Normele din 28 noiembrie 2006

În conformitate cu prevederile

art. 49 din Legea nr. 136/1995

privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane, excluzând răspunderea transportatorului, în baza unui contract de asigurare încheiat cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului.

Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui autovehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți, prin intermediul autovehiculului.

Condițiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile

Legii nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, și de prezentele norme.

Se consideră că un autovehicul este asigurat, dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, cu valabilitate în limitele teritoriale prevăzute la

art. 1^1 pct. 7 din Legea nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea obligatorie RCA.

Contractul de asigurare se încheie cu un asigurător care are dreptul de a practica pe teritoriul României asigurarea obligatorie RCA.

La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul aflat în evidența autorității de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare din România, asigurătorul este obligat să emită asiguratului polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă a autovehiculelor, denumită în continuare polița de asigurare RCA, împreună cu vigneta și Cartea Verde.

În baza unui act adițional, contractul de asigurare RCA, denumit în continuare asigurarea RCA, poate cuprinde clauze suplimentare, în condițiile în care acestea nu reduc sau nu restricționează drepturile unei părți prejudiciate, ce decurg din asigurarea obligatorie RCA sau nu contravin prevederilor legale.

Dovada existenței asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autoritățile abilitate, în conformitate cu prevederile

art. 64 din Legea nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, o constituie:

- polița de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, precum și vigneta, pentru autovehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;

- până la data ratificării Acordului multilateral, documentul Carte Verde;

- documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor, eliberate de asigurătorii RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea, sau documentul de asigurare RCA emis de asigurătorii RCA din România, pentru autovehiculele înmatriculate într-un stat terț.

De la data ratificării Acordului multilateral, pentru autovehiculele care staționează în mod obișnuit într-un stat membru, plăcuțele de înmatriculare atestă că biroul național din statul membru este garant al plății despăgubirii către persoana prejudiciată într-un accident de autovehicul. Până la data ratificării Acordului multilateral, dovada existenței asigurării de răspundere civilă pentru autovehiculele care staționează în mod obișnuit într-un stat membru o constituie documentul Carte Verde, în vigoare la data intrării pe teritoriul României.

La trecerea frontierei de stat a României, proprietarii sau utilizatorii autovehiculelor înmatriculate ori înregistrate în România au obligația să prezinte documentul Carte Verde.

Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA, în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul, garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de autovehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a produs.

În limitele teritoriale de acoperire ale asigurării obligatorii RCA se garantează, pe baza aceleiași prime, acoperirea prejudiciilor în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare.

În cazul prejudiciului produs unui cetățean al unui stat membru, prin utilizarea unui autovehicul aflat în evidența autorității de înmatriculare sau de înregistrare din România, în timpul deplasării sale între două state membre în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național responsabil pentru teritoriul traversat și pe care s-a produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau ale legislației statului în care își are sediul asigurătorul emitent al poliței de asigurare RCA.

Polița de asigurare RCA conține cel puțin informații despre părțile implicate în contract și despre autovehicul, perioada de valabilitate a asigurării, limitele de despăgubire și prima de asigurare.

Cartea Verde cuprinde în mod obligatoriu informații cu privire la numărul de înmatriculare al autovehiculului și la perioada de valabilitate a asigurării RCA, precum și statele în care are valabilitate acest document.

În situația în care anumite informații cu privire la autovehicul nu sunt disponibile la data încheierii contractului, asiguratul este obligat să le transmită asigurătorului în termen de 5 zile de la încheierea contractului de asigurare. În acest caz, asigurătorul va elibera Cartea Verde numai după primirea acestor informații de la deținătorul poliței de asigurare RCA.

Asigurătorii au obligația de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de autovehicule, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite în baza prevederilor art. 12, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligațiilor ce decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislația în vigoare și plata contribuțiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislația în vigoare, precum și acoperirea cheltuielilor de achiziție și de administrare.

Limitele de despăgubire și tarifele de primă se stabilesc anual, luându-se în considerare limitele anuale de răspundere instituite prin prezentele norme, și se prezintă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de zile înainte de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu elementele și modul de calcul al primelor de asigurare, inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum și o declarație a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea acestuia.

