Decizia nr. 706/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece pentru orice acțiune în justiție trebuie să se dovedească un interes. În cazul procurorului, acesta exercită căile de atac în condițiile prevăzute de lege, el având o competență generală pe care legiuitorul o poate stabili în deplin acord cu art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 448/P/R/2006, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, procurorului, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societății, de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, îi este îngrădit accesul la justiție prin imposibilitatea de a formula calea de atac extraordinară a contestației în anulare și în situația prevăzută de art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Brașov - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală. Astfel, părțile și procurorul pot exercita căile de atac în condițiile legii, situație care permite legiuitorului să stabilească, în cazul căilor de atac extraordinare, cum este și contestația în anulare, cazurile, sfera titularilor și condițiile de exercitare a acestora.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate. Astfel, rațiunea pentru care numai părțile pot formula contestație în anulare în situația art. 386 lit. a) și b) din Codul de procedură penală rezultă din faptul că numai acestea pot aprecia în ce măsură au fost vătămate printr-o hotărâre definitivă a instanței de recurs. Art. 21 din Constituție permite oricărei persoane accesul la justiție pentru apărarea oricărui drept sau libertate ori interes legitim. Prevederea că părțile și procurorul pot exercita căile de atac în condițiile legii permite legiuitorului să stabilească, în cazul căilor extraordinare de atac, cum este și contestația în anulare, cazurile, sfera titularilor și condițiile de exercitare a acestora.

În sfârșit, prevederile legale criticate sunt, în opinia Guvernului, în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 24 care consfințesc dreptul la apărare.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu art. 129 din Constituție care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept fundamental se realizează în condițiile legii și, prin urmare, este în competența exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac și în ce condiții pot fi exercitate.

De asemenea, prerogativele încredințate procurorului de către legiuitor reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de art. 131 din Constituție, iar nu o încălcare a acestora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Cererea de contestație", care au următorul conținut: "Contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar contestația pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) și d), și de procuror."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la "Accesul liber la justiție", ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apărare" și ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public de reprezentant în activitatea judiciară al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției nu formulează critici de neconstituționalitate, ci consideră că prevederile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu sunt de natură să ofere procurorului, în calitate de apărător al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, posibilitatea de a promova și în alte situații calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Rezultă, așadar, că se critică o omisiune de reglementare. Or, potrivit

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt neconstituționale prevederile legilor, tratatelor internaționale, regulamentelor Parlamentului și ordonanțelor Guvernului care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției. De altfel, competența de legiferare aparține, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentului, motiv pentru care excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2006.