Decizia nr. 764/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Radu Ștefan Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția a fost ridicată de Radu Ștefan Mazăre în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect excepția de neconstituționalitate a ordonanței de urgență menționate și obligarea Guvernului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a modului în care reprezentanții Direcției Naționale Anticorupție au efectuat împotriva sa acte premergătoare privind existența unor indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, prin dispozițiile care formează obiectul excepției, au fost încălcate prevederile Constituției României cuprinse în art. 1 alin. (3) și (4) referitoare la statul de drept și la separația puterilor în stat, ale art. 21 referitoare la "Accesul liber la justiție", ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apărare", ale art. 26 referitoare la "Viața intimă, familială și privată", ale art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca unică autoritate legiuitoare, ale art. 72 alin. (2) referitoare la răspunderea penală deputaților și senatorilor, ale art. 115 alin. (4) și (6) referitoare la ordonanța de urgență și ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale, precum și dispozițiile convenționale ale art. 6 și 8 privind "Dreptul la un proces echitabil" și "Dreptul la respectarea vieții private și de familie" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

a fost adoptată în condițiile și cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Constituție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, adoptarea ordonanței de urgență atacate fiind impusă de obligativitatea

Deciziei Curții Constituționale nr. 235/2005 .

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

a fost determinată de cerința restrângerii competenței organismului specializat în combaterea corupției la cazurile de mare corupție definite prin calitatea făptuitorului și prin valoarea prejudiciilor, precum și a eficientizării acestuia și de necesitatea formulării unui răspuns credibil în perioada în care Comisia Europeană se află în plin proces de redactare a viitorului raport de țară pentru România.

Celelalte dispoziții din Constituție invocate de autorul excepției nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al

Legii nr. 54/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conținut:

"Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial".

Făcând aplicarea acestui text constituțional,

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede în art. 29 alin. (1) și (2) următoarele: "(1)Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă".

Potrivit dispoziției mai sus citate din Constituția României, excepția de neconstituționalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constituțională este sesizată în vederea exercitării controlului a posteriori asupra constituționalității legilor și ordonanțelor.

În cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care, partea care le ridică, instanța de judecată din oficiu sau procurorul urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. În aceeași ordine conceptuală, excepția de neconstituționalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă. Așa se și explică prevederea cuprinsă în

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care, "pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă".

Așadar, excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni principale nici în fața instanței de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluționare, și nici în fața Curții Constituționale.

În consecință, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost ridicată cu nerespectarea art. 146 lit. d) din Constituție și

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, urmează ca aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Radu Ștefan Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2006.