Tarifele de primă notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se publică pe site-ul fiecărui asigurător și se afișează atât la sediul social, cât și la unitățile teritoriale ale asigurătorului.

Asigurătorii nu pot practica tarife de primă anuale diferite față de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și publicate.

Prima de asigurare se calculează pentru un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă anuale practicate de asigurător, aferente perioadei de valabilitate a poliței de asigurare RCA.

Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de valabilitate a poliței de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.

Suma asigurată reprezintă limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile provocate în unul și același accident, atât pentru pagube materiale directe sau indirecte, cât și pentru vătămări corporale sau decese, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial.

Pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 100.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de cel puțin 150.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de cel puțin 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Limitele de despăgubire prevăzute la alin. (2) și (3) se majorează anual.

Asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:

a) vătămări corporale sau deces;

b) pagube materiale;

c) pagube ca urmare a lipsei de folosință a autovehiculului avariat, în cazul în care autovehiculul reprezintă mijlocul cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate, pentru care deține licența și autorizarea în acest sens;

d) cheltuieli legate de reprezentarea juridică, în cazul cererilor de despăgubire prevăzute la lit. a)-c), în legătură cu daunele potrivit lit. b) sau c), distinct de despăgubirile acordate potrivit lit. a)-c), dar numai în situația încetării fără efect a perioadei menționate la art. 37 alin. (2) sau a respingerii ori reducerii nejustificate a despăgubirii de către asigurător.

Indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării autovehiculului asigurat, asigurătorul acordă despăgubiri până la limita răspunderii prevăzute în polița de asigurare, pentru:

1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat autovehiculul, precum și pentru prejudiciul cauzat de remorcă, semiremorcă ori ataș, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicul;

2. dacă prejudiciul a fost produs din culpa conducătorului autovehiculului, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul autovehiculului:

- a condus autovehiculul fără consimțământul explicit sau implicit al asiguratului;

- nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă autovehiculul respectiv;

- nu a respectat obligațiile legale de ordin tehnic cu privire la starea și siguranța autovehiculului respectiv;

3. dacă prejudiciul a fost produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea autovehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, a materialelor sau a obiectelor transportate;

4. în cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de autovehicul.

În situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.

În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizați pentru desfășurarea activității de asigurare, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 32/2000

privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții speciale:

a) sunt autorizați pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a autovehiculelor, prevăzute la clasa 10 lit. B din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare;

b) dispun de un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite la

art. 1^1 pct. 7 din Legea nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, și ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral;

c) dispun de o rețea teritorială formată din cel puțin o unitate, sucursală ori agenție, înregistrată la oficiul registrului comerțului, în fiecare județ și în municipiul București, cu excepția județului Ilfov, atât pentru activitatea de contractare a asigurării, cât și pentru cea de constatare și lichidare a daunelor;

d) pentru fiecare unitate și subunitate dispun de personal specializat pentru activitatea de constatare și de lichidare a daunelor și efectuează plăți de despăgubire la cel puțin una dintre unitățile teritoriale din fiecare județ și din municipiul București, cu excepția județului Ilfov;

e) dispun, atât pentru sediul central, cât și pentru subunităti, de o dotare cu tehnică de calcul și software adecvate și de personal care să permită contractarea asigurării RCA, ținerea unor evidențe detaliate privind încheierea, derularea și încetarea asigurării RCA și transmiterea în sistem electronic a acestor informații către baza de date CEDAM.

f) nu se află într-o situație de redresare financiară sau de faliment prevăzută de legislația specială din domeniul asigurărilor;

g) nu li s-au limitat ori interzis operațiunile și nici nu li s-a retras autorizația conform

art. 39 din Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare;

h) dețin un program de reasigurare care garantează o reținere proprie prudențială, potrivit statutului Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România;

i) sunt membri ai BAAR, precum și ai asociației Fondul de protecție a victimelor străzii.

Condițiile pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, prevăzute la alin. (1), trebuie îndeplinite pe toată perioada de valabilitate a autorizării de către asigurătorii autorizați pentru practicarea acestei asigurări.

În vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanți trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu o documentație care cuprinde următoarele:

a) documentația din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a), f) și g);

b) lista reprezentanțelor de despăgubiri, prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b);

c) lista unităților teritoriale ale asigurătorului și/sau a sediilor aparținând persoanelor juridice, cu care asigurătorul are încheiate contracte de mandat pentru desfășurarea activității prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c) și d), însoțite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comerțului, care atestă existența acestor unități teritoriale, pentru asigurătorii care solicită autorizarea pentru practicarea asigurării obligatorii RCA;

d) pentru fiecare unitate teritorială se prezintă, sub semnătura conducătorului societății, lista personalului specializat în activitatea de constatare și lichidare a daunelor, structura de lucru necesară efectuării plăților de despăgubiri, precum și alte informații utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 2;

e) declarația conducătorului societății, precum și a conducătorului compartimentului de specialitate, cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. e); în cazurile în care activitatea de contractare a asigurării obligatorii RCA se desfășoară și prin intermediari autorizați, potrivit prevederilor art. 24, documentația va cuprinde în completare și copiile declarațiilor intermediarilor privind îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. e), pentru zonele în care asigurătorul nu deține unități proprii;

f) nota de fundamentare, care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani și metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2), precum și o estimare a indicatorilor specifici, pentru o perioadă de 5 ani.

Asigurătorii care au fost autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme au obligația de a depune documentația, din care să rezulte îndeplinirea prevederilor art. 17 alin. (1) lit. b), e), h) și i), în vederea menținerii autorizației de practicare a asigurării obligatorii RCA. Asigurătorii RCA care îndeplinesc aceleași condiții prezentate în documentația pentru care au obținut autorizarea de practicare a asigurării obligatorii RCA, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. c) și d), vor preciza aceste aspecte printr-o declarație semnată de conducătorul societății și de persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate.

Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru se consideră autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru în care se află sediul social.

Cererile de autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, însoțite de documentația aferentă, se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Dacă în urma analizării documentației depuse rezultă că aceasta nu respectă cerințele instituite prin dispozițiile art. 18, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune amânarea deciziei de acordare a autorizației până la clarificarea tuturor aspectelor relevante.

Autorizația poate fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în condițiile legii.

Cererile de menținere a autorizației, însoțite de documentația prevăzută la art. 18 alin. (2), se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Prin decizie a președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, emisă în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, se certifică autorizația anterioară pentru practicarea asigurării obligatorii RCA.

Asigurătorii tipăresc polița de asigurare RCA și vigneta pe același suport cu Cartea Verde.

Macheta suportului care cuprinde forma, conținutul și seria poliței de asigurare RCA, vigneta și Cartea Verde este prevăzută în anexa nr. 3. Fiecare asigurător va avea alocată o serie unică, ce va fi menționată pe polițele de asigurare RCA și pe vignetă.

Asigurătorii RCA au obligația de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30 de zile de la data autorizării, potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) sau (4), ori a notificării precizate la art. 18 alin. (3), următoarele documente:

a) dovada raporturilor juridice de reasigurare;

b) copie a mandatului BAAR pentru eliberarea de Cărți Verzi, în calitate de membru al biroului național;

c) copie a documentului care atestă afilierea la asociația Fondul de protecție a victimelor străzii.

Asigurătorii RCA au obligația de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copia actului adițional care modifică și/sau completează contractul de reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit. a).

Asigurătorii RCA care sunt notificați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru desfășurarea activității de asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor pe teritoriul altor state membre, potrivit prevederilor

Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a-și desfășura activitatea cu respectarea prevederilor legale naționale ale țărilor respective.

Asigurătorii care au dreptul de a practica asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, și libertatea de a presta servicii își desfășoară activitatea cu respectarea prevederilor prezentelor norme.

În aplicarea prevederilor

art. 5 și 53 din Legea nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale

art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, având în vedere elaborarea și publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activității asigurătorilor care practică aceste asigurări, dezvoltarea și întreținerea bazei de date CEDAM, precum și pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraților se prelevă o cotă procentuală de 1,38% din volumul primelor de asigurare brute încasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.

