Decizia nr. 700/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alexandra Turism" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.705/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 octombrie 2006 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 17 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.705/300/2005, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alexandra Turism" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 137 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție. În acest sens arată că, prin "exceptarea de la perimare a executării silite a creanțelor fiscale", textul de lege criticat creează "situații incompatibile cu calitățile cerute unei legi într-un stat de drept" în care "legea trebuie să fie previzibilă", instituind ordine și securitate juridică în raporturile dintre cetățeni și autorități. Totodată, se susține că datorită acestui text "executarea silită a unei creanțe bugetare ar putea fi continuată și după zeci sau sute de ani de inactivitate a organului de executare silită".

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că acestea "consacră, în materia executării creanțelor fiscale, un regim derogatoriu de la dreptul comun" în deplin acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul acesteia, îl constituie prevederile

art. 137 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. La data sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală fusese republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar textul de lege criticat fusese renumerotat, devenind art. 138 alin. (4) din această ordonanță.

În consecință, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității

art. 138 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: "(4) Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat aduce atingere art. 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare ale statului român.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că dispozițiile

art. 138 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , în numerotarea anterioară republicării

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 , au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, respingând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut, cu valoare de principiu, următoarele: "Prin aceste dispoziții legale se consacră, în materia executării creanțelor fiscale, un regim derogatoriu de la dreptul comun, prin aceea că se prevede neperimarea executării silite a acestor creanțe. Această derogare de la dreptul comun este în deplin acord cu Legea fundamentală care, la art. 126 alin. (2), prevede că «competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege», legiuitorul fiind astfel îndreptățit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situații speciale. În cazul de față, situația specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general."

Pe de altă parte, Curtea observă că este neîntemeiată susținerea autorului excepției potrivit căreia datorită acestui text "executarea silită a unei creanțe bugetare ar putea fi continuată și după zeci sau sute de ani de inactivitate a organului de executare silită", întrucât, potrivit

art. 128 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , " Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept".

În final, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea, prin textul de lege criticat, a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece acesta consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept. Se poate considera că acest principiu este încălcat atunci când se aduce atingere unora dintre drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, garantate de Constituție, sau vreunui alt text constituțional relevant sub aspectul conținutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alexandra Turism" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.705/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2006.