Decizia nr. 621/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) și art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, precum și ale art. I pct. 22^1 și art. II^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Legea nr. 213/1998 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) și
art. 79 din Legea nr. 192/2001
privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, precum și ale art. I pct. 22^1 și
art. II^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 192/2001 , excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Suceava în Dosarul nr. 111/COM/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând, în esență, că aspectele supuse criticii de neconstituționalitate vizează în realitate interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege atacate, precum și opțiunea legiuitorului în ceea ce privește alegerea instituțiilor care să gestioneze fondul piscicol natural, aspecte ce excedează însă competenței Curții Constituționale. De asemenea, precizează că dispozițiile
art. 79 din Legea nr. 192/2001
au fost abrogate în mod expres prin
art. I pct. 22 din Legea nr. 113/2005
și solicită ca, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 79 din Legea nr. 192/2001
să fie respinsă ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 111/COM/2006, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. I pct. 4, 5, 6 și 20 privind modificarea art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 22^1 și
art. 79 din Legea nr. 192/2001
privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, modificată și republicată, cu modificările ulterioare și ale
art. II^1 din Legea nr. 113/2005
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 192/2001 ". Excepția a fost ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Suceava într-o acțiune în contencios administrativ având drept obiect suspendarea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate vin în contradicție evidentă cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituție deoarece efectul concret și cumulativ al acestora este alienarea bunului public.
Astfel,
art. 7^3 din Legea nr. 192/2001
stabilește o serie de atribuții în sarcina Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, fără a se menționa în mod explicit și prin dispoziție imperativă calitatea de administrator al resurselor acvatice vii a acestei instituții și fără a se stabili modalitatea concretă de intrare în posesie a bunului public, precum și întinderea și localizarea acestuia. Art. 8 din aceeași lege prevede scopul înființării Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol și natura juridică a acestei instituții, însă nu explicitează în mod imperativ calitatea sa de gestionar. Or, atribuirea rolului de gestionar al unui bun public unei companii de administrare a respectivului bun public, și nu Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, "excede în mod conflictual prevederilor legii organice în materie, și anume art. 11, art. 12 și
art. 15 din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și este, prin urmare, contrară prevederilor Constituției".
În urma modificărilor intervenite prin
Legea nr. 113/2005 , bunul public constituit din resurse acvatice vii din apele domeniului public nu mai are, în mod legal, nici administrator și nici gestionar, deoarece foștii gestionari ai acestor resurse s-au transformat în "beneficiarii resurselor acvatice vii din bazinele piscicole naturale", consecința concretă fiind alienarea bunului public, în contradicție evidentă cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituție.
Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate nu încalcă drepturile constituționale invocate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că, potrivit
Legii nr. 192/2001 , administratorul este acea persoană juridică de interes public căreia statul îi încredințează administrarea fondului piscicol natural, iar în cuprinsul aceluiași act normativ sunt instituite reguli în deplină concordanță cu art. 136 alin. (4) din Constituție privind administrarea și gestionarea bunurilor. De asemenea, din dispozițiile modificatoare la
rezultă că pot gestiona bunuri aflate în proprietatea publică Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol (art. 9), Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (art. 13), Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării" și Regia Națională a Pădurilor - "Romsilva" (art. II^1). Se poate observa că aceste unități se încadrează în categoria celor care au vocația de a primi în administrare, cu respectarea principiilor constituționale, bunuri aflate în proprietatea publică.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 7^3, art. 8,
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 , modificată și completată, ale
art. I pct. 22^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004 , modificată și completată, și ale
art. II din Legea nr. 113/2005
sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 79 din Legea nr. 192/2001
este inadmisibilă.