Sumele determinate prin aplicarea contribuției procentuale de 1,38% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute încasate se virează până la data de 25 a lunii următoare în contul nr. RO 57 TREZ 700 50 25 XXX 000 272, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria Municipiului București.

Contribuția procentuală menționată la alin. (1) și (2) poate fi modificată pentru fiecare exercițiu financiar viitor, în funcție de realizarea obiectivelor prevăzute mai sus.

Asigurătorii au obligația de a întocmi evidențe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la data de 30 a lunii următoare, raportările elaborate în baza evidențelor menționate la alin. (1), potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 4, 5a), 5b) și 6).

Pentru activitatea de constatare și lichidare a daunelor, asigurătorii RCA au obligația de a dispune de personal specializat, împuternicit pentru a acționa în numele asigurătorului cu care are încheiat contractul individual de muncă ori de mandat.

Persoana juridică, autorizată potrivit legii pentru desfășurarea activității de constatare și lichidare a daunelor, poate acționa în numele mai multor asigurători RCA, în baza unor contracte încheiate cu aceștia.

Asigurătorii emitenți de polițe de asigurare RCA pentru autovehiculele înmatriculate sau înregistrate în România au obligația de a transmite către baza de date CEDAM informații complete privind polițele de asigurare RCA încheiate direct sau prin intermediari.

Asigurătorii RCA sunt obligați să transmită către baza de date CEDAM prin sistem informatic, utilizând un mediu de comunicare electronică, toate informațiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA și data de încetare a valabilității sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum și informații cu privire la producerea unor evenimente pe parcursul derulării contractului de asigurare.

Perioada de valabilitate a asigurării de răspundere civilă a autovehiculelor

Răspunderea asigurătorului RCA începe:

a) din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care își îndeplinește obligațiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare;

b) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabilă la momentul plății;

c) din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării autovehiculului, pentru autovehiculele comercializate, care urmează a fi înmatriculate/reînmatriculate ori înregistrate/reînregistrate.

Pentru protejarea persoanelor prejudiciate prin accidente de autovehicule, în cazul înstrăinării unui autovehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare pâna la data radierii din circulație a autovehiculului.

Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în polița de asigurare RCA sau, anterior acestei date, în momentul radierii din evidența circulației a autovehiculului.

Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru autovehiculele care se radiază din circulație în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fără modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- noii proprietari sunt utilizatorii prevăzuți în documentele de asigurare; și

- asigurătorul a încasat integral prima de asigurare aferentă perioadei de valabilitate.

Pentru autovehiculele care se radiază din circulație în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii și data încetării răspunderii asigurătorului RCA se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care încetează răspunderea asigurătorului RCA, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca lună întreagă.

Diferența dintre prima de asigurare plătită și cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoțită de documentele doveditoare, numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.

Dacă asigurarea de răspundere civilă încetează înainte de expirarea perioadei pentru care au fost plătite primele, asigurătorul RCA are dreptul la primă până la sfârșitul acelei luni calendaristice în care a expirat asigurarea de răspundere civilă. Asigurătorul RCA va fi obligat sa returneze diferența de primă corespunzătoare numărului de luni rămase până la expirarea asigurării.

Dacă înainte de expirarea asigurării RCA s-a produs un eveniment, dreptul asigurătorului RCA la primă este dat de alin. (1). Asigurătorul RCA va fi obligat să returneze restul de primă numai dacă pentru autovehiculul asigurat pentru riscurile de răspundere civilă nu s-a plătit ori nu se datorează despăgubire în perioada de valabilitate a poliței RCA pentru care s-a plătit prima de asigurare.

În cazul în care asiguratul nu respectă obligația de a înștiința asigurătorul RCA cu privire la modificarea informațiilor cuprinse în polița de asigurare, referitoare la autovehicul și la proprietarul sau utilizatorul acestuia, asigurătorul RCA nu va fi obligat să returneze diferența de primă plătită.

Reprezentanțele de despăgubiri

Asigurătorul RCA este obligat să numească reprezentanțe de despăgubiri în fiecare stat membru, cu excepția statului membru în care a obținut autorizația pentru practicarea asigurării de răspundere civilă a autovehiculelor. Reprezentanța de despăgubiri are sediul în statul unde a fost numită, în cazul în care este persoană juridică, sau, în cazul în care este persoană fizică, aceasta este rezidentă ori se stabilește în statul membru în care este numită.

