Decizia nr. 623/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă în Dosarul nr. 765/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea părților de a se prevala de toate garanțiile procesuale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 765/2006, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 248/2005 . Excepția a fost ridicată din oficiu de către instanța de judecată, în cadrul soluționării cererii formulate de Direcția Generală de Pașapoarte pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a pârâtei Luciana Niță.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că, deși libera circulație a persoanelor nu este absolută, ea suportând anumite limite, această limitare nu se poate realiza prin proceduri contrare Constituției. Or, prin modul de reglementare a procedurii de soluționare a cauzelor în baza dispozițiilor legale criticate se încalcă drepturile procesuale ale părților și principiile de bază ale procesului civil, dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbaterile judiciare, dreptul de a recunoaște pretențiile reclamantului, dreptul de a exercita căile legale de atac, principiul egalității armelor, principiul contradictorialității. De asemenea, termenele fiind foarte scurte, soluționarea cauzelor nu se poate face decât fără citarea părților. Aparent este vorba despre o procedură necontencioasă, fără citarea părților, dar art. 331 din Codul de procedură civilă se referă la cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței, fără să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, iar în cazul de față cererea Direcției Generale de Pașapoarte vizează limitarea unui drept fundamental, și anume dreptul la libera circulație. Ca atare, este necesară citarea pârâtului.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de instanța de judecată este neîntemeiată, întrucât instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și stabilirea termenelor de judecată și reglementarea căilor de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații deosebite cum ar fi celeritatea judecării cauzei. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea părților de a se adresa instanței judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, dispoziții care au următorul cuprins:

"(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța se pronunță, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităților competente, și comunică hotărârea persoanei, Direcției Generale de Pașapoarte, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple, competent să elibereze pașaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.

(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data primirii cererii.

(5) Hotărârea curții de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum și cel de judecată fiind cele prevăzute la alin. (4)."

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 7 privind egalitatea în fața legii, ale art. 8 privind accesul la instanțele judecătorești și ale art. 10 privind judecarea cauzei în mod echitabil și public din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cele ale art. 2 alin. 3 lit. a) și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate fac parte din secțiunea a 3-a - "Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate" a cap. III - "Exercitarea dreptului la liberă circulație în străinătate" din

Legea nr. 248/2005

și reglementează procedura de soluționare a cererilor de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români, măsură ce se dispune, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

Așadar, dispozițiile legale criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Așa cum a statuat Curtea în mod constant în jurisprudența sa, legiuitorul poate institui reguli speciale, în considerarea unor situații speciale. Astfel, faptul că în cauzele privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români termenele reglementate sunt foarte scurte nu are semnificația unei limitări a accesului liber la justiție, drept fundamental consacrat de prevederile art. 21 din Constituție. Justificarea unei asemenea reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, este dată de necesitatea soluționării cauzelor respective în regim de urgență.

Totodată, Curtea constată că termenele procedurale scurte instituite de legiuitor pentru exercitarea căilor de atac din această materie nu contravin dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și nici dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, întrucât acestea au fost astfel reglementate pentru a se lămuri, cu celeritate, situația persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura restrângerii dreptului la liberă circulație.

Așadar, în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că această susținere nu poate fi primită, întrucât nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți.

Cu privire la invocarea prevederilor art. 129 din Constituție referitoare la folosirea căilor de atac, Curtea constată că dispozițiile alin. (4) și (5) ale

art. 39 din Legea nr. 248/2005

reglementează tocmai procedura de soluționare a căilor de atac - apelul și recursul - instituite de legiuitor în această materie.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că nici prevederile din actele internaționale invocate în motivarea excepției nu sunt încălcate de dispozițiile legale criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă în Dosarul nr. 765/2006.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.