Decizia nr. 715/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cominco" - S.A. din București în Dosarul nr. 11.892/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 11.892/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Cominco" - S.A. din București cu ocazia soluționării unei cauze comerciale având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin dispozițiile de lege criticate se încalcă dreptul de proprietate al acționarilor majoritari, în condițiile în care, prin admiterea cererilor de suspendare a executării unor hotărâri A.G.A., luate în condițiile legale de cvorum, se suspendă efectele unor hotărâri legale, fără ca acționarii minoritari să achite o cauțiune. Așa fiind, datorită împrejurării că nu s-a prevăzut obligativitatea achitării unei cauțiuni de către partea care solicită suspendarea efectelor unei hotărâri, s-a deschis calea exercitării cu rea-credință a acestei căi procesuale.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

nu aduc atingere principiului constituțional referitor la protecția și garantarea proprietății, întrucât neobligativitatea cauțiunii nu afectează dreptul de proprietate asupra acțiunilor, exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale putând fi sancționată în temeiul art. 723 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât reglementarea criticată protejează dreptul de proprietate al acționarilor care se consideră vătămați, iar posibilitatea instanței judecătorești de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanților, ci și ale societății comerciale și ale terților.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 209/2005

și

Decizia nr. 488/2005 , prin care s-a statuat că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 133: "(1) Odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.

(3) Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege menționate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului și alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în cauza de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare. De asemenea, Curtea a observat că reglementarea criticată permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.

În consecință, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cominco" - S.A. din București în Dosarul nr. 11.892/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2006.