Decizia nr. 750/2006

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsocar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Doru Emil Alexandru în Dosarul nr. 214/CA/2006 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 214/CA/2006, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Doru Emil Alexandru într-un litigiu având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere la plata contribuțiilor la fondul de asigurări de sănătate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că impunerea la plata contribuției de asigurări de sănătate a persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 , printre care și dreptul la asistență medicală și medicamente gratuite, încalcă prevederile art. 34 și 41 din Constituție, referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății și la dreptul la muncă.

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă în niciun fel prevederile art. 34 și 41 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că dispozițiile legale criticate preluate de

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 , în urma abrogării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate, legiuitorul având dreptul de a stabili condițiile în care se pot acorda anumite scutiri la plata contribuției la asigurările de sănătate persoanelor persecutate din motive politice.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, în esență, arată că garantarea dreptului la ocrotirea sănătății nu înseamnă scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 34 alin. (1) și art. 41 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, această ordonanță de urgență a fost abrogată, în mod expres, prin

art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dar soluția legislativă criticată a fost preluată de art. 213 alin. (1) lit. c) din noua lege, text cu privire la care Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe. Astfel, dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: "(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: [...]

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin

Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin

Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 189/2000 , cu modificările și completările ulterioare, prin

Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin

Legea nr. 309/2002

privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii;[...]".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin

Decizia nr. 161 din 1 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 14 mai 2004, a statuat că garantarea constituțională a dreptului la ocrotirea sănătății nu înseamnă și gratuitatea asistenței medicale.

Curtea reține, de principiu, că scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective sau subiective, este lăsată la opțiunea liberă a legiuitorului. În considerarea celor de mai sus, legiuitorul, prin

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 , a stabilit acordarea calității de asigurat fără plata contribuției, printre altele, și persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 , cu condiția să nu realizeze venituri în afara celor acordate pe baza acestui act normativ. Această opțiune a legiuitorului este justificată, astfel cum a statuat Curtea prin

Decizia nr. 137 din 23 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 3 mai 2004, de faptul că cei care realizează venituri din alte surse suplimentare se află într-o situație diferită față de persoanele ale căror venituri provin doar din ajutoarele bănești acordate de legile speciale și, eventual, din pensii, persoane față de care se justifică în mod obiectiv și rațional aplicarea unui tratament juridic diferit, și anume scutirea de la plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.

În consecință, având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea nu poate reține nici o încălcare a prevederilor art. 34 alin. (1) din Constituție.

Curtea constată că impozitarea veniturilor realizate din prestarea unei activități stabilite în condițiile legii, precum și obligația de plată a altor contribuții legale nu reprezintă o îngrădire a exercițiului dreptului la muncă ori a dreptului la protecția socială a muncii. În acest sens, s-a mai pronunțat Curtea Constituțională, de exemplu, prin

Decizia nr. 137 din 23 martie 2004 .

De asemenea, Curtea reține că eventualele neconcordanțe între prevederile

Legii nr. 95/2006

și ale

Decretului-lege nr. 118/1990

nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii, chestiune a cărei soluționare excedează competenței instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Doru Emil Alexandru în Dosarul nr. 214/CA/2006 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2006.