată.

Tubul are următoarele caracteristici: este din fibră de sticlă (PAFSIN); are diametrul nominal DN= 1400mm și grosimea peretelui h=2,59 cm; rigiditatea nominală, după producător, 10000 N/m 2 ;

clasa de presiune , PN 1O; coeficientul Poisson al materialului de conductă, µ = 0,25.

Pentru a evidenția importanța caracteristicilor fizico mecanice ale patului de fundare ș1 a pământului de umplutura, rezultată

în urma compactării, se prezintă rezultatele verificării conductei din condiții de stabilitate, luând în considerare următoarele caracteristici ale masivului de pământ în care conducta se inglobează:

adâncimea de îngropare până la generatoarea superioară a conductei, H= 5,35 m,

rezemarea conductei pe pat amenajat, cu unghi la centru de 120°, modulul de deformație al terenului în amplasament, E 03

= 200 daN/ cm 2 ,

modulul de deformație al patului de fundare, după compactare,

E 01

= 250 daN/cm 2 , în ipoteza corespunzătoare unei fundări bune a conductei, E 01

= 200 daN/ cm2, în ipoteza compactării necorespunzătoare a patului,

-modulul de deformare al pământului de umplutură:

E 02

= 150 daN/ cm 2

în ipoteza compactării corespunzătoare a umpluturii, E 02 = 100 daN/cm2, în ipoteza compactării necorespunzătoare a umpluturii.

Luând în considerare cele două ipoteze cu privire la modulele de deformare ale pământului rezultate în urma compactării corespunzătoare/ necorespunzătoare a masivului de pământ, eforturile secționale maxime , eforturile unitare inelare și eforturile unitare critice au valorile din tabel.

Din comparația între rezultatele obținute și înscrise în table, rezultă:

o compactare necorespunztoare conduce la creșterea momentelor încovoietoare ș1 a eforturilor unitare efective cu 5-10%,

compactarea necorespunztoare conduce la scăderea efortului unitar critic corespunztor pierderii stabilității conductei cu cca 25%,

Efortul

Mărimea efortului

în ipoteza

compactării corespunzătoare

Mărimea efortului

în ipoteza

compactării necorespunzătoare

Porta axială inelară maximă

N'P

(KN/m)

66,52

65,49

Momentul

incovoietor

inelar

maxim M'P

(KN/m)

4,76

4,98

Efortul unitar inelar critic

critic

G<p

(daN/cm )

550,08

417,92

Eforturile

unitare

efective

maxime de compresiune

efectiv maxim

G<p

(daN/cm )

476,53

510,27

In urma efectuării a numeroase experimentări numerice se constată că siguranța conductelor flexibile, din materiale compozite, depinde în principal de următorii parametrii:

-rigiditatea conductei,

-caracteristicile de deformabilitate ale pământului de umplutură din jurul conductei;

o compactare necorespunzătoare poate avea aspecte negative asupra siguranței acesteia, producerea unor deformații mai mari care pot pot introduce efecte de ordinul II și de aici necesitatea limitării acestora la valori sub 0,03xDN.

- trebuie ținut seama de faptul ca o deformare produsă ca urmare a impingerii pământului este practic ireversibilă și ca la valori mari al deformației se produce neetanșeitatea imbinării; de aici poate rezultă necesitatea schimbării modului de efectuare a probei de etanșeitate; se poate face o proba cu conducta plină cu apă, o probă de vacuum etc

ANEXA9

CONTINUTUL TIP AL UNEI PROCEDURI DE LUCRU la o reparație

Procedurile folosite la realizarea conductei/canalului vor fi folosite și la lucrările de reparare a acestora. Procedurile de lucru vor fi deci atașate la Cartea Construcției. Pentru alte cazuri beneficiarul va asigura procedurile de lucru adecvate. Pentru tipurile noi de materiale și tehnologiile nou aplicate vor fi folosite proceduri de lucru atestate prin grija proprietarului.

Structura generală și conținutul unei proceduri de lucru:

numele firmei care execută lucrarea (care elaborează și procedura ; procedura este aprobată de beneficiar/investitor),

tipul de lucrare la care se referă procedura,

legislația și normativele în vigoare cu aplicabilitate directă,

echipamentul de lucru necesar,

personalul implicat: număr de oameni, calificarea acestora,

sursele de apă, energie și modul de legare ,etc,

tehnologia folosită ( în detaliu și cu scheme clare),

modul de verificare a lucrării ( pe etape),

lucrul în condiții reale de mediu și modificările tehnologice în diferite ipostaze,

condițiile de securitatea muncii pentru muncitorii proprii, inclusiv echipamentul de lucru,

condiții de semnalizare pentru protectia pietonilor și traficului de vehicule,

măsuri de protecție a mediului ( reamenajarea zonei rămase <lupa terminarea lucrării, ce se face cu pământul rămas etc),

fazele determinante pe parcursul execuției,

condiții de control pe parcurs și în final,

modul de realizare a probei de etanșeitate,

modul de verificare finală a calității lucrării și condițiile de acceptare la recepție,

forma documentului final de recepție a lucrării.

Dacă furnizorul de apă se ocupă și de remedierea lucrărilor atunci el va trebui să aibă proceduri de lucru pentru fiecare tip de lucrare. Echipa care face remedierea va fi instruită și dotată cu tot ce este prevăzut în procedura de lucru. Executarea lucrării de către terți implică folosirea procedurii existente sau a altei proceduri acceptate de proprietar.

Dacă remedierea se face pe o lungime mare, atunci trebuie făcut un proiect, cu avizele necesare. Constructorul este cel care propune o metodologie de lucru, metodologie ce trebuie aprobată de proprietar.

Dupa poziția si tipul de lucrare proprietarul va solicita avizul de construcție, conform legii 50.

ANEXA 10 MASORI

PENTRU

PREVENIREA

STINGEREA

INCENDIILOR

DURATA EXPLOATARII CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI.

l.Respectarea reglementărilor de prevenire și stingere a incendiilor, precum și echiparea cu mijloace și echipamente de prevenire și stingere a incendiilor este obligatorie in toate etapele de exploatare a conductelor pentru transportul apei, inclusiv , în timpul operațiunilor de reparații sau inlocuiri de conducte.

In exploatarea conductelor pentru transportul apei, vor fi respectate prevederi spacifice din" Norme generale de prevenire și stingere a incendiilor" aprobate cu Ordinul M.I. nr 775/98, a normativului C300 ( Normativ pentru prevenirea și stingerea incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora), precum și normativele specifice lucrului cu un anumit tip de material. Măsurile specifice de prevenire și stingere a incendiilor vor fi precizate și în instrucțiunile de exploatare.

Obligațiile și răspunderile privind prevemrea ș1 stingerea incendiilor revm atât proprietarilor lucrărilor cât și operatorilor furnizori de apă.

Personalul de exploatare va fi instruit corespunzător, în domeniul situațiilor de urgență conform

O.M.A.I. nr 712/05, modificat și completat de O.M.A.I. nr 786/05.

In timpul reparațiilor, reabilitărilor, dezafectărilor, răspunderile privind prevenirea ș1 stingerea incendiilor revin unităților și persoanelor care efectuează aceste lucrări.

Activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este permanentă și constă in organizarea acesteia, , în

mod specific,

în

conformitete cu Dispozitiile generale privind organizarea de apărare impotriva incendiilor- D.G.P.S.1.-005.

Personalul care exploateaza sistemele pentru transportul apei, atât inaintea dării in exploatare, cât și periodic, în timpul exploatarii, va fi instruit. Verificarea cunosțintelor se va face după o periodicitate dinainte stabilită.

Inainte de executarea lucrărilor cu foc deschis ( sudură, tăiere cu flacară, arcul electric, topirea de materiale izolante etc) se va face un instructaj special personalului implicat.

Lucrările de sudură necesită permis de lucru cu foc deschis. Nu se vor executate simultan, pe același amplasament, lucrări de sudură electrică și sudura cu flacăra oxiacetilenică. Locul de lucru se izolează cu panouri rezistente la foc. Accesul personalului străin de operațiune va fi interzis.

10.

In vederea evitării producerii de explozii, generatoarele de acetilenă vor fi amplasate la minimum 1Om de locul de lucru efectiv și de buteliile de oxigen, în spații ventilate.

11.

1n vederea intervenției , în caz de incendiu se organizează in prealabil echipe de personal având atribuții concrete și dotare adecvată. Ele vor acționa la comanda serviciilor comunitare pentru situații de urgență.

12.

In zonele unde se fac vopsitorii se va interzice lucrul cu foc deschis pe o distantă de 25m.

MASURI PENTRU CONTROLUL PIERDERILOR DE APA PRESIUNE.

ANEXAll

LA CONDUCTE SUB

Practic nu se poate face o construcție perfect etanșă, în condiții economice rezonabile. In timp, ca orice construcție și conductele pentru transportul apei imbătrânesc. Este deci normal ca valoarea pierderii de apă din conductă si îmbinari să crească.

In lume,

în acest domeniu se accepta că o pierdere de 4 -5% pe aducțiune este normală; rețeaua de distribuție poate pierde între 5-70% din cantitatea de apa transportată. Se consideră că este acceptabil un sistem de distribuție care pierde nu mai mult de 20-30 % din apa transportată.

Pierderea de apă are consecințe multiple:

risc de deteriorare a calității apei la utilizator, pierderi economice importante pentru furnizor,

lipsa temporară de apă la utilizator și în final relații tensionate furnizor/client, deteriorarea căilor de comunicație,

prezența apei în subsolul construcțiilor, folosirea nerațională a resurselor de apa,

apa falsa ( apa de infiltrație) în rețeaua de canalizare, etc.