Dispozițiile de lege criticate nu încalcă sub nici un aspect prevederile din Legea fundamentală, referitoare la regimul juridic al bunurilor proprietate publică, iar în ceea ce privește
art. 79 din Legea nr. 192/2001 , se menționează că prevederile sale au fost abrogate prin
art. I pct. 20 din Legea nr. 113/2005 , astfel că nu se mai pot constitui în obiect al excepției de neconstituționalitate. Totodată, se arată că aspectele criticate de autorul excepției, referitoare la modalitatea de reglementare a dispozițiilor de lege criticate, nu pot fi reținute de către Curtea Constituțională întrucât, dacă ar modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, aceasta s-ar transforma, contrar art. 61 alin. (1) din Constituție, în legiuitor pozitiv.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia și reținut de instanță prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile "art. I pct. 4, 5, 6 și 20 privind modificarea art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 22^1 și
art. 79 din Legea nr. 192/2001
privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, modificată și republicată, cu modificările ulterioare, și ale
art. II^1 din Legea nr. 113/2005
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 192/2001 ". În realitate însă Curtea constată că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) și ale
art. 79 din Legea nr. 192/2001
privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin prevederile
art. I pct. 4, 5, 6 și 20 din Legea nr. 113/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 10 mai 2005. De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile art. I pct. 22^1 și ale
art. II^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 192/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 28 septembrie 2004, texte introduse prin
art. I pct. 20 și, respectiv, pct. 22 din Legea nr. 113/2005 . Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul 7
^3 din Legea nr. 192/2001 : "Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură are următoarele atribuții principale și responsabilități:
a) elaborează strategia și politicile necesare în domeniul pescuitului și acvaculturii;
b) coordonează și monitorizează activitatea de pescuit și acvacultură;
c) stabilește metodologia de evaluare a resurselor acvatice vii și a cotelor anuale admisibile de pescuit;
d) ține Registrul unităților de producție din acvacultură;
e) elaborează proiecte de reglementări privind accesul la resursele acvatice vii;
f) coordonează și monitorizează privatizarea societăților comerciale cu profil piscicol și concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole aflate în portofoliul Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol;
g) desfășoară activități de control și inspecție piscicolă;
h) ține Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit;
i) colaborează cu ministerele și organele de specialitate, cu autoritățile administrației publice locale și cu alte organisme interne și internaționale implicate în activitatea de pescuit și acvacultură;
j) emite avizul de recunoaștere pentru organizațiile de producători din domeniul pescuitului și acvaculturii pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale;
k) îndeplinește funcția de autoritate de management a politicii structurale în domeniul pescuitului și acvaculturii;
l) reglementează piața produselor pescărești;
m) acreditează instituțiile de învățământ și cercetare și asociațiile profesionale neguvernamentale pentru evaluarea și estimarea resurselor acvatice vii;
n) organizează cursuri de formare profesională, seminarii, conferințe, dezbateri și consultanță piscicolă.";
-
Articolul 8
din Legea nr. 192/2001 :
"(1) Pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii care aparțin domeniului public al statului se înființează Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, instituție publică cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, cu finanțare extrabugetară, în subordinea autorității publice centrale care răspunde de pescuit și acvacultură.
(2) Sediul administrativ al Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol este în municipiul București.
(3) Regulamentul de organizare și funcționare a Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, precum și patrimoniul acesteia se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.";
-
Articolul 9
alin. (1) din Legea nr. 192/2001 :
"(1) Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol gestionează bunuri de natura celor prevăzute la
art. 136 alin. (3) din Constituție, republicată, și în Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.";
-
Articolul 79
din Legea nr. 192/2001 : "La data intrării în vigoare a prezentei legi administratorii fondului piscicol natural sunt:
a) Regia Națională a Pădurilor - pentru fondul piscicol din apele de munte;
b) Administrația Rezervației Biosferei «Delta Dunării» - pentru apele de pe teritoriul rezervației;
c) Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol - pentru celelalte ape aparținând domeniului public și privat al statului;
d) consiliile locale.";
-
Articolul I
pct. 22^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 192/2001 : "22^1. Articolul 79 se abrogă.";
-
Articolul II
^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004 : "Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, instituție publică de interes național care răspunde în numele statului de elaborarea și implementarea strategiei naționale și politicilor în domeniul pescuitului și acvaculturii, deleagă gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii Administrației Rezervației Biosferei «Delta Dunării» și Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, pentru apele de pe teritoriul rezervației, respectiv apele de munte."
Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 136 alin. (4) referitoare la administrarea, concesionarea, închirierea sau darea în folosință gratuită a bunurilor proprietate publică în condițiile legii organice.
Examinând critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției, Curtea constată că în realitate acesta este nemulțumit de modalitatea în care legiuitorul a reglementat atribuțiile și calitatea persoanelor juridice ce pot gestiona bunurile aparținând proprietății publice, cum sunt resursele acvatice vii. Indică în acest sens art. 7^3, art. 8 și
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 , texte care prevăd atribuțiile principale și responsabilitățile Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, scopul înființării Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, respectiv calitatea de gestionar al acesteia din urmă asupra bunurilor de natura celor prevăzute la
art. 136 alin. (3) din Constituție și în Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, din coroborarea acestor texte de lege nu rezultă cu claritate calitatea de administrator sau gestionar a fiecăreia dintre cele două instituții, efectul evident fiind acela al alienării bunului public, contrar prevederilor
art. 136 alin. (4) din Constituție, precum și Legii nr. 213/1998 .
Criticile de neconstituționalitate nu evidențiază o relație directă de contrarietate între textele de lege atacate și normele prevăzute de art. 136 alin. (4) din Constituție, ci privesc un pretins conflict de competențe și atribuții între Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, rezultat prin coroborarea textelor de lege criticate. Pretinsa contradicție dintre acestea și norma fundamentală invocată este doar rezultatul unei interpretări și coroborări a mai multor texte din legislația în materie, fără a fi motivată pe temeiuri de constituționalitate. Or, Curtea Constituțională, potrivit competenței sale, nu se poate pronunța asupra lacunelor legislative ori asupra modificărilor sau completărilor legislației în vigoare, considerate oportune de către autorul excepției în funcție de propria interpretare. Ca atare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7^3, art. 8 și
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001
urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește
art. 79 din Legea nr. 192/2001 , Curtea constată că acest text de lege a fost abrogat în mod expres prin
art. I pct. 22 din Legea nr. 113/2005 , fără ca prevederile sale să fi fost preluate în cuprinsul actului normativ abrogator. În consecință, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 79 din Legea nr. 192/2001
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Autorul excepției menționează că obiect al excepției și dispozițiile art. I pct. 22^1 și ale
art. II^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 192/2001 , fără a arăta însă în ce constă neconstituționalitatea acestora. Textele de lege indicate prevăd abrogarea dispozițiilor art. 79 din lege, respectiv dispun delegarea gestiunii durabile a resurselor acvatice vii de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură către Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării", pentru apele de pe teritoriul rezervației, respectiv către Regia Națională a Pădurilor - "Romsilva", pentru apele de munte.
Oportunitatea distribuirii competențelor de gestiune a bunului public constituit din resursele acvatice vii este o chestiune ce ține exclusiv de aprecierea legiuitorului și asupra căreia Curtea Constituțională nu se poate pronunța. Dincolo de aceasta, nu se poate reține nici o contrarietate între dispozițiile de lege criticate și prevederile art. 136 alin. (4) din Constituție, întrucât potrivit acestora bunurile de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Legea fundamentală, în speță resursele acvatice vii, pot fi date, în condițiile legii, în administrarea unor regii autonome sau instituții publice, cum sunt Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, sau pot fi concesionate, închiriate sau date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică, ceea ce reprezintă tocmai domeniul de reglementare al
privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7^3, art. 8 și
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001
privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, precum și ale art. I pct. 22^1 și
art. II^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 192/2001 , excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Suceava în Dosarul nr. 111/COM/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 79 din Legea nr. 192/2001
privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.