OUG nr. 103/2006

Prezenta ordonanță de urgență are ca scop dezvoltarea cadrului legislativ și instituțional intern privind cooperarea polițienească internațională și se aplică activităților specifice de cooperare și asistență polițienească internațională, potrivit legislației naționale, acordurilor, convențiilor sau tratatelor internaționale la care România este parte și instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante.

Prezenta ordonanță de urgență nu aduce atingere dispozițiilor

Legii nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, și normelor de drept internațional și comunitar relevante în domeniul cooperării judiciare.

CCPI are următoarele atribuții principale:

a) primirea și transmiterea cererilor de asistență, care privesc:

1. organizarea și realizarea schimbului de date și informații operative desfășurat între autoritățile competente române și structurile similare din străinătate, precum și cu organisme ori instituții internaționale;

2. realizarea cooperării la nivel operațional în domeniul polițienesc pe segmentul schimbului de date și informații, cu respectarea regulilor de confidențialitate și de protecție a datelor cu caracter personal, precum și a legislației în domeniu;

3. informarea autorităților competente române și străine cu privire la traficul de droguri, falsificarea de monedă și alte titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă și autovehicule, activitatea infractorilor străini sau români urmăriți internațional, conținutul unor documente de identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieșirii ilegale a unor persoane, precum și despre orice alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se impun în domeniul prevenirii și combaterii criminalității cu caracter transfrontalier;

4. alte forme de cooperare și asistență polițienească ce derivă din tratate la care România este parte sau din instrumente juridice comunitare;

b) dezvoltarea cooperării internaționale în lupta împotriva criminalității și coordonarea permanentă a activității atașaților de afaceri interne și ofițerilor de legătură români acreditați în străinătate, în domeniul schimbului de date și informații operative;

c) coordonarea schimbului de date și informații între autoritățile competente române și străine, în scopul desfășurării unor acțiuni comune care necesită realizarea de operațiuni pe teritoriul mai multor state;

d) sprijinirea activității ofițerilor de legătură români la Centrul SECI;

e) asigurarea schimbului de experiență cu structurile similare din străinătate.

În desfășurarea activităților specifice, CCPI constituie o bază de date proprie în care implementează, stochează și prelucrează cererile de asistență, în condițiile legii.

Schimbul de date și informații operative se realizează între autoritățile române competente sau străine, prin intermediul CCPI, în baza cererii de asistență.

Autoritățile române competente pot, fără cerere de asistență prealabilă, să transmită autorităților competente străine date și informații de interes operativ, atunci când se consideră că acestea ar putea ajuta la prevenirea, descoperirea sau combaterea criminalității.

CCPI întreprinde demersurile necesare soluționării cererii de asistență numai dacă aceasta cuprinde elementele prevăzute la art. 8. În situația în care cererea nu cuprinde aceste elemente, se restituie autorității solicitante pentru completare.

În caz de urgență, cererea de asistență poate fi transmisă verbal, cu respectarea prevederilor alin. (1), urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantă să o confirme și în scris.

Modalitățile de transmitere a cererilor de asistență trebuie să asigure respectarea dispozițiilor legale privind protecția informațiilor clasificate, precum și a celor referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

În situații deosebite, determinate de necesitatea asigurării rapidității schimbului de date și informații sau a păstrării confidențialității acțiunilor desfășurate, solicitarea poate fi adresată direct autorității competente, române sau străine, după caz, situație în care autoritatea română competentă va informa CCPI în termen de 24 de ore de la primirea, respectiv transmiterea cererii de asistență.

CCPI transmite cererea de asistență formulată de autoritățile competente străine către autoritatea română competentă, în funcție de obiectul acesteia.

În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de asistență constată că nu este competentă să o soluționeze, aceasta se transmite de îndată autorității române competente să o soluționeze, concomitent cu informarea CCPI.

Obligația autorităților române de soluționare a cererii de asistență operează de la momentul primirii acesteia.

România poate încheia tratate având ca obiect trimiterea în misiune a atașaților de afaceri interne și a ofițerilor de legătură, pe o perioadă determinată.

Trimiterea în misiune a ofițerilor de legătură și a atașaților de afaceri interne are ca scop promovarea și accelerarea cooperării dintre România și celelalte state, în special prin acordarea de asistență:

a) sub forma schimbului de date și informații în scopul prevenirii și combaterii criminalității;

b) pentru soluționarea cererilor de asistență polițienească și judiciară în materie penală;

c) în legătură cu atribuțiile autorităților responsabile cu supravegherea frontierelor externe.

Ofițerii de legătură și atașații de afaceri interne au sarcina de a acorda consultanță și asistență și nu pot întreprinde acțiuni concrete în domeniul prevenirii și combaterii criminalității. Aceștia furnizează date și informații și își exercită îndatoririle potrivit instrucțiunilor primite de la autoritățile române competente.

Atașații de afaceri interne sau ofițerii de legătură români care își desfășoară activitatea într-un stat terț sau în cadrul unei organizații internaționale transmit CCPI datele și informațiile obținute în activitatea desfășurată, referitoare la amenințări grave îndreptate împotriva altui stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură în statul terț ori în cadrul organizației internaționale respective.