Este rațional ca furnizorul de apă să aibă o preocupare importantă pentru controlul acestor pierderi, în special în rețeaua de distribuție.

Preocuparea va fi cu atat mai importantă cu cât sursa de apă este mai săraca, apa este adusă cu un efort energetic mare (peste 0,5 kwh/m 3 ) iar solul este sensibil la înmuiere.

Preocuparea pentru controlul pierderilor de apă este un capitol important din planul de conformare al sistemului; în fond, pierderi mici, raționale, înseamnă o folosire raționala a resurselor.

Stabilirea dimensiunii efortului pentru controlul pierderilor se face prin comparația intre costul controlului pierderilor de apă (ca valoare directă) și costul unui sistem paralel sau suplimentar celui existent, prin care să fie adusă cantitatea de apa pierdută.

Strategia controlului pierderilor de apă se structurează în următoarele etape:

realizarea unui audit pentru stabilirea stadiului pierderilor și intensitații efortului de control, organizarea controlului sistematic al pierderilor,

dotarea cu echipamente pentru detectarea pierderilor, organizarea sistemului de remediere a defecțiunilor constatate,

evaluarea continua și controlarea efortului pentru estimarea pierderilor, stabilirea limitei până la care remedierea defecțiunilor trebuie facută.

Detectarea pierderilor de apă este operațiunea care deschide seria acțiunilor în controlul pierderilor. Poate fi dată în grija personalului care face inspecția rețelei sau poate fi organizată sub forma unei echipe

serviciu specializat. Detectarea poate cuprinde următoarele etape:

-evaluarea generală a volumului pierderilor prin metoda bilanțului; se poate deduce eficiența

generală a rețelei,

-controlul periodic al rețelei folosind echipament specializat (rețeaua în întregime ar trebui verificată la cca 2 ani),

14.

In cazul rețelelor alimentate prin pompare reducerea presiunii în rețea se poate face:

prin modificarea debitului injectat; în cazul pompelor cu turație variabila acest lucru este bine să

se facă automat; pentru aceasta trebuie determinat nodul de rețea sensibil la modificarea debitului și deci a presiunii necesare; presiunea măsurată

în acest nod este transmisă pompelor iar acestea pot să își modifice turația,

prin scoaterea sau introducerea

în funcțiune

a pompelor cu turație constantă, după experiență, intrucât ritmul consumului din rețea este "aproximativ" același în fiecare zi, prin completarea rețelei cu conducte de diametre favorabile astfel încât la modificarea presiunii de injecție, ritmul de scădere să se propage cât mai uniform

în rețea,prin retehnologizarea rețelei; ideal este ca apa să curgă în conductă în sensul pantei terenului astfel ca și linia piezometrica să scadă în sensul pantei terenului (cu o pantă hidraulică aproximativ egală cu panta străzii) deci presiunea să fie relativ uniformă pe conducte,

prin refacerea rețelei (retehnologizare) în sensul asigurării unei presiuni de bază pentru marea majoritate a clădirilor, de regulă cu înălțime mai mică și asigurarea apei la consumatorii înalți prin mijloace locale, adecvate ( stație de pompare cu hidrofor, pompe cu turație variabilă etc).

15.

Pentru unele rețele poate fi rațională separarea pe zone de presiune sau districte cu alimentare controlată; pe legăturile de alimentare pot fi montate contoare de district; în acest fel bilanțul se poate face mai ușor.

16.

La verificarea pierderii de apă pe un district se poate proceda astfel:

sunt anuntați consumatorii asupra procedurii care urmeaza să fie executată,

se inchid toate branșamentele, de regulă pe perioada de noapte când oprirea apei pentru cateva ore nu este suportabilă pentru consumatori,

se păstreaza presiunea de alimentare

în limitele normale (asemănătoare presmnn de funcționare în zilele în care nu se fac măsuratori),

se citește contorul și se așteaptă 3-4 ore,

se recitește contorul; prin diferența față de citirea anterioară se determină consumul de apă pentru singurul consumator rămas în funcțiune, găurile din conducte; se poate determina pierderea de apă în districtul respectiv; exprimarea poate fi în valori globale, m 3 /h sau în valori specifice, m 3 /km.zi, l/m 2 .zi, ( m

de suprafață udată a conductelor) etc; se poate măsura pierderea de apă si pe unele tronsoane de conductă.

17.

Prelucrarea sistematică a valorilor obținute din controlul pierderii de apă va permite

în timp stabilirea de reguli legate de:

comportarea în timp a diferitelor tipuri de materiale,

durata reală de viață a unor materiale, tipuri de îmbinari, unele nou apărute, mai buna estimare a costurilor de exploatare a rețelelor,

stabilirea unor valori raționale asupra eficienței rețelei, valori de comparat cu realizări din alte localități / țări, stabilirea unei strategii de control a pierderilor de apă.

ANEXA 12

INDICATORI DE PERFORMANT A

Pentru sistemul de alimentare cu apa

Pierderea de apă în rețea, %

Cantitatea de apă pierdută fizic din rețea inainte ca aceasta să fie utilizată în unul dintre scopurile pentru care a fost destinată. Pierderea normală de apă dintr-o rețea bună trebuie să fie mai mică de 20%. Se calculează prin metoda bilanțului anual.

Ritmul de extindere a rețelei, % sau km/an

Lungimea de conductă de distribuție realizată anual, după punerea în funcțiune a sistemului; se poate calcula ca procent de extindere anuală (raport intre lungimea de rețea nouă raportată la rețeaua existentă) sau direct ca lungime de rețea nou executată ( km/an).

Consumul specific de energie, kwh/mc.

Cantitatea de energie necesară pentru aducerea unui mc de apă la branșamentul consumatorului; se calculează ca raport intre cantitatea totală de energie untilizată anual în funcționarea sistemului ș1 cantitatea de apă fumizată.

Durata zilnică de alimentare cu apă, ore/zi.

Numarul mediu zilnic de ore în care se asigură apa la consumator; în mod normal alimentarea cu apă este continuă, 24 ore/zi, dar în mod accidental pot fi și alte cazuri.

Lungimea specifică a rețelei de distribuție, m/loc.

Lungimea rețelei de distribuție raportată la numărul de locuitori asigurați cu apă. Cu cât valoarea raportului este mai mică cu atât folosirea rețelei este mai intensă și deci grija pentru evitarea unei avarii trebuie să fie mai mare.

Numărul orelor din zi în care presiunea este insuficientă, ore/zi.

Durata totală , în ore, a intervalului de timp

în care rețeaua nu are presmne suficientă pentru alimentarea tuturor consumatorilor de apă.

Numărul de locuitori care în mod repetat nu au presiune în retea, %.

Numărul de locuitori, care sunt afectați zilnic de lipsa de presiune din rețea, raportat la numărul de locuitori alimentați cu apă.

Lungimea de rețea în care concentrația clorului este sub limita legală, %.

Lungimea totală a tronsoanelor din rețeaua de distribuție în care în mod repetat nu se asigură doza minima de clor ( 0,25 mg/1 sau doza stabilită de organele sanitare), raportată la lungimea totală a rețelei.

Numărul mediu de reclamații justificate, nr/an.

Numărul mediu anual de reclamații ale clienților asupra faptului ca apa nu are presiune, calitatea este necorespunzatoare etc.

10.

Numarul de defecțiuni pe rețea, nr/an.

Numărul anual de avarii (spargeri de conducte, demufări, hidranți defecți, vane defecte etc) descoperite și remediate.

11.

Durata medie, minimă, în care sunt remediate defecțiunile semnalate, ore.

Media valorilor duratelor în care se repara o defecțiune semnalată.

12.

Gradul de contorizare,%.

Numărul de contoare pe branșamentele consumatorilor raportat la numărul total de branșamente.

13.

Capacitatea de transport a aducțiunii, 1/s.

Debitul mediu și maxim pe care aducțiunea, îl poate asigura.

14.

Gradul de folosire al aducțiunii, %.

Raportul dintre cantitatea medie anuală de apă fumizată de aducțiune și cantitatea de apă proiectată.

15.

Numarul de avarii pe aducțiune, nr/an.

Numărul anual de defecțiuni descoperite pe aducțiune și remediate.

16.

Consum specific de apă, I/om.zi

Cantitatea totală medie zilnică de apă utilizată de un locuitor în decursul unui an; se calculează ca raportul dintre cantitatea totală de apă livrată anual consumatorilor (estimată sau inregistrată prin contorizare) și numărul de consumatori.

B Pentru rețeaua de canalizare

17.

Lungimea străzilor cu rețea de canalizare, %

Raportul dintre lungimea străzilor cu canalizare și lungimea totala a străzilor cu locuințe.

18.

Lungimea specifică de rețea, m/loc.

Raportul dintre lungimea efectivă a rețelei și numărul de locuitori.

19.

Numărul specific de racorduri, buc/km.

Numarul de racorduri de canalizare raportat la lungimea rețelei.

20.

Populația racordată la canalizare, %.

Raportul dintre populația racordată la canalizare și populația totală a localității.

21.

Consumul specific de energie, kwh/mc.

Raportul dintre cantitatea anuală de energie consumată pentru funcționarea rețelei și cantitatea de apă uzată evacuată.

22.

Numărul de reclamații justificate, nr/an.

Numărul de reclamații legate de funcționarea canalizarii (infundări de colectoare, blocări ale gurilor de scurgere, miros în rețea etc) în decursul unui an.

