Decizia nr. 786/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "TC Compil Impex" S.R.L. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 218/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, în fața Curții Constituționale, nu se aplică principiul disponibilității, astfel încât nu se poate renunța la judecată.

Curtea, având în vedere prevederile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora în fața instanței de contencios constituțional nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului, deci inclusiv cele referitoare la renunțarea la judecată, constată că cererea autorului excepției este inadmisibilă și, în consecință, reține excepția spre judecare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, de asemenea, că soluția legislativă cuprinsă de dispozițiile legale criticate a fost preluată de textul

art. 8 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 218/2006, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "TC Compil Impex" - S.R.L din Piatra-Neamț într-un litigiu având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri a judecătorului-sindic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătorului-sindic de către curțile de apel împiedică exercitarea rolului Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, determinând practici divergente. Existența unei singure căi de atac și faptul că hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic nu pot fi suspendate, prin derogare de la dreptul comun, încalcă accesul liber la justiție și dreptul părților la judecarea cauzei lor în mod echitabil de o instanță imparțială și independentă. Mai arată că netrimiterea la instanța de recurs a întregului dosar, ci numai a actelor selectate de o persoană neprecizată, încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în justiție, la competența și la procedura de judecată.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 64/1995

sunt conforme scopului urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii speciale a reorganizării judiciare și a falimentului, neîncălcând nici o dispoziție sau principiu constituțional.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstitu-ționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere arată că dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 64/1995 , abrogate, dar preluate în

art. 8 din Legea nr. 85/2006 , nu îngrădesc exercițiul dreptului de acces liber la justiție și, constituind norme de procedură, stabilirea lor intră în competența exclusivă a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, la 21 iunie 2006 a intrat în vigoare

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care, prin

art. 156 alin. (3), a abrogat expres și în întregime Legea nr. 64/1995 , însă soluția legislativă criticată de autorul excepției a fost preluată de

art. 8 din Legea nr. 85/2006 , text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează a se pronunța. Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părților se face prin Buletinul procedurilor de insolvență. În vederea soluționării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-șef al tribunalului, numai actele care interesează soluționarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanța de recurs consideră necesare și alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părților interesate să le depună în copie certificată.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b) sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c) sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în condițiile art. 107;

d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).

(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.

(7) Prin derogare de la

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul de acces liber la justiție, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toți și art. 126 alin. (2) și (3) privind stabilirea numai prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, respectiv, rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Competența tribunalelor, prin judecătorul-sindic, ca primă instanță, a curților de apel pentru judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic, precum și întreaga procedură judiciară a insolvenței au fost stabilite prin lege, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, iar nu prin încălcarea acestora.

Curtea reține că opțiunea legiuitorului pentru stabilirea competenței curților de apel în soluționarea recursurilor a fost determinată de faptul că acestea sunt instanțele imediat superioare în grad tribunalelor în cadrul cărora funcționează judecătorul-sindic. Practic ar fi imposibilă judecarea tuturor recursurilor de Înalta Curte de Casație și Justiție, contrară și rațiunii pentru care este stabilită procedura specială a insolvenței. Curtea reține că această competență a curților de apel nu afectează în niciun mod rolul constituțional al instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești prin deciziile pe care le pronunță în soluționarea recursurilor în interesul legii.

Curtea constată că nicio dispoziție constituțională și nici-un instrument juridic internațional nu stabilesc câte grade de jurisdicție și câte căi de atac trebuie să existe pentru înfăptuirea justiției în diferite categorii de cauze, astfel încât existența numai a unei singure căi de atac nu aduce nicio atingere dreptului de acces liber la justiție. În considerarea acestui aspect, Curtea constată că art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune doar existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de convenție (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac" ( Decizia Curții Constituționale nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).

Curtea reține că procedura insolvenței, prin caracterul său special și scopul urmărit, presupune soluționarea cu celeritate a cauzelor de această natură, motiv pentru care nu trebuie întreruptă în mod nejustificat. În temeiul

art. 11 din Legea nr. 85/2006

judecătorul-sindic pronunță hotărâri în 14 probleme distincte și în etape diferite ale procedurii. Astfel, Curtea reține că, în cazul în care s-ar trimite în recurs de fiecare dată întreg dosarul cauzei ori s-ar dispune suspendarea executării hotărârii judecătorului-sindic, ar exista nenumărate întreruperi ale procedurii, condiții în care aceasta nu ar putea fi finalizată într-un termen rezonabil și util.

Curtea constată că înaintarea la instanța de recurs doar a copiei actelor care privesc problema soluționată prin hotărârea recurată nu împiedică judecarea recursului în mod echitabil. Actele care se înaintează în copie sunt selectate de judecătorul-sindic, iar grefierul-șef certifică doar exactitatea copiilor. La cererea părții interesate sau din oficiu instanța de recurs va putea solicita și alte documente din dosarul cauzei.

Neputându-se reține îngrădirea exercițiului niciunui drept sau libertăți fundamentale, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "TC Compil Impex" - S.R.L din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 218/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.