Decizia nr. 792/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, excepție ridicată de Prosszer Zoltan și Prosszer Daniela-Gabriela în Dosarul nr. 3.633/3/2006 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.633/3/2006, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 67 alin. (3) din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin. Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de apel introdusă împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de opoziție cambială aparținând autorilor excepției, în calea de atac a apelului, instanța invocând din oficiu excepția tardivității acestuia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederea legală criticată, potrivit căreia exercitarea căii de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra opoziției care se face "într-un termen de 15 zile calculat de la pronunțare, contravine flagrant principiului constituțional al garantării dreptului la apărare, precum și principiului egalității cetățeanului în fața legii." În acest sens arată că "partea este ținută să exercite o cale de atac fără să cunoască considerentele ce au stat la baza pronunțării hotărârii apelate". Pe de altă parte, autorii excepției consideră că, soluționând excepția invocată, Curtea Constituțională "urmează să analizeze în ce măsură prevederile

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934

au fost abrogate implicit prin prevederile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care opoziția cambială este asimilată cu o veritabilă contestație la executare", iar "hotărârea pronunțată în aceasta din urmă procedură nu este susceptibilă de apel".

Tribunalul București - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "stabilirea momentului de începere a curgerii termenului de apel de la pronunțare și nu de la comunicare" nu înseamnă înfrângerea principiului egalității, "legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații particulare, reguli speciale de procedură, precum și modalități specifice de exercitare a drepturilor procedurale".

De asemenea, tribunalul apreciază că dreptul la apărare nu este încălcat, deoarece autorii excepției "nu sunt privați de posibilitatea de a-și motiva hotărârea, întrucât [...], potrivit dispozițiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, motivele de apel pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfățișare".

În ceea ce privește susținerile referitoare la asimilarea opoziției cambiale cu o contestație la executare, tribunalul a reținut că "acestea sunt aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii și urmează să facă obiectul analizei de către instanța de judecată, la soluționarea cauzei".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederea legală criticată este constituțională. În acest sens arată că nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității, deoarece "dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate se aplică tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare". Totodată, "textele legale invocate nu aduc atingere dreptului părților ca pe parcursul întregului proces să-și valorifice pretențiile sau să dovedească netemeinicia pretențiilor adversarului, prevalându-se de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces public".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare și din concluziile autorilor îl constituie dispozițiile

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, potrivit cărora "Hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare".

Aceste dispoziții sunt considerate de autorii excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

Executarea cambială a fost concepută de legiuitor ca o procedură simplificată, în vederea valorificării cu celeritate a drepturilor cambiale.

Astfel, potrivit

art. 61 din Legea nr. 58/1934 , cambia se învestește cu formulă executorie de către judecătorie, având valoare de titlu executoriu, somația de executare se transmite debitorului, iar conform

art. 62 alin. (1) și (2) din Legea nr. 58/1934 , debitorul poate face opoziție la executare în termen de 5 zile de la primirea somației și judecătoria va judeca opoziția potrivit Codului de procedură civilă, de urgență și cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.

Curtea constată însă că prin alin. (3) al art. 62 se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă. Astfel, calea de atac a hotărârii pronunțate asupra opoziției este apelul, și nu recursul, acest apel declarându-se în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii și nu de la comunicarea acesteia.

Curtea reține că instituirea unei norme speciale cu privire la momentul declarării căii de atac, prin care se derogă de la norma generală cuprinsă în art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu are semnificația unei atingeri aduse dreptului la apărare aparținând autorului excepției. Aceasta, deoarece prevederile

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934

trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, precum și dovezile invocate în susținerea acestuia pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfățișare.

Așa fiind, autorii excepției aveau posibilitatea ca, în intervalul cuprins între comunicarea hotărârii și prima zi de înfățișare, să-și valorifice dreptul la apărare, motivându-și cererea de apel și arătând dovezile pe care aceasta se întemeiază.

Totodată, Curtea mai reține că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Ca urmare, neexercitarea dreptului de a declara apel în termenul de 15 zile de la pronunțarea hotărârii asupra opoziției cambiale, datorită lipsei de diligență a titularului acestuia, nu are semnificația încălcării dreptului său la apărare.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv își poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine acestui principiu, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și fără discriminări.

Cât privește susținerea autorilor excepției potrivit căreia Curtea Constituțională urmează să analizeze dacă opoziția cambială "este asimilată cu o veritabilă contestație la executare", Curtea constată că acestea sunt aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, excedând competenței instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, excepție ridicată de Prosszer Zoltan și Prosszer Daniela-Gabriela în Dosarul nr. 3.633/3/2006 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2006.