Numirea unei reprezentanțe de despăgubiri nu reprezintă înființarea unei filiale a asigurătorului RCA.

Reprezentanța de despăgubiri este împuternicită să instrumenteze daunele în numele și în contul asigurătorului RCA și să reprezinte asigurătorul RCA în cadrul convenției de despăgubire, realizată cu asiguratul și cu partea prejudiciată, potrivit prevederilor

art. 54 din Legea nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare. În acest scop, reprezentanța de despăgubiri întocmește dosarul de daună și ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecință a utilizării autovehiculului:

a) pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost emisă de către un asigurător sau filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă ori își are sediul;

b) care provine din alt stat membru decat statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul; și

c) dacă prejudiciul s-a produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul.

Reprezentanța de despăgubiri poate acționa pentru mai mulți asigurători RCA.

Reprezentanța de despăgubiri trebuie să fie autorizată să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziție în fața părții prejudiciate, să i se atribuie competența necesară pentru a răspunde pretențiilor de despăgubire justificate ale părții prejudiciate și să fie aptă să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul.

Numirea unei reprezentanțe de despăgubiri nu exclude dreptul părții prejudiciate sau al asigurătorului RCA sau de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau de la asigurătorul acestuia, după caz.

Asigurătorul RCA este obligat să informeze Fondul de protecție a victimelor străzii cu privire la numele și prenumele, data nașterii și adresa ori punctul de lucru ale reprezentanței de despăgubiri, în cazul în care aceasta este reprezentată de o persoană fizică, sau cu privire la denumire și sediu, în cazul în care este reprezentată de o persoană juridică, precum și toate modificările referitoare la reprezentanță, în termen de 7 zile de la numire sau de la producerea modificărilor respective.

Fondul de protecție a victimelor străzii va înainta imediat aceste informații centrelor de informare naționale din statele membre.

Obligațiile asiguratului

Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să înștiințeze asigurătorul RCA cu privire la producerea evenimentului și să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigațiilor referitoare la acesta sa procedeze în conformitate cu instrucțiunile primite de la asigurător.

Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să înștiințeze asigurătorul RCA în scris cu privire la faptul că:

a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;

b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs și să informeze asigurătorul RCA imediat cu privire la demersul acestor proceduri, precum și la rezultatul acestora;

c) partea prejudiciată și-a exercitat dreptul să fie despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanță judecătorească sau către o altă autoritate, în situația în care asiguratul află despre acest lucru.

Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în termen de 15 zile de la data la care acesta a definitivat investigația necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

Asigurătorul RCA este obligat să desfășoare investigația privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat fie:

a) să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; sau

b) să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.

Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de autovehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanța de despăgubiri sau la Fondul de protecție a victimelor străzii.

Depunerea cererii de despăgubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin polița de asigurare RCA reprezintă avizare de daună și obligă asigurătorul RCA răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părții prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal.

Încuviințarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurat, partea prejudiciată și asigurătorul RCA se dă:

a) de către proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea prejudiciului, pe baza constatării amiabile de accident ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de autovehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător;

b) de către persoana prejudiciată ori de către un reprezentant, în cazul persoanelor juridice, pe baza procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător;

c) de către orice persoană care a condus, cu consimțământul asiguratului, autovehiculul prin intermediul căruia s-a creat prejudiciul; existența consimțământului se prezumă.

În situațiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice, încuviințarea poate fi dată de soția/soțul asiguratului și a/al persoanei prejudiciate, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soți (spitalizare, deces, detenție, lipsa îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinți, surori sau frați ai asiguratului, respectiv ai persoanei prejudiciate ori ai soției/soțului acestora.

În cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluțiile tehnologice adoptate, evaluarea și stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.

În situația respectării prevederilor alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptățit să respingă o astfel de cerere.

Eventuala diferență de despăgubire, dacă este justificată, rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat, persoana vinovată, dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, prevăzută în polița de asigurare RCA.

Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

Eventualele obiecții ale părților cu privire la prejudiciile constatate vor fi menționate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta.

Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura persoanelor precizate la alin. (1).

Dacă prin demontarea sau reparația bunului avariat au rezultat și alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate inițial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea acelorași persoane care au luat parte la constatarea inițială.

Stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele prejudiciate și asigurătorii RCA se poate face în cazurile în care, din constatarea amiabilă de accident ori din actele eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de autovehicule, din înștiințarea sau din procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

În cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacă autoritățile publice nu au competența să constate și/sau să cerceteze accidentele de autovehicule ori nu au reținut elemente determinante cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului de autovehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.

În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor aparținând mai multor persoane în unul și același accident de autovehicul depășește, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin polița de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite, proporțional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA și totalul cuantumului despăgubirilor.

În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul și același accident de autovehicul depășește, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin documentul de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană vătămată, fără însă a se depăși, la data producerii accidentului, pentru fiecare persoană accidentată, limita de despăgubire pe persoană, stabilită prin polița de asigurare RCA.

Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului

Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.

Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din autovehicul rămase neavariate, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.

Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părți componente, piese înlocuitoare și materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație la autovehicule.

La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părților componente sau a pieselor care au fost avariate.

Prin părți componente sau piese care necesită înlocuirea se înțelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de reparație, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente depășesc valoarea de nou a părții componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente.

Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părțile avariate din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafața totală exterioară a autovehiculului respectiv.

Prețurile părților componente, ale pieselor înlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate.

În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea directă de către deținător a unor părți componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul de achiziție prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport și taxe vamale, exclusiv TVA aferentă, echivalat în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data efectuării plății facturii de către păgubit. În aceste cazuri costul părților componente, pieselor sau al materialelor nu va depăși prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate și în România.

Costul reparațiilor efectuate la autovehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate.

În cazul în care reparațiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, costul acestora se stabilește pe baza evaluării asigurătorului RCA și, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plățile făcute, prezentate ulterior efectuării reparațiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera și costul reparațiilor nu pot depăși, pentru părți componente, piese sau materiale, prețurile de vânzare și tarifele pentru manoperă practicate de unitățile de specialitate.

Dacă pentru unele părți componente sau piese ale autovehiculului nu există prețuri practicate de unitățile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabilește pe baza prețurilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu prețurile din cataloage ori cu cele practicate de unitățile de specialitate, pentru părțile componente sau piesele unor autovehicule similare. În cazul în care prețurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data producerii accidentului.

Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.

Modalitatea de stabilire a valorii de nou și a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.

Uzura autovehiculului avariat se stabilește în raport cu vechimea, utilizarea și starea de întreținere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se ține seama de costul reparațiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părților componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabilește în baza documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor sau al înlocuirilor respective.

Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în tabelele nr. 1 și 2 din anexa nr. 1.

Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se înțelege acea parte din valoarea autovehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuințare sau stare de întreținere.

Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.

Coeficientul de uzură se stabilește în funcție de gradul de întrebuințare, kilometri parcurși cu autovehiculul, precum și de vechimea în exploatare, exprimată în unități de timp/ani, diferențiată pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor coeficienților de uzură nr. 1 și 2, prevăzute în anexa nr. 1.

Pentru stabilirea coeficientului de uzură a unui autovehicul sunt necesare:

a) data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de fabricație de pe placa de origine a autovehiculului;

b) parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou și până la data producerii evenimentului asigurat.

Pentru autovehiculele la care se cunosc datele menționate la art. 59 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, și coloana corespunzătoare stării de întreținere medie, la intersecția cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv. Coeficienții de uzură sunt determinați pentru un parcurs mediu anual de 12.000 km.

În cazul în care există diferențe între parcursul real și cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreținere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăși coeficienții corespunzători stărilor de întreținere bună sau satisfăcătoare.

Corecția se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare de 12.000 km/an, ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.

Pentru autovehiculele la care nu se cunoaște parcursul în km, realizat până la data producerii evenimentului asigurat, sau acesta nu este în concordanță cu starea tehnică a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzură a autovehiculului avariat se stabilește în funcție de vechimea în exploatare și de starea de întreținere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienților de uzură nr. 1 și 2 din anexa nr. 1.