23.

Timpul mediu de remediere a unei defecțiuni, ore

Durata medie de reparare a unei defecțiuni sau de rezolvare a unei reclamații.

ANEXA 13

PLAN DE CONFORMARE

Elaborarea unui plan de conformare are următoarele faze principale:

studii asupra calității apei sau existența unui Plan de Asigurare a Calității Apei, stabilirea tendințelor de dezvoltare a sistemului,

stabilirea tendințelor de modificare a calității apei din sursele exploatate, evaluarea pierderilor de apa din sistem,

evaluarea consumului de energie,

audit tehnico-economic asupra sistemului existent pentru stabilirea zonelor critice din cauza cărora nu se realizeaza conformitatea,

stabilirea criteriilor de performanță ale sistemului (tehnologice și economice), cunoașterea tendințelor de dezvoltare economico-socială a localității și zonei , elaborarea planului de conformare cu etapizarea costurilor,

evaluarea resurselor pentru acoperirea costurilor de investiție și exploatare,

evaluarea suportabilității de către consumatori a noilor investiții, deci și a retehnologizarii sistemelor de transport a apei,

definitivarea și transformarea planului de conformare în componente executabile cu maximizarea efectelor si minimzarea costurilor,

evaluarea suportabilității de către consumatori a noilor investiții, deci și a retehnologizarii sistemelor de transport a apei,

executarea elementelor planului,

verificarea rezultatelor și corectarea elementelor neconforme, stabilirea modului de raportare a noilor performanțe,

daca este cazul, elaborarea unui nou regulament de exploatare.

Este posibil ca in etapa de analiză a neconformității din cauza calității apei să intre in lista de neconformitati și materialele din instalația interioară a clădirilor de locuit; calitatea apei se deteriorează din cauza acestor instalații. In acest caz vor fi luate măsurile necesare pentru obligarea proprietarilor caselor să schimbe materialul instalațiilor. In caz contrar controlul calității de apă potabilă se va face la robinetul de concesie. Materialele utilizate vor fi in concordanță cu cerințele de calitate normate.

Planul de conformare va conține

o desfășurare

m timp, cu termene controlabile,

pentru acoperirea măsurilor preconizate și a lucrărilor necesare pentru indeplinirea condițiilor de performanță cerute sistemului, precum și a necesarului de fonduri.

ANEXA14 METODE

UTILIZATE

PENTRU

REABILITAREA

CONDUCTELOR

PENTRU TRANSPORTUL APEI.

I.Medodele de lucru utilizate pentru reabilitarea lucrărilor de transport a apei pot fi: cu metode de lucru cu tranșee deschisă,

cu metode de lucru fără tranșee deschisă.

I. I .Metodele de lucru cu tranșee deschisa sunt metodele clasice prin care se înlocuieste tubul vechi cu unul nou. Se adopta atunci cand conductele au branșamente/racorduri foarte dese.

I.2.Metodele de lucru fără tranșee deschisă pot fi:

-cu păstrarea conductei existente, ale cărei caracteristici mecanice și hidraulice vor fi înbunătățite,

-cu distrugerea conductei vechi și introducerea uneia noi, pe acelasi traseu, și cu diametru mai mare,

-cu introducerea unei conducte noi pe un traseu vecin,

-prin foraj orizontal.

Metodele prin care se realizeaza imbunatățirea caracteristicilor hidraulice (netezire, etanșare) a conductei existente, care are rezistența mecanică asigurată, pot fi:

-prin aplicarea unui strat interior de protecție, din mortar de ciment, rașina epoxidică etc (cu sau rară fibră inglobată); execuția se face printr-un procedeu de ''torcretare",

-prin introducerea unui tub nou în interior si solidarizarea lui cu tubul vechi prin încălzire,

-prin introducerea unei membrane din masa plastica și "lipirea ei pe perete prin caldură,

-prin introducerea unui tub flexibil, tip furtun, care are aplicat un strat de rașină; după introducere se pune sub presiune și rașina se intărește lângă perete/pe perete,

-prin aplicarea manuală a unui strat de protectie, la tuburile vizitabile.

Metode de înbunătățire a caracteristicilor hidraulice și mecanice a tubului, prin interior:

-cu introducerea unui tub nou, rezistent, în tubul vechi; tubul nou este păpușat pentru a intra mai ușor; la incălzire tubul recapătă forma circulară,

-cu introducerea unui tub tras și distrugerea tubului vechi,

-cu tragerea unui tub nou cu diametrul mai mic în tubul vechi.

Adăugarea unui strat de protecție la interiorul conductei reduce rugozitatea, și etanșeizează conducta (pierderile la conducta neetanșă pot fi de ordinul 50% din cantitatea de apă transportată iar prin reabilitare pot ajunge la 5 - I 0%), protejând peretele contra coroziunii și reducând totodată consumul de energie la transportul apei. Stratul poate fi din mortar de ciment, rășină expoxidică sau pelicule din masă plastică aplicate în diferite procedee. Este esențial ca

peretele conductei să fie perfect curat

și

uscat.

Este recomandabil ca să se facă o bună inspecție cu camere TVCI. Această

etapă trebuie considerată ca fază determinantă. Un perete murdar va permite dezlipirea stratului de protecție și deci va apare o viitoare secțiune cu probleme.

După terminarea protecției conductei se va face proba de etanșeitate și proba pentru stabilirea capacitații reale de transport.

Se poate realiza legătarea consumatorilor la rețea și o nouă probă de etanșeitate. Limita pierderilor de apă trebuie să fie cea precizată prin proiect. Conducta se spală, se dezinfectează și se pune în funcțiune

. Toată documentația devine parte a cărții construcției.

Introducerea unei conducte noi în conducta veche este practicată atunci când:

peretele conductei vechi nu mai are rezistența mecanică necesară;

se poate adopta un diametru mai mic de conductă;

conducta trebuie înlocuită cu alta având un diametru mai mare; conducta nouă se introduce prin spațiul ocupat de conducta veche, concomitent cu spargerea acesteia.

Există tehnologii specifice pentru fiecare dintre cazuri. Pentru operator este important ca distanța dintre ferestrele de introducere a noii conducte în vechea conducta să fie cât mai mare.Se poate proceda astfel:

în conducta fără depuneri (spălare cu jet de apa, frecare cu mijloace mecanice în prealabil) se intoduce o conductă din masă plastică având un diametru exterior puțin mai mic decat diametrul interior al conductei vechi; pentru a intra ușor conducta nouă se păpușează, se pliază (are secțiune în formă de omega); după introducere se racordează la o sursă de căldură (aer/apă caldă); conducta devine cilindrică și se atașează peretelui interior al conductei vechi; conducta nouă preia funcțiunea conductei vechi; dacă spațiul dintre cele două conducte este mare el se poate umple prin injecție cu o rășină sau cu material inert; branșamentele este bine să fie cat mai rare,

în conducta veche se trage, cu un cablu rezistent, un tub flexibil din PE cu diametrul exterior cel mult egal cu diametrul interior al conductei vechi; se poate trage și o conductă din fibră de sticlă, cu îmbinare în peretele tubului; în acest caz tragerea se face cu cablul blocat la ultimul tub (tuburile sunt de fapt împinse în conductă),

în conducta veche se introduce un cablu; la capătul cablului desfășurat se atașează un cuțit triunghiular, cu diametrul mai mare ca diametrul conductei; în spatele cuțitului se află un con de lărgire și protecție a noului tub, legat de con; conducta veche este spartă, conul lărgește și asigura prin împingerea pământului - mărirea găurii lăsate de vechea conductă ; în noul locaș este amplasată conducta viitoare trasă prin gaura lasată de conul lărgitor de sectiune.

Operațiunile ulterioare sunt identice, ca și în cazul precedent: se verifică etanșeitatea, se fac legăturile necesare, se montează armăturile, se verifică noua capacitate de transport, se spală, se dezinfectează și se introduce în circuit.

Soluții pentru realizarea unei conducte noi în varianta rară tranșee poate fi făcută în două moduri:

se forează o gaură de mici dimensiuni; în gaură se introduce un cablu iar la capătul lui se atașează un con de lărgire; în spatele conului este legata viitoarea conductă; se trage conducta;

se forează un microtunel și în el este împinsă conducta nouă.

Verificarea de etanșeitate se face asupra stării globale; detectarea eventualului loc în care se pierde apa se poate face numai cu echipamentul specializat de detectare a pierderilor; remedierea se face prin săparea unei gropi în dreptul secțiunii detectate și repararea defecțiunii.

Soluția cu realizarea unei conducte în procedeul clasic - tranșee deschisă- se adoptă când tronsonul este scurt, are prea multe branșamente sau armături , nu se dispune de alte soluții sau este soluția cea mai rațională. Se va da atenție sporită modului în care se face umplutura în șanț. Se recomandă un grad de compactare echivalent Proctor 95% dacă țeava este lângă/sub calea de circulație. În câmp deschis gradul de compactare poate fi Proctor 85- 90% după adâncimea de pozare.

De cea mai mare importanță sunt lucrările pentru asigurarea alimentării cu apă pe durata realizării lucrărilor de reabilitare a conductei. Operatorul trebuie să verifice soluția dată în scopul protejării consumatorului de apă.

