Decizia nr. 748/2006

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 lit. c) și

art. 58-66 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, ale art. 43-44 din Codul comercial, precum și a dispozițiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "DD International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.722/1/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 399 din 18 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.722/1/2006, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 lit. c) și

art. 58-66 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, ale art. 43-44 din Codul comercial, precum și a dispozițiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "DD International" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile legale criticate reprezintă o gravă încălcare a prevederilor constituționale, întrucât acțiunile introduse de lichidatorul judiciar pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor pun în pericol securitatea circuitului civil, pe de o parte, și îngrădesc în mod flagrant dreptul de proprietate al debitorului și terțului dobânditor, pe de altă parte.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Sesizarea de neconstituționalitate a vizat dispozițiile art. 29 lit. c) și

art. 58-66 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curții, a intrat în vigoare

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care a abrogat

Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, dar a preluat parțial dispoziții ale legii anterioare. Astfel, art. 29 lit. c) și

art. 58-66 din Legea nr. 64/1995

au fost preluate de noua lege în art. 25 lit. c) și art. 77-85 și reglementează situația unor acte juridice ale debitorului, acte supuse procedurii de anulare, condițiile procedurale de exercitare a acțiunilor în anulare, consecințele admiterii acestora, respectarea regulilor de publicitate pentru asigurarea opozabilității față de terți a modificării titularilor drepturilor ce au făcut obiectul acțiunilor în anulare.

De asemenea, autorul a mai criticat dispozițiile art. 43 și art. 44 din Codul comercial, referitoare la curgerea de drept a dobânzii și interdicția termenului de grație în materie comercială, precum și dispozițiile art. 1019-1021 din Codul civil care reglementează condiția rezolutorie în contractele civile.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Tribunalului Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, care, prin încheiere, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri autorul excepției a formulat recurs la Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, instanță care, prin Decizia civilă nr. 399 din 18 mai 2006, a admis calea de atac și a modificat încheierea tribunalului în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Într-o atare situație, Curtea constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău nu a soluționat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituționalitate a prevederilor criticate, ci numai problema admisibilității excepției de neconstituționalitate. Așa fiind, deși sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, pentru a se evita tergiversarea soluționării litigiului dintre părți, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justiție, Curtea Constituțională reține spre judecare excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. c) și

art. 77-85 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, ale art. 43 și art. 44 din Codul comercial, precum și a dispozițiilor art. 1019-1021 din Codul civil.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. c) și

art. 77-85 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, se constată că, asupra constituționalității soluțiilor legislative consacrate de acestea în reglementarea anterioară, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 386/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006. Cu acel prilej, s-a constatat că dispozițiile legale criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acțiunea pauliană, prin care se stabilește dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acțiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), și anume creditorii, titularii acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile legale criticate sancționează tocmai reaua-credință în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părților contractante sau cel puțin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect. Aceste considerente, ce au stat la baza pronunțării soluției în decizia amintită, se constituie în argumente în favoarea concluziei că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale privitoare la protecția proprietății, invocate de autorul prezentei excepții.

În ceea ce privește art. 43 și art. 44 din Codul comercial, Curtea observă că acestea conțin dispoziții cu caracter general referitoare la curgerea de drept a dobânzii și interdicția termenului de grație în materie comercială. Or, Curtea constată că aceste dispoziții constituie o aplicare a principiilor constituționale consacrate în art. 44 și art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la garantarea proprietății private, respectiv la obligația statului de a asigura libertatea comerțului și protecția concurenței loiale.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1019-1021 din Codul civil, norme ce reprezintă dreptul comun în materia rezoluțiunii contractelor civile, Curtea reține că textele de lege criticate nu conțin prevederi de natură să antreneze o restrângere a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, așa cum s-a precizat și în cazul dispozițiilor din Codul comercial, ele constituie expresia aplicării principiilor constituționale în materia sus-menționată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. c) și

art. 77-85 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, ale art. 43 și art. 44 din Codul comercial, precum și a dispozițiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "DD International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.722/1/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2006.