CCPI transmite statului membru interesat datele și informațiile prevăzute la alin. (1) numai cu avizul autorităților române competente să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.

În situația în care statul membru al Uniunii Europene este reprezentat prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură într-un stat terț ori în cadrul unei organizații internaționale în care este reprezentată și România, atașatul de afaceri interne sau ofițerul de legătură român comunică direct atașatului de afaceri interne sau ofițerului de legătură informații referitoare la amenințări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.

CCPI poate primi cereri privind schimbul de informații de la un stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură într-un stat terț ori într-o organizație internațională în care România este reprezentată prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine legislației române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită și, dacă este cazul, o transmite atașatului de afaceri interne sau ofițerului de legătură român.

Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și în relația cu Europol.

Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracțiuni sau care a participat la comiterea acesteia ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.

Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenții autorității competente a unui stat membru Schengen pe teritoriul statului român, dacă autoritățile române competente au fost informate prin mijloace de comunicație directe despre pătrunderea pe teritoriul României.

Autoritățile române competente prevăzute la alin. (2) sunt Poliția Română și Poliția de Frontieră.

La solicitarea autorității române competente, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.

Autoritățile competente ale unui stat membru Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 17 alin. (1), pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităților române competente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) din cauza urgenței deosebite a situației, autoritățile române competente nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicație directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autoritățile române competente nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acțiunea de urmărire;

b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru una dintre următoarele fapte:

1. ucidere din culpă, omor, omor calificat, omor deosebit de grav;

2. infracțiuni privitoare la viața sexuală;

3. distrugere prin incendiere sau explozie ori prin orice alt asemenea mijloc;

4. falsificarea de monede sau alte valori;

5. furt calificat și tâlhărie, precum și tăinuire sau favorizare a infractorului;

6. șantaj;

7. lipsire de libertate în mod ilegal;

8. infracțiuni privind traficul de persoane și infracțiuni în legătură cu traficul de persoane;

9. infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;

10. infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare și al altor materii radioactive;

11. nerespectarea dispozițiilor privind importul și/sau exportul de deșeuri și reziduuri;

12. părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane.

Agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligația ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliției de Frontieră sau a Poliției Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.

La cererea agenților care efectuează urmărirea, autoritățile române competente iau măsurile necesare în vederea stabilirii identității persoanei urmărite sau pentru a se dispune reținerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condițiile prevăzute de lege.

În cazul persoanei reținute în condițiile prevăzute la alin. (1), măsura reținerii nu poate depăși 6 ore, cu excepția cazului în care autoritățile române competente au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul extrădării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a se include intervalul dintre orele 0,00 și 9,00.

Urmărirea transfrontalieră se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiții generale:

a) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislația română și să se conformeze instrucțiunilor autorităților române competente;

b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;

c) pătrunderea agenților în domiciliul unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie ușor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripții la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor nemarcate, fără mijloacele de identificare precizate. Agenții trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

e) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepția cazului de legitimă apărare;

f) după fiecare activitate prevăzută la art. 17, agenții care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorității române competente o informare cu privire la misiunea lor. La cererea autorității române competente, agenții sunt obligați să rămână la dispoziția acesteia până când împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reținerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

g) autoritatea statului căruia îi aparțin agenții care au efectuat urmărirea, la cererea autorității române competente, poate asista la ancheta ce urmează operațiunii, inclusiv la procedurile judiciare.

Dacă prin acorduri bilaterale încheiate potrivit art. 24 alin. (1) se stabilește faptul că agenții străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită, pentru conducerea acesteia la autoritățile române competente, aceasta poate fi percheziționată, iar în timpul transferului se pot folosi cătușele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia percheziției pot fi indisponibilizate, în condițiile legii.

Autoritățile române competente, în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și în limitele competențelor lor, acordă asistență polițienească autorităților competente din statele membre ale Uniunii Europene în scopul prevenirii și combaterii criminalității, cu excepția cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulată o cerere de asistență judiciară internațională.

Dacă autoritatea română sesizată cu o cerere de asistență constată că nu este competentă în soluționarea respectivei cereri, o înaintează autorităților competente.

În zonele de frontieră, cooperarea polițienească va fi reglementată prin tratate încheiate între autoritățile române competente și autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene vecine.

În scopul aplicării dispozițiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:

a) în legătură cu activitatea agenților, una dintre următoarele situații:

(i) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră nu au dreptul să oprească sau să rețină persoana urmărită;

(îi) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită până la intervenția autorităților române competente;

b) în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în care pot acționa agenții, una dintre următoarele situații:

(i) agenții pot acționa pe o suprafață din teritoriu sau într-o perioadă de timp limitate;

(îi) agenții pot acționa pe tot teritoriul României și fără limită de timp.

Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit alin. (1), pe bază de reciprocitate, se poate stabili ca infracțiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră, prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b), să fie înlocuite cu infracțiunile pentru care se poate solicita extrădarea.