Pentru un tronson de rețea de distribuție problema pregătirii reabilitarii este cea mai laborioasă și conține următoarele faze, în varianta clasică, cu conducta pe același amplasament:

-anunțarea consumatorilor despre lucrări și măsurile ce vor fi luate; vor fi date în scris măsurile pe care ei trebuie să le respecte,

-recunoașterea, încă o dată, pe teren a amplasamentului lucrărilor viitoare,

-obtinerea avizului de construcție,

-realizarea și aprovizionarea tuturor materialelor necesare pentru lucrările suplimentare,

-introducerea restricțiilor de circulație și asigurarea semnalizării rutiere,

-realizarea conductei provizorii de ocolire

înlocuire a conductei de reabilitat,

-racordarea conductei provizorii, cu vane la capete, la tronsonul amonte și aval a conductei de refăcut; prevederea de ștuțuri pentru branșamente ; dezinfectarea conductei,

-menținerea în funcțiune a conductei vechi,

-racordarea branșamentelor la conducta provizorie; atenție este posibil ca, pe perioada de lucru, funcționarea să se facă fără contor de apă,

-punerea sub presiune a conductei provizorii,

-scoaterea din circuit a conductei vechi și începerea reabilitării,

-pe durata reabilitării amplasamentele branșamentelor pot rămâne neacoperite, dar protejate, după anotimp;

-după reabilitare, legarea definitivă a branșamentelor la conducta nouă,

-după caz, refacerea branșamentelor cu materiale performante (eliminarea plumbului).

Se poate aplica o soluție mai rapidă pentru schimbarea branșamentelor dacă se folosește soluția cu branșarea sub presiune atat la conducta provizorie cat și la conducta reabilitata.Se realizează conducta provizorie și se pune sub presiune; se izolează conducta veche și se poate lucra pe ea; independent de aceasta se schimbă direct branșament cu branșament la conducta provizorie; după reabilitare branșamentele se schimbă iar ,bucată cu bucată, la nouă conducta sub presiune.

Pentru aducțiunea cu un singur fir, la un sistem de alimentare cu apă care are o singură sursă de apă, singura alternativă pentru asigurarea curgerii apei pe durata lucrărilor este realizarea unui tronson provizoriu de conductă care să

dubleze aducțiunea. Tronsonul provizoriu de aducțiune, care inlocuiește provizoriu aducțiunea pe tronsonul

în lucru, va fi mutat progresiv odată cu avansarea lucrărilor. După caz, cu avizul organelor sanitare, se poate crește doza de dezinfectant, pentru siguranță. Conducta provizorie poate fi supraterană, dacă se lucrează în afara perioadei de ingheț.

1O. În cazul în care aducțiunea va avea în final o soluție nouă, pe un traseu paralel (traseu mai scurt, traseu pe tren mai sigur etc), este preferabil să se execute noua aducțiune și apoi să se treacă la o funcționare normală. Aducțiunea veche se păstrează sau se dezafectează. În cazul în care se păstrează vor trebui verificate cu atenție toate legăturile pe care le-a avut și acestea vor fi blocate sau desființate. Dacă se estimează o creștere a consumului, în viitor, se poate trece la retehnologizarea acesteia prin reabilitare ulterioară. Dacă vechea conductă va deveni activă atunci vor fi luate măsuri pentru realizarea ulterioară de bretele intre cele două conducte.

11.

Când

sistemul de alimentare cu apă și care conține conducta de transport, are mai multe surse de apă se va caută asigurarea apei din sursele rămase în funcțiune și neafectate de reabilitarea aducțiunii. Consumatorul va fi inștiințat din timp asupra lucrării și asupra unor eventuale consecințe.

12.

Pentru conductele realizate din beton precomprimat, care fac explozie atunci când sârma de precomprimare a fost corodata, refacerea capacității de a rezita la presiune, nu este posibilă decât prin dublarea conductei în interior.

13.

Atunci când au apărut probleme mari în sistem, pierderi mari de apă (peste 20-30%) calitate a apei greu de controlat, este nevoie de un audit al sistemului, pentru definirea noilor criterii de performanță. Se va elabora apoi un plan general de dezvoltare (master plan) sau un plan de conformare, după caz.

ANEXA15

ADUCEREA COTEI CAMINUL Ul DE CANALIZARE LA COTA CAII DE RULARE

I.Se va proceda funcție de modul de refacere a căii. Cazul cel mai des întâlnit este al străzii acoperite cu covor de asfalt, covor continuu, inclusiv peste cămin, pentru o bună productivitate a mașinii de asfaltat; ridicarea ulterioara a capacului se poate face astfel:

marcarea prealabilă a poziției capacului sau detectarea capacului cu echipamente de detectat metale;

spargerea covorului de asfalt, cu protejarea părții metalice a ramei;

scoaterea capacului și ramei;

curățirea marginii căminului;

măsurarea corectă a grosimii ramei și a denivelării dintre cota căii și marginea bună, rezistentă a căminului;

continuarea zidăriei la căminul din zidărie până la cota egală cu cota căii din care se scade grosimea ramei; se lucrează cu mortar de ciment M 100;

se așează capacul pe un strat de mortar de maxim 1 cm grosime;

se verifică paralelismul dintre planul feței ramei și planul suprafeței căii; eroare maximă 0,5 cm;

după minim 3 zile se reface asfaltul pe spațiul dintre ramă și asfaltul căii, asfalt cu o calitate mai bună decât a asfaltului din cale; asfaltul va fi bine compactat;

se asigură protecția locului lucrării, in trafic, minim 7 zile de la terminarea zidăriei de cărămidă.

La căminele cu pereți din beton înălțarea puțului/coșului căminului se poate face prin turnarea pe loc de beton B 20, pentru a acoperi diferența între cota căii și cota viitorului suport pentru rama capacului; se mai poate acoperi diferența folosind inele/șaibe/colaci din beton armat, prefabricate; acestea se așează peste marginea rezistentă a căminului pe un strat de mortar de ciment M 100 (și între inele se pune mortar); nu se va așeza colacul din beton direct peste buza coșului căminului intrucât la o rezemare neuniformă acesta se sparge; peste ultimul inel se asează un strat subțire de mortar și apoi rama și capacul; se reface asfaltul și se păstrează locul protejat minimum 14 zile.

La capacele așezate pe placă din beton (la caminele din masă plastică, sau altele) operațiunile sunt similare; rama se ridică insă unitar cu placa din beton. Sub placă umplutura va avea un indice de compactare de 95%. Aceste lucrări vor fi îacute de constructorul căii sub supravegherea operatorului.

Aducerea la cotă a căminelor a căror capace sunt

"înfundate"

sub cota străzii din cauza traficului. Se verifică starea interioară a tuburilor la racordarea cu căminul. Dacă numai capacul este "lăsat" se procedează la ridicarea ramei după procedeul de mai sus .

Dacă rama este înfundată cu camin cu tot atunci se reface căminul integral precum și legăturile la cămin. Pe durata refacerii, după scoaterea căminului, se poate asigură o legătura provizorie între capetele tuburilor rămase în pământ, pentru curgerea apei. Se va da o atenție specială umpluturii de sub cămin. Dacă pământul este sensibil la înmuiere, vor fi luate măsurile care sunt impuse.

ANEXA16

RETEHNOLOGIZAREA CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI.

Retehnologizarea poate fi considerată ca suma unor reabilitari sucesive sau simultane integrate insă intr-un concept nou adecvat perioadei în care se află exploatarea. Conceptul actual este de realizare a unor lucrari a căror exploatare și conducere să fie optimizată prin informatizare.

De regulă reabilitarea sistemelor de transport se face în concordanță cu reabilitarea celelalte obiecte componente ale sistemelor de care aparțin și deci la decizia și în soluția aplicată se va ține seama și de acest aspect. Pot exista insă și cazuri în care numai sistemul de transport poate fi retehnologizat.

Problema retehnologizării conductelor de alimentare cu apă se poate pune în orice moment. Proprietarul sistemului de transport a apei este cel care declanșează procesul deoarece este cel care are o perspectivă a dezvoltării și a noilor nivele de performanță. Noile nivele de performanță rezulta din:

condiții normative noi asupra calității apei, calității materialelor; pentru apa potabilă parametrii de control sunt obligatorii la branșament; drept urmare materialul conductei nu trebuie să contribuie la deteriorarea calității apei,

necesitatea rentabilizării funcționării sistemului în condițiile economiei de piață,

necesitatea folosirii raționale ale resurselor de apă,

protecția mediului,

dezvoltarea științifică , tehnică și tehnologică

Retehnologizarea conductelor de transport a apei se poate face integral sau parțial. Parțial se face de regulă odată cu modernizarea sistemului de pompare în vederea economisirii de energie.

Retehnologizarea parțială a conductelor se declanșează atunci când parametrii de proiectare nu mai sunt respectați, când efortul pentru respectarea acestor parametrii este prea mare sau nu se mai respectă condițiile contractuale și consumatorul este afectat, când calitatea apei s-a deteriorat din cauza conductei. Așa de exemplu:

un tronson de aducțiune este amplasat pe un teren devenit instabil; ca atare destul de des sunt necesare reparații iar pe durata reparațiilor apa este fumizată cu restricții sau deloc,

o paiie importanta din rețea a fost afectată de coroziune extinsă astfel că reparațiile sunt dese sau o mare parte din rețea este construita din azbociment; calitatea apei este serios compromisa și o refacere este necesară; dacă tot se va reface rețeaua se pune problema la ce dimensiuni ale diametrelor vor fi reconstruite barele rețelei , dacă siguranța în funcționare nu poate crește, dacă o urmărire automată nu este posibilă și dacă o extindere a rețelei nu este necesară; obținerea soluției pentru noua rețea se face printr-un proiect de retehnologizare,

localitatea s-a extins în timp iar rețeaua de canalizare, care a fost proiectată pentru o anumită dimensiune este depășită; colectoarele mai mari din zona terminală sunt depășite în ce priveste debitul transportat; totodata creșterea localității poate pune problema modificării frecvenței ploii de calcul în vederea creșterii siguranței locuințelor și traficului; rețeaua veche nu mai are capacitate de transport; noua rețea trebuie extinsă tot printr-un proiect de retehnologizare etc.

Retehnologizarea generală poate fi privită ca o refacere completa a conductelor de transport a apei sau ca o refacere totala a sistemului de alimentare cu apa și/sau a sistemului de canalizare în care conducta de transport a apei este parte. Refacerea poate respecta vechile cerințe de calitate a serviciului sau dimpotriva altele noi, ca de exemplu:

presiunea în rețea crește ca urmare a schimbării regimului de construcție ;

schema de funcționare a rețelei se poate schimba din cauza apariției echipamentelor de pompare cu performanțe ridicate,

Retehnologizarea sistemului de transport a apei potabile se poate face prin :

-reabilitarea succesivă a aducțiunii, cu schimbarea traseului sau nu, cu creșterea numărului de conducte, cu control automat al funcționarii, cu schimbarea schemei tehnologice de funcționare pentru a reduce energia de pompare etc,

-reabilitarea rețelei se poate face prin reabilitarea parțială a rețelei vechi, se păstrează ce este bun și cu realizarea unei extinderi care să lucreze în aceeași zonă de presiune, sau se organizează funcționarea pe mai multe zone de presiune etc.

Pentru realizarea proiectului de retehnologizare este esențială cunoașterea parametrilor tehnologici și economici de lucru ai sistemului existent; acești parametrii sunt fumizați de serviciul de exploatare existent; pe baza acestor date se justifică realizarea noului proiect.

Reabilitarea conductelor de transport a apelor uzate poate fi ceva mai complicată deoarece forma suprafeței terenului este mult mai importantă în extinderea rețelei, pe de o parte, iar pe de alta parte retehnologizarea trebuie făcută astfel incât aceasta să poată funcționa pe o perioada foarte lungă de timp, 50-100 ani, uneori și mai mult.

In această reabilitare trebuie ținut seama de tendințele actuale de schimbare a procedeului de canalizare din cauză că apele uzate menajere trebuie epurate la un grad de epurare foarte mare. Totodată rețeaua de evacuare a apelor uzate meteorice va trebui dimenisonată în condiții mai severe de protecție a localităților; calitatea construcțiilor s-a imbunătățit, la fel ca și calitatea traficului pe străzi și ca atare și mărimea pagubelor făcute de ploile cu debite mai mari decat debitul ploii de calcul. 10.La retehnologizarea sistemelor de canalizare va fi luată in considerare prevederea de bazine de retenție, precum si a altor soluții constructive, pentru a asigura o protecție sporită a localității la ploi mari. Se va analiza de asemenea soluții de infiltrare locală a apei meteorice in subsol. Vor fi analizate soluțiile de construire a trecerilor denivelate si consecințele acestora asupra canalizării.

11.

Retehnologizarea trebuie considerată ca o treaptă din ansamblul operațiunilor de exploatare a lucrărilor de transport a apei chiar dacă modul de realizare are aspecte de proiectare și execuție. Legătura intre vechiul sistem și noul sistem se face prin exploatare intrucât până la abandonarea sistemului vechi cele doua sisteme trebuie să coexiste în condițiile asigurarii unui nivel de viață cel putin acceptabil pentru populația afectată.

ANEXA 17

LISTA CU PROCESELE VERBALE NECESARE LA RECEPTIA LUCRARILOR

(conform HG 273/ 94)

•

Proces verbal de predare a amplasamentului.

•

Procese verbale pentru verificarea calității lucrărilor care devin lucrări ascunse: verificarea cotelor patului de amplasare a conductei,

verificarea compactării patului de amplasare, verificarea umpluturii de lângă conductă și din tranșee, verificarea realizării corecte a masivelor pe conductă,

verificarea etanșeității și stabilității conductei la proba de presiune, verificarea realizării umpluturii finale și a stratului final/ pavajului, verificarea cotelor radierelor căminelor, în special la canalizare, verificarea cotei capacelor căminelor,

verificarea interiorului colectorului,

verificarea calității tuburilor conductei/canalului, verificarea armăturii incluse în secțiunile din beton armat, verificarea calității betonului armat,

verificarea etanșeității conductei/canalului.

•

Proces verbal de recepție la terminarea lucrării.

•

Procese verbale cu lista lucrărilor neconforme sau incomplete,

•

Proces verbal de recepție finală a lucrărilor (cantitativă, calitativă, tehnologică, de stabilitate)

Anexe ,pentru exemplificare:

-Proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor, Anexa 8.1

-Proces verbal de recepție finală a lucrărilor, Anexa 8.2

Anexa 17.1

PROCES VERBAL DE RECEPTIE LA TERMINAREA LUCRARILOR.

Nr..........

dm ..................

Privind

lucrarea.... . .... . ....... . .... . .... . ....... . .... . .... . ....... . .... . .... . ....... . .... . .... . ...

executată

în cadrul contractului nr...... . .... . ......... din....... . ................. . .... . .....

incheiat intre .......................................................................si...............

pentru

lucrările

.................................................................................

Lucrările au fost executate

în baza autorizației de construcție nr ........................ Eliberată de .................................. ladata de ........................................

Cu valabilitate

până

la data de....................................................................... .

Comisia de recepție și-a desfășurat activitatea în intervalul .............. . .... . ............ .

Comisia este formată din: .................................................

(nume și prenume)

Au mai participat la recepție:

(nume și prenume)

(calitatea) 5.Constatările comisiei de recepție :

5.1

Din documentatia scrisă și desenată necesară pentru prezentare au lipsit

sau sunt incomplete următoarele elemente cuprinse în

anexa nr 1

la prezentul proces verbal .

5.2

Cantitățile de lucrări cuprinse

în lista din

anexa nr 2

nu au fost executate ( anexa va fi intocmită pe lucrări de specialitate).

5.3

Lucrările specificate în

anexa nr 3

nu respectă prevederile proiectului ( se va menționa ce anume nu este conform proiectului).

5.4

Lucrările cuprinse în

anexa nr 4

nu au documentație prin care să se ateste calitatea execuției.

5.5

Lucrările cuprinse în

anexa nr 5

nu au siguranța cerută pentru funcționare.

5.6

Din documentația necesară pentru intocmirea cărții construcției lipsesc documentele menționate în

anexa nr 6.

5.7

La proba funcțională făcută se constată că : (a)debitul realizat este diferit de debitul proiectat cu ..............1/s; fiind în limita de +/- 10% proba se considera bună; (b) presiunea în punctele caracteristice este

/nu

este în limita cerută; se asigură presiunea de ... mCA, în loc de ... mCA; (c) pierderea de apă de

1/mp.zi este considerată acceptabilă/incceptabilă.

In urma celor constatate

Comisia de recepție propune:

...................... . ............ . .... . ..

Comisia de recepție motivează propunerea facută prin: ..................................................

Comisia de recepție recomandă următoarele: .............................................................

Prezentul proces verbal, conținand .........file și anexe numerotate, cu un număr total de ........ file, a fost incheiat astazi....................................la ................................................. In

exemplare.

Comisia de recepție:

Președinte

........ . .... . .... . ...........................................................

Membrii:

....... . .... . ............ . .....................................................

(nume și prenume)

(semnatura)

NOTA: anexele menționate în text, cu numerele 1..6 fac parte din procesul verbal.

Pentru lucrările de canalizare punctual 5.

va avea următorul conținut:

La proba tehnologică se constată

că

(a) rețeaua/tronsonul de canalizare asigură/nu asigură debitul proiectat, la gradual de umplere stabilit, intre caminele ... .............................;

(b)

gurile de scurgere ............................ nu evacuează toata apa de pe spațiul asigurat; )c)

gurile de scurgere

........................... nu au garda hidraulică asigurată; (d) cotele capacelor

căminelor .................................... diferă de cota carosabilului cu mai mult de 1,0 cm; (e) calitatea apei canalizate nu este conformă la căminul de racordare ... .............

ANEXA 17.2

Investitor

............................................................................

PROCES VERBAL DE RECEPTIE FINALA

Privind

lucrarea......................................................................................

autorizată cu nr

...........din.............cu valabilitate

până

la.................................. de către ..............................................................................................

I.Comisia de recepție si-a desîașurat activitatea în perioada ....... . ............ . .... . ...

Comisia de recepție este formată din................................................................

(nume și prenume)

(calitatea)

Au mai participat la recepție:

(nume și prenume)

(calitatea)

Comisia de recepție finală, în urma examinării lucrării și a documentatiei cuprinse în cartea tehnică a construcției, a constatat următoarele:

3.1

Lucrările , pe specialități, au fost executate conform listelor din anexa nr 1.

3.2

Lucrările au fost complet terminate la data de .................................

3.3

Observațiile făcute de comisie sunt prezentate în lista din anexa nr 2

3.4

Cartea tehnică a construcției este/nu este completată; lipsesc elementele menționate în anexa nr 3.

3.5

Instrucțiunile de exploatare și urmărirea construcției în timp sunt/ nu sunt la utilizator.

3.6

Regulamentul de exploatare este/ nu este complet; lipsesc elementele menționate în anexa nr 4.

3.7

Construcția s-a comportat corespunzător/necorespunzător în perioada de la terminarea ei și până la data de ................... Cauzele comportarii necorespunzătoare sunt menționate în anexa nr 5.