Starea de întreținere a unui autovehicul se clasifică în: bună, medie și satisfăcătoare.

Stabilirea stării de întreținere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:

a) stare de întreținere bună - autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecție și capacelor de roți; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapițeria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul fără scurgeri de ulei pe părțile laterale sau pe capotajele interioare ale spațiului afectat acestuia;

b) stare de întreținere medie - autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecție sau capacelor de roți până la 10 dmp însumat pe întreaga suprafață exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce privește luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafață totală până la 10 dmp, cu exfolieri pe o suprafață totală până la 1 cmp; pete pe tapițeria scaunelor;

c) stare de întreținere satisfăcătoare - autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecție și capacelor de roți mai mari de 10 dmp însumat pe întreaga suprafață exterioară: degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafață totală mai mare de 1 cmp, cu urme pronunțate de rugină aparentă și zgârieturi; tapițeria deteriorată și murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul cu urme de ulei pe părțile superioare și laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuției, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanșare; joc mare la volanul direcției.

Cunoscându-se data introducerii în exploatare de nou și starea sa de întreținere justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a acestuia și se stabilește un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întreținere bună și satisfăcătoare.

Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparații curente, inclusiv înlocuiri ale părților componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relației:

Ur = U x K, în care:

Ur = coeficientul de uzură recalculat al autovehiculului;

U = coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficienților de uzură, în baza datelor determinate potrivit art. 60;

K = coeficientul de corecție a uzurii (A-a)/A,

în care:

A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;

a = costul total al reparațiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părți componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente sau a unor defecte de fabricație, pentru menținerea sau îmbunătățirea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, în baza documentațiilor privind costul efectiv al acestora.

Nu se pot lua în calcul coeficienți de uzură (U) inferiori coeficienților minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat și starea de întreținere a autovehiculului avariat, prevăzuți în tabelele coeficienților de uzură nr. 1 și 2 cuprinse în anexa nr. 1.

Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii altor bunuri

Despăgubirile pentru clădiri, construcții sau alte bunuri se stabilesc pe baza prețurilor existente pe piață la data producerii riscului asigurat, în limitele de despăgubire stabilite potrivit art. 12.

În cazul în care persoanele păgubite prezintă documentații tehnice: devize de reparații sau alte evaluări, acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurător.

Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării sau al pieirii animalelor

Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii de pe piața locală a animalului respectiv la data producerii accidentului.

Păgubitul va prezenta actul justificativ din care să rezulte că este proprietarul animalului respectiv.

După acceptarea ofertei de despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în contul bancar personal sau în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația.

În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor

art. 22 din Legea nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel:

a) dacă nu există obiecțiuni asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la sediul social sau la oricare dintre unitățile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfășoară activități de constatare, de lichidare a daunelor auto și de efectuare a plăților de despăgubiri. Acțiunea în justiție împotriva asigurătorului RCA poate fi exercitată, în mod alternativ, la oricare dintre sediile asigurătorului, respectiv sediul social sau sucursala care a emis polița de asigurare RCA, ori sucursala care a lichidat dauna;

b) dacă există obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunică asigurătorului CASCO în termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiunilor să se efectueze plata.

În cazul neformulării obiecțiilor în termen de 30 de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecțiuni, datoria devenind scadentă.

Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Odată cu încasarea despăgubirii, partea prejudiciată va menționa în scris că a fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite și că nu mai are nici o pretenție de la asigurătorul RCA și de la asigurat, în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă despăgubirea plătită nu depășește limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, prevăzută în polița de asigurare RCA.

Declarația de acceptare a despăgubirii, prevăzută la alin. (1), va fi dată de asigurătorul CASCO, în cazurile de regres.

În situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul bancar al persoanei prejudiciate, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.

În cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă, irevocabilă și învestită cu formulă executorie, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentelor norme.

În cazul obligării la prestații bănești periodice, sumele stabilite în condițiile prevăzute la alin. (1) se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacității de muncă, ținându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale și de alte dovezi care stabilesc aceste situații, cu respectarea limitelor de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA.