Decizia nr. 836/2006

Ion Predescu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se prezintă pentru partea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România consilierul juridic cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin textul legal criticat legiuitorul român a înțeles să sancționeze și persoana juridică pentru fapta de a circula fără rovinietă. Însă este absolut ridicol să se conceapă că o persoană juridică are capacitatea de "a circula". Cu alte cuvinte, vinovăția în cazul circulării cu un vehicul fără a deține rovinietă aparține persoanei fizice care îl conduce. În dreptul românesc există principiul răspunderii civile delictuale sau contractuale fundamentat pe ideea de vinovăție. Prin urmare, prin sancționarea persoanei juridice care, în opinia autorului, este inaptă de a se face vinovată de o asemenea faptă, se aduce atingere atât dreptului de proprietate privată, cât și dispozițiilor constituționale care consacră libertatea comerțului.

Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin instituirea de către autoritățile statului a unui tarif de utilizare a drumurilor naționale nu se aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât chiar prin alin. (7) al art. 44 din Constituție se prevede limitarea acestui drept prin impunerea respectării de către titularul său a unor sarcini impuse de lege, în concepția doctrinară modernă dreptul de proprietate nemaiavând un caracter absolut. Sancțiunea amenzii contravenționale instituită de legiuitor pentru nerespectarea dispozițiilor legale nu este de natură a încălca dreptul de proprietate, ci de a repara o faptă ilicită, aceea de a utiliza o infrastructură rutieră fără achitarea obligațiilor legale.

De asemenea, instituirea unei asemenea taxe, generală și care privește pe toți utilizatorii infrastructurii drumurilor naționale, nu este de natură a influența în vreun fel piața și libertatea economică.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul prin care se stabilește fapta contravențională nu conține nicio dispoziție de natură să aducă atingere dreptului de proprietate și nici libertății comerțului.

De altfel, din critica autorul excepției rezultă că acesta este nemulțumit de aplicarea sancțiunii contravenționale persoanelor juridice care în, opinia sa, nu s-ar putea face vinovate de o asemenea faptă. Or, o asemenea problemă nu vizează aspecte de constituționalitate, ci, eventual, de aplicare necorespunzătoare a dispozițiilor criticate și/sau, eventual, de necorelare.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece aplicarea și executarea unei sancțiuni pecuniare, deși determină în mod direct o diminuare a patrimoniului celui sancționat, nu atrag automat o încălcare a dispozițiilor constituționale privind ocrotirea proprietății private. Prin urmare, nu se poate considera că dreptul de proprietate al autorului excepției ar fi lezat prin măsura luată, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

În plus, existența sau inexistența vinovăției făptuitorului constituie elemente de fapt, a căror stabilire, prin mijloacele legale de probă, cade în competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

În sfârșit, prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect regulilor constituționale care instituie obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002. Ulterior, sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 31 mai 2006, prevederile legale criticate au fost modificate prin dispozițiile

art. I pct. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 415/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 1 noiembrie 2004, și, în prezent, au următorul cuprins:

"Fapta utilizatorilor români sau străini de a circula fără a deține o rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă."

Ca urmare, prin prezenta decizie Curtea se va pronunța asupra constituționalității prevederilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

în actuala redactare.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de către lege, indiferent de titular, și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, așa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele acestuia sunt stabilite de lege. De altfel, în susținerea acestei idei, și alin. (7) al aceluiași articol obligă proprietarul "la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului", îi revin. Așa fiind, nu se poate susține că prin instituirea unei sancțiuni contravenționale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenției înseamnă diminuarea patrimoniului.

De asemenea, dispozițiile legale criticate nu conțin niciun fel de prevederi de natură a afecta în vreun fel libertatea comerțului, consacrată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2006.