3.8

Parametrii tehnologici realizați de către aducțiune , sunt:

- apă potabilă/ brută/ nepotabilă,

-debit .........1/s, min,

1/s, max.

-presiunea pe aducțiune este max......bari, min

bari,

-presiunea nominală a tuburilor este

bari

-consumul specific de energie este ..........kWh/mc, se /nu se incadrează în valorile proiectate.

-calitatea apei este potabilă/ nepotabilă din cauza parametrilor. ..... . ................. . .... . ......

-lucrarea are aviz sanitar de funcționare/ nu are aviz sanitar de funcționare din cauza........ .

3.9

Valoarea obiectului construit este de ..........................ROL/RON, conform listei din anexa 1

In baza constatarilor făcute, comisia de recepție finală propune:

Comisia de recepție finală motivează propunerea facută prin :

Comisia de recepție finală recomandă următoarele:

Prezentul process verbal, conținand

....... file și anexe.... numerotate, cu un numar total de file, a fost incheiat astazi..................in

exemplare.

Comisia de recepție

Specialiști

(nume

și semnătura)

(nume și semnătura)

Pentru rețeaua de distribuție

punctual 3.8 va avea următorul conținut:

Parametrii tehnologici

realizați

pe rețeaua de distribuție

-debitul maxim

bari,

-presiunea maximă

bari,

-presiunea minimă la debit maxim ........bari, în nodurile ....................................................

-presiunea

branșament

este/

nu este asigurată

în toate

nodurile

la consum normal ......... ....... se

asigura

presiunea

hidranți

în toate

nodurile,

asigură

presiunea

în

nodurile ................. .

-calitatea apei este potabilă/ nepotabilă din cauza parametrilor

-lucrarea are aviz sanitar de funcționare

nu are aviz sanitar de funcționare din cauza...............

Pentru reteaua de canalizare punctual 3.8 va avea următorul continut:

apa transportată: apa uzata menajeră I meteorică

uzată orașenească,

debitul maxim transportat

Zis

lungimea totală a rețelei de canalizare

lungimea tronsoanelor de canalizare, pe diametre: DN 300=

m, DN 400=

tronsoane cu viteza sub O,

m/s, intre căminele

capacitatea deversoarelor laterale

... ........... . ...

Zis ...

capacitatea stațiilor de pompare

Q= ... lls; H=

..... m; SP1 (.)

SP 2 (.), (ne)conformă cu proiectul,

lucrarea are/ nu are aviz de funcționare,

caracteristicile de calitate ale apei evacuate sunt I nu sunt similare caracteristicilor apei uzate luate în considerea la proiectare.

TESTAREA LUCRARILOR DE TRANSPORT A APEI

ANEXA 18

Testarea construcțiilor pentru transportul apei se face obligatoriu la recepționarea lucrării, după o reabilitare importantă, după retehnologizarea sistemului, pe durata realizării auditului lucrării, pentru a stabili necesitatea unei reabilitări/retehnologizări. Prin testare se verifica de regula debitul transportat de conducte si siguranța in funcționare la presiunea normală de lucru.

Pe durata exploatării conductelor de transport a apei testarea se face pentru a da un răspuns la cele doua intrebari colaterale(!) câtă apă se pierde pe conductă(deoarece intr-o anumită situație dată rețeaua poate fi judecată conductă cu conductă) și (2) care este timpul mediu de parcurgere de către apă a drumului până la capetele rețelei de distribuție ( atunci când se constată degradari ale calității apei).

Pentru cunoașterea performanțelor reale ale sistemului de transport a apei, este necesară cunoașterea capacității reale de transport. Pentru realizarea cu ușurință a acestui lucru este important ca preocuparea să fie abordată chiar din etapa de proiectare; în acest fel toate lucrările necesare vor fi prevăzute

în locurile adecvate și

în măsura necesară. De multe ori și verificarea pe parcurs este necesară în vederea determinarii cantităților de reactivi de dezinfectare ( de regula dezinfectarea se realizează în rezervor).

Pe baza elementelor măsurate pot fi determinate performanțele tehnico-economice ale sistemului de transport, indicatorii de performanță etc.

Testarea conductelor de aducțiune.

5.1

Conductele ce transportă apă trebuie să indeplinească simultan următoarele condiții:

-să asigure debitul proiectat de apă în secțiunea respectivă,

-să fie etanșe, pentru eficiența funcționării și protecția spațiului invecinat,

-să reziste la toate presiunile de lucru din secțiunea respectivă,

-să păstreze calitatea apei transportate.

5.2

Pentru ușurința verificării capacității de transport este rațional să se prevadă anticipat amenajările constructive și să se facă dotarea cu echipamentele adecvate: debitmetre, contoare de apă, manometre, sau sisteme mai sofisticate de urmărire automată a valorilor: traductoare de presiune, presiune și debit, sistem SCADA (sistem de control și colectarea datelor).

5.3

Determinarea capacității de transport a aducțiunii se poate face prin măsurare directă sau prin calcul, pe baza unor elemente mai ușor de măsurat.

5.3.1

Determinarea capacității aducțiunii prin calcul se face prin stabilirea unor tronsoane de aducțiune care: au același diametru, se poate măsura presiunea la capetele tronsoanelor, se cunoaște cota topografica a capetelor tronsoanelor, nu sunt prevăzute legături pentru alimentarea altor beneficiari. Dacă se cunoște diametrul conductei (D), distanța intre două sectiuni, L, cotele piezometrice ale secțiunilor de capăt ( cota piezometrică este egală cu cota topografică la care se adună presiunea măsurată a apei, exprimată în mCA), se poate calcula debitul folosind relatia Chezy:

Q=AC(R * i)°, 5

Q= debitul, mc/s

unde,

C= coeficientul Chezy, calculabil cu formula C= 1/n (R) 116

R= raza hidraulică, egală cu un sfert din diametrul conductei( D), m

i= panta hidraulică, calculabilă cu relația:

i= (CP amonte

CP aval)/

L CP= cota piezometrică, m

A= sectiunea vie a conductei, m 2

Valorile curent folosite pentru rugozitatea tuburilor sunt:

1/n= 74 pentru tuburi de beton simplu,

1/n=83 pentru tuburi din beton precomprimat, conducte din fontă cenușie, oțel, 1/n=90 pentru tuburi din material plastic,

lin

= 100 pentru tuburi din poliester armat cu fibră de sticlă, PAFSIN.

Fabricanții de tuburi pun, de regulă, la dispozitia beneficiarilor grafice reprezentând aceasta formulă insă cu rugozitatea materialului efectiv produs, sau pot da direct tabele cu valorile calculate.De asemenea, la cerere, precizează rugozitatea corectă a materialului din care se confecționează tubul. In anexa 1b sunt date câteva exemple. Beneficiarul tuburilor va cere furnizorului asemenea elemente de calcul. Folosind grafice pentru calcul, precizia de lucru

poate fi mai mică dar este compensată de rapiditatea verificărilor ce pot fi făcute.

5.3.2

Măsurarea debitului pe aducțiune

se poate face cu debitmetre, fixe sau mobile; se determină valoarea instantanee a debitului; debitul se mai poate determina ca o valoare medie pe un interval de timp cu ajutorul contoarelor de apa ( la debite mici), prin diferența valorilor citite și raportarea la intervalul de timp dintre citiri. Citirile pot fi făcute pe loc sau, la sistemele modernizate, citirile se fac direct la dispecerat deoarece valorile măsurate local sunt transmise automat la dispecerat. Atât debitmetrele cât și contoarele trebuie să fie verificate și sigilate de organele de metrologie. Există și debitmetre mobile cu care se pot face măsuratori expeditive în teren. Folosirea lor trebuie facută cu grijă și respectarea metodologiei furnizorului de echipamente.

Alegerea unui mod de măsurare sau a altuia depinde de echipamentul existent și de :fluctuația

debitului. La un debit variabil trebuie asigurat un debitmetru cu inregistrare continuă și sistem de integrarea automată a valorilor pe când la un debit aproape constant este suficient un debitmetru simplu. Sistemele ar trebui să aibă mijloace de măsurat debitul în secțiunile caracteristice.

5.3.3

Problema este mai complicată în cazul în care aducțiunea nu are în dotare un echipament de măsurare pentru presiune sau pentru debit. Nu sunt prevăzute nici amenajarile constructive pentru instalarea lor.

In acest caz se poate determina

debitul, cu precizie relativ bună, prin folosirea rezervoarelor. Se poate proceda astfel:

- se verifică dacă vanele de plecare din rezervor inchid etanș; sunt eventual reparate,

- se montează un dispozitiv cu plutitor în rezervor, miră și cursor în exteriorul rezervorului; în mod normal acesta ar trebui să existe pentru determinarea curentă a nivelului apei,

-se golește normal, la consum curent, unul dintre rezervoare,

-se inchide vana de plecare din rezervor,

-se masoară nivelul apei în rezervor și în același timp se pornește cronometrul,

-se masoară (citind la mira) variația nivelului apei în timp,

-se calculează volumul de apă acumulată în rezervor pe durata intre citirile instantanee nivel-timp,

-se poate calcula debitul mediu pe intervale de nivele măsurate, prin raportarea volumului la intervalul de timp,

-pentru evitarea erorilor este bine să

se facă cel puțin trei citiri

succesive la rezervoare man (umplerea în mai mult de 1-2 ore), sau în zile diferite în cazul rezervoarelor mici.

5.4

Testarea rezistenței conductei la presiune se face dupa metodologia dată in proiect. In lipsa unei metodologii date se recomandă folosirea prescripțiilor din SR EN 805. La conductele in exploatare nu se va depăși presiunea nominală cea mai mică dintre presiunea conductei și armăturile montate pe conducta, ținând cont de eventuala îmbătrânire a acestora. In proiectul de retehnologizare vor fi stabilite și măsurile necesare pentru încercarea la presiune inclusiv valoarea presiunii de probă; se va stabili de asemenea și necesitatea ca acea conductă sa fie încercată și la vacuum.

Testarea conductelor (tronsoanelor) rețelei de distribuție

6.1

Măsurarea debitelor pe reteaua de distribuție se poate face prin montarea pe conducta de plecare a apei din rezervor a unui debitmetru sau contor de apa. Ca și la aducțiune contorul va putea da debite medii pe un interval de timp. Se poate de asemenea folosi un debitmetru portabil dar măsurătorile vor fi de lunga durată deoarece debitul apei care pleacă din rezervor poate fi rapid variabil.

6.2

1n lipsa contorului se poate face o determinare a debitului mediu, pe un interval relativ mare de timp, dacă toate branșamentele sunt contorizate. O citire relativ simultană este greu de făcut și pentru a reduce influența decalajelor se face /se folosește citirea la intervale mari de timp. Se cunoaște cantitatea de apă plecată din sistem. Prin măsurarea volumului de apă ieșită

intr-un interval de timp din cuva rezervorului, cu alimentarea oprită și făcând bilantul apei se poate deduce

cantitatea de apă introdusă în rețea și mărimea pierderilor de apă din rețea, ca valoare medie.

6.3

Pentru rețele ramificate determinarea debitelor pe conductele rețelei se poate face prin operațiuni relativ laborioase. Dacă rețeaua este contorizată la rezervor se izolează prin vane tronsonul cercetat și se ține singur

în funcțiune

timp de 1-2 ore. Dacă nu există contor se folosește rezervorul pentru măsurarea volumului de apă consumată.

6.4

Pentru cunoașterea valorii pierderii de apa pe un tronson se poate organiza o măsurătoare relativ exactă, astfel:

-se echipează hidranții de la capetele tronsonului cu posibilitatea de introducere a apei ;

se prevede contor de apă pe intrarea la hidranți,

la unul din capete se aduce un vas cu apa curată (potabilă) și o pompă,

-se izolează tronsonul,

prin hidrant se pompează apa în rețea până când la capetele tronsonului se asigură presiunea de funcționare realizabilă în mod normal la funcționare (acesta presupune ca presiunea este cunoscută în prealabil); apa pompată este măsurată,

se poate deduce debitul transportat ca fiind egal cu debitul pompat,

dacă se închide apa la consumatori și se menține aceeași presmne în sistem se poate determina direct pierderea de apa din conductă.

Este important să fie cunoscute toate branșamentele aflate pe acea conductă.

6.5

Debitul pe conductele rețelei se mai poate determina prin calcul, la fel ca în cazul aducțiunii, cu condiția cunoașterii

cotelor piezometrice

la noduri, deci a asiguării

posibilitații

de măsurare a presiunii la capetele tronsonului.

6.6

Estimări ale debitului pot fi făcute în cazul în care rețaua are prevăzute contoare de district. In districtul respectiv contorul funcționează ca un contor așezat pe plecarea din rezervor, pentru toată rețeaua. Fie ca bilanț global, fie prin măsuratori de scurtă durată pe unele tronsoane, se poate face o estimare a debitelor și mai ales a pierderilor globale de apă.

6.7. Determinarea timpului de parcurgere a apei se poate face :

prin calcul; un model de calcul a rețelei poate asigura și estimarea timpului de ajungere a apei

în diferite noduri,

prin măsuratori directe folosind trasori care nu sunt supăratori sau periculoși pentru consumatori; unul dintre trasori poate fi chiar clorul introdus pentru dezinfectare; cunoscând ritmul de reducere (degradare) a dozei de clor se poate estima durata de parcurgere a drumului intre rezervor și sectiunea de control; nu se poate folosi pentru trasee scurte.

6.8.In cazul unor rețele mari , periodic, se fac studii specializate,

pnn care să

se determine comportarea rețelei la calitatea de apă introdusă precum și stabilitatea biologică a apei

în condiții reale. Rezultatele studiului pot conduce la o decizie privind reabilitarea rețelei, mărirea gradului de "limpezire" a apei introduse

în rețea, creșterea nivelului de tratare prin introducerea unor trepte suplimentare în schema de tratare a apei sau creșterea calității apei introduse în rețea concomitent cu reabilitarea rețelei.

6.9 Testarea la presiune se va face după o metodologie similară ca la aducțiuni. Metodologia va fi stabilită in Regulamentul de exploatare.

Testarea colectoarelor rețelei de canalizare.

7.1

Determinarea debitelor transportate de canalizare se face în mod curent numai în secțiunea finală a colectorului principal, la intrarea în stația de epurare. Acest lucru se face nu atât pentru cunoașterea capacității colectorului cât pentru cunoașterea debitului introdus

în stația de epurare. Măsurarea debitului se face de regulă cu ajutorul debitmetrului Parshall. In rețea cunoașterea capacității reale de transport este importantă pentru detectarea tronsoanelor ce lucreaza cu viteza mică, în special a acelor tronsoane la care viteza de autocurățire nu este asigurată.

7.2

Determinarea debitelor pe tronsoanele rețelei pare simplă deoarece:

-teoretic, curgerea este permanentă, cu nivel liber,

-panta colectorului intre cămine succesive este constantă și cunoscută ( sau măsurabilă),

-măsurarea nivelului apei în cămine nu este o operațiune complicată.

Dacă se cunoaște panta colectorului , diametrul și inălțimea apei se poate determina debitul, folosind grafice de calcul precum cele din anexa lb. Măsurarea inălțimii apei este incertă insă din cauza plutitorilor și depunerilor de material iar rugozitatea colectorului este absolut necunoscută din cauza grosimii și calității depunerilor. De multe ori nici panta colectorului nu este constantă pe tronson.

7.3. Au fost incercate metode de măsurare directă a debitului de apă folosind contoare. Pentru a asigura insă funcționarea contoarelor acestea trebuie să aiba secțiunea plină. Pentru aceasta în caminul în care este amplasat contorul se face un mic prag și în acel prag se montează contorul. Precizia este bună dar pot fi mari probleme cu plutitorii din apă. Metoda nu poate fi aplicată decât la debite relativ mici pe colectoare.

7.4

Pentru colectoare mari pot fi măsurate inălțimea apei în canal și viteza apei. Viteza apei se poate măsura cu mijloace empirice; se lansează un plutitor și se masoară timpul de parcurgere până

la căminul următor. Cu ajutorul echipamentelor modeme, cu raze laser pot fi obținute valori ale vitezei locale și prin integrare pe secțiune se poate estima debitul de apă.

Cunoscând diametrul tubului, panta geometrică (măsurată sau luată din proiect) și tipul de material se poate determina, prin calcul, debitul și viteza la secțiune plină (anexa lb); cunoscând inălțimea apei și diametrul/ inălțimea secțiunii se poate determina gradul de umplere ; cunoscând gradul de umplere se determina raportul intre viteza reală și viteza la secțiune plină și din graficul din anexa 1b-5 se poate determina raportul intre debitul efectiv și debitul la secțiune plină; astfel

rezultă debitul efectiv transportat la inălțimea măsurată de apă.

7.5

Dacă se face o determinare bună a calitătii apei uzate în colectoare se poate determina cu oarecare aproximare locul unde sunt infiltrații mari de apă din pămant, apa falsă. Se produce o reducere relativ importantă a concentrației în poluant (diluția suspensiilor, micsorarea CBO 5

etc); apa straină" falsă" este folosită ca un fel de trasor.

7.6

Pentru cunoașterea debitelor

în canalizare ar trebui, la rețelele noi sau la rețelele reabilitate, stabilite tronsoane de control. Pe aceste tronsoane, după punerea

în funcțiune, trebuie făcute măsuratori pentru determinarea relației intre inalțimea apei in cămin/canal și debitul transportat. Aceste relații (chei limnimetrice) vor fi valorile de referință in exploatare, pentru aprecierea debitelor.

7.7

Proba de etanșeitate se va face după metodologia folosită la proba de recepție. In Regulamentul de exploatare va fi precizată această metodologie și valoarea pierderii admisibile de apă. După experiență, ar trebui ca proba de etanșeitate să fie făcută separat pentru colector și separat pentru căminul de vizitare. In acest fel se poata cunoaște cu suficientă exactitate performanța fiecărui tronson de canalizare.

ANEXA19

TERMINOLOGIE

Semnificația termenilor folosiți

în normativ este cea acceptată

în tehnica de specialitate. Semnificatia altor termeni poate fi gasită în standardele de terminologie SR 10898/ 2005 și SR EN 752/99 .

Pentru ușurința urmăririi textului vor fi totuși explicitați unii dintre cei mai folosiți termeni.

Sistem de alimentare cu apă:

ansamblul de construcții, instalații și măsuri constructive , cu ajutorul

cărora

asigură

apa

potabilă

în

localitate,

presmnea

rațională

de utilizare.

Apa potabilă:

apa destinată consumului uman sau folosirii directe de către om.

Aducțiune

; sistem constructiv în care elemental principal il constituie conducta și care asigură transportul în siguranță al apei intre captare și rezervorul de inmagazinare.

Rețea de distribuție:

ansamblul conductelor, armăturilor și lucrărilor auxiliare, legate tehnologic, prin care apa din rezervor este transportată la fiecare utilizator, la presiunea de folosire.

Conducta:

element constructiv tubular, care servește la realizarea de sisteme de transport a apei.

Conducta de refulare

: Conducta care asigură transportul sub presiune al apei intre pompă și bazinul de refulare.

Canal:

Construcție deschisă sau inchisă și care servește pentru transportul apei cu nivel liber.

Canal colector:

constructie tubulară, îngropată, care asigură transportul apelor uzate.

Debite de dimensionare:

Valori caracteristice ale debitelor utilizate pentru dimensionarea conductelor și canalelor intr-un sistem de transport a apei.

Debit zilnic maxim:

Cea mai mare valoare a cantității zilnice de apă utilizată intr-o localitate , din șirul anual al valorilor zilnice.

Debit orar maxim

: Cea mai mare dintre valorile debitelor orare de apă folosita de localitate în ziua de consum maxim.

Lovitura de berbec (șoc hidraulic):

Suprapresiune/subpresiune ce apare

în conductele funcționand sub presiune, la variația bruscă a vitezei apei.

Presiune maximă de lucru:

Valoarea maximă a presiunii în conductă, în secțiunea de calcul.

Presiune de probă

: Valoarea presiunii de încercare a siguranței și etanșeității unei conducte după execuție, reparație sau verificare.

Sistem de canalizare:

Ansamblu de canale colectoare, construcții anexă și stații de pompare și stație de epurare prin care apele uzate dintr-o localitate sunt evacuate intr-un receptor natural.

Apa uzată orășenească:

Apa uzată provenind din amestecul de apa uzată menajeră, apa uzată industriala și apă meteorică, colectată și evacuată de pe suprafața unei localitați și evacuată prin canalizare.

Statie de pompare

: Obiect component al sistemului de transport care asigură energia necesară curgerii apei intre două secțiuni ale circuitului.

Cartea tehnică a construcției:

Ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuția, recepția, exploatarea și urmărirea comportării construcției

în timp. Cuprinde toate documentele,

legate

de construcția

real

executată,

necesare

pentru

identificarea

părților componente, determinarea stării fizice și urmărirea comportării în timp a acestora.

Proiect

: Documentație tehnică elaborată după reguli normate prin HG 1163 și care poate fi concretizată intr-o construcție cu funcționalitate prestabilită.

Recepția lucrarilor de construcții:

Rezultatul activității unei comisii specializate concretizat în documentul pnn care se certifică faptul că lucrarea realizată corespunde cerințelor de calitate specificate

în Legea 10/95 și asigură parametrii tehnologici pentru care a fost proiectată; ea marchează momentul în care construcția intră în faza de exploatare.

Fază determinantă:

Stadiul fizic la care o lucrare o dată ajunsă nu mai poate fi continuată fără aprobarea în scris a proiectantului, executantului și proprietarului/investitorului; aprobarea este dată după verificarea pe loc a stării reale a lucrării.

Caiet de sarcini:

Document elaborat de catre proprietar/investitor prin care sunt definite clauze tehnice, clauze de calitate, clauze administrative, clauze legate de furnituri, alte clauze și care servește ca bază pentru ofe1ia constructorului pentru realizarea lucrării. Toate condițiile cerute și asumate de constructor prin contract vor trebui indeplinite cantitativ, calitativ și în termen.

Diriginte de șantier:

persoană autorizată, reprezentantul executantului, pentru urmărirea corectitudinii execuției lucrărilor pe șantier în conformitate cu legislația în vigoare.

Operator;

Persoana juridică, proprietar sau nu al lucrării, abilitată /licențiată de organele competente să exploateze un sistem de alimentare cu apă sau/ și un sistem de canalizare

în condițiile prevăzute printr-un contract legal incheiat cu proprietarul lucrării.

Reabilitare;

ansamblul măsurilor constructive necesare aplicate pentru imbunătățirea condițiilor și parametrilor de lucru ai unui obiect existent al sistemului

în vederea

revenirii la parametrii proiectați de funcționare.

Retehnologizare;

Ansamblul măsurilor constructive necesare pentru aducerea sistemului vizat la parametrii de funcționare mai buni decât cei pentru care a fost realizat inițial, precum: extinderea sistemului, creșterea debitului transportat, creșterea presiunii de funcționare, imbunătățirea calității apei, creșterea duratei de viață, reducerea consumului de energie, reducerea pierderii de apă, cresterea siguranței în funcționare etc.

TVCI-Televiziune cu cicuit inchis;

robot autopropulsat dotat cu camera de luat vederi și care poate prelua și transmite, printr-un sistem automatizat, vederi asupra suprafețelor interioare a conductelor/canalelor nevizitabile.

ANEXA20a

LISTA DOCUMENTELOR NORMATIVE CONEXE

Legea 10/95- și regulamentele de aplicare privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare.

Legea 453/01 Lege pentru modificarea legii 50/91 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții ( Regulament pentru asigurarea în construcții, Urmărirea comportării în exploatare, Intervențiile în timp și postutilizarea construcțiilor).

Legea 458/02 Legea calității apei potabile.

Legea 311/04 privind modificarea și completarea Legii 458/02 privind calitatea apei potabile.

Legea 326/01- Legea serviciilor publice de gospodărie comunală.

HG 273/94 Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalațiile aferente.

HG 266/94 Durata normată de funcționare a construcțiilor.

Legea 137/95- Legea protecției mediului, cu modificările ulterioare.

Legea apelor 107/96 cu modificările și completările ulterioare ..

10.

HG 925/95 Regulament de verificare și expertizare tehnică a proiectelor de execuție a lucrărilor de construcție.

11.

Legea 50/91, republicată in 1996, privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor.

12.

HG 1514/05, Hotărâre privind modificarea HG 1490/04 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare si a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

13.

HG 766/97 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcții; Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenții în timp și postutilizarea construcțiilor.

14.

HG 675/02 Modificări și completări aduse la HG 766/97.

15 .HG 124/03 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării cu azbest.

16. HG 622/04 privind stabilirea condițiilor de introducere

pe piață a produselor

pentru construcții.

17 MMPS Nr 387/95 Norme specifice de securitate a muncu pentru alimentarea cu apă a localităților și pentru nevoi tehnologice, captare, transport și distribuție .

18.MMPS. Norme specifice de securitate a muncii pentru evacuarea apelor uzate de la populație și din procesele tehnologice; MMPS-2001, broșura 19.

19 Ordonanța OUG 21/15.04.04 privind Sistemul Național de Management al situațiilor de urgență.

20.

HG 210/97 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare

a Comisiei Centrale pentru Apărare impotriva inundațiilor, fenomenelor meteorologice periculoase și Accidentelor la Constructii Hidrotehnice.

21.

Ordonanța OUG 88/30.08.01 privind inființarea , organizarea și funcționarea serviciilor

publice comunitare pentru situații de urgență.

22.

Ordinul 1430/26.06.05 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 50/91 pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Ordinul

Ministrului

Interne 775/22.07.98

pentru

aprobarea

Normelor

Generale

de Prevenire și Stingere a Incendiilor.

Gex 003/00 Ghid de acțiuni de reducere a riscului seismic pentru construcțiile existente

HG 188/2002 cu modificarile ulterioare privind aprobarea NTPA 001, 002 și NTPA

O 11.

GP052/00 Ghid pentru instalațiile electrice cu tensiuni până la 1 OOO

Vca și 1500Vcc ( Bul. Constr. 5/00)

Pl30 /99 Normativ privind urmărirea comportării în timp a construcțiilor ( B. Constr. 1/00)

I 30/75 Instrucțuni tehnice pentru calculul loviturii de berbec și stabilirea măurilor pentru prevenirea efectelor negative ale acesteia la instalațiile sub presiune( Bul. Constr. 8/75)

I 22/99 Normativ pentru proiectarea și execuția conductelor de aducțiune și a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare a localităților (Bul. Constr. 13/99)

NP036/99 Normativ de reabilitare a lucrărilor hidroedilitare din localitățile urbane (B.C/00)

P 043/99 Ghid pentru proiectarea, execuția și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, utilizand conducte din PVC, PE, PP ( Bul. Constr. 1/00)

Pll8/99 Norme de siguranța la foc a construcțiilor

NP 003/96 Normativ pentru proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor tehnico-edilitare și tehnologice cu țevi din PP ( Bul. Constr. 4/97)

C56/02

Normativ pentru verificarea calității ș1 recepția lucrărilor de instalații aferente construcțiilor ( Bul. Constr. 19-20/04)

Pl00/92 Normativ pentru proiectare antiseismică a construcțiilor ( B.Constr. 1-2/92 și 11/96)

GP 106/04 Ghid pentru proiectarea, execuția și exploatarea lucrărilor de alimentare cu apă și canalizare în mediul rural ( M.Of. 338 bis/21.04.04)

NP073

/02

Norme de prevenire și stingere a incendiilor specifice activităților din domeniul lucrărilor publice, transportului și locuinței ( Bul. Constr. 4/2003)

GT 009/97 Ghid pentru reabilitarea rețelelor de alimentare cu apă., fără săpătură deschisă.

HG 352/ 05 Hotărare privind modificarea și completarea HG 188/02 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic al apelor uzate.

MLPTL Regulament privind protecția si igiena muncii in construcții; 1995.

Utilizatorul normativului este obligat sa verifice dacă normativul conex de referință corespunde ultimei forme, forma in vigoare.

*) Aprobată de

Ordinul nr. 1.736 din 21 septembrie 2006 , publicat în Monitorul Oficial nr. 903, Partea I, din 7 noiembrie 2006.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.