Decizia nr. 871/2006

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Selgros Cash & Carry" - S.R.L. în Dosarul nr. 721/RCA/2005 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Beatrice Onica-Jarka.

Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul Societății Comerciale "Selgros Cash & Carry" - S.R.L. solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 721/RCA/2005, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Selgros Cash & Carry" - S.R.L. în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că interdicția stabilită de textul de lege criticat de a exercita activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare este excesivă, nefiind impusă de niciuna dintre cauzele prevăzute de art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se arată că "finalitatea comerțului de gros cash & carry este împiedicată de dispozițiile

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

[...] care, interzicând desfășurarea de comerț cu amănuntul și comerț cu ridicata în aceeași structură, respectiv suprafață de vânzare, nu permite accesul persoanelor fizice nici la această formă de comerț, creându-se astfel o discriminare expres prohibită de dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală". Totodată, se arată că, "prin edictarea dispozițiilor criticate sub aspectul constituționalității, legiuitorul nu numai că nu a asigurat respectarea principiilor art. 53, coroborate cu cele ale art. 16 din Legea fundamentală, ci, mai mult, a legiferat o barieră în calea dezvoltării comerțului, împiedicând nemotivat posibilitatea desfășurării în aceeași locație a două forme de comerț pe care le permite a fi desfășurate în locații diferite și care se adresează aceleiași categorii de cetățeni persoane fizice".

Tribunalul Constanța - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat "nu îngrădește libertatea comerțului, ci impune reguli de natură a asigura un comerț specific economiei de piață, caracterizat prin concurență liberă și loială". Astfel, "un comerciant care desfășoară comerț cu ridicata, spre deosebire de un comerciant care desfășoară comerț cu amănuntul, nu este nevoit să facă investiții de amenajare estetică a spațiilor comerciale, vinde cantități mari ale unor produse și le achiziționează îndeobște direct de la producător sau importator în cantități mari la un preț redus, toate acestea permițându-i să practice prețuri mai mici decât comerciantul care vinde cu amănuntul, obținând totuși profit. În aceste condiții, legiuitorul a urmărit să separe activitățile de comerț cu ridicata - care să se adreseze comercianților sau utilizatorilor profesionali și colectivi - de activitățile de comerț cu amănuntul - care să se adreseze consumatorilor finali și individuali", exercitarea celor două forme de comerț, de către același comerciant, în aceleași spații comerciale, denaturând concurența comercială.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 650/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit căruia "Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:[...]

22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități."

Dispozițiile constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 45 privind "Libertatea economică" și ale art. 53 privind "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că este neîntemeiată. Aceasta deoarece, potrivit art. 45 din Constituție, "Accesul liber al persoanei la o activitatea economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate". În deplină concordanță cu aceste dispoziții constituționale, textul de lege criticat reglementează condițiile de exercitare a unor activități economice, în considerarea scopului

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 , așa cum acesta este stabilit de art. 1, și anume: "dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului". Astfel, definind comerțul cu ridicata ca fiind "activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi", și comerțul cu amănuntul ca fiind "activitatea desfășurată de comercianții care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora", legiuitorul a prevăzut sancțiuni pentru exercitarea acestor activități în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, în scopul asigurării unei concurențe loiale.

Așa fiind, contrar susținerilor autoarei excepției, prevederile legale criticate nu numai că nu restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, ci dau expresie dispozițiilor constituționale referitoare la libertatea economică. Stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanța criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerțului și respectarea principiilor liberei concurențe. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005, în care a statuat că

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

este în deplină concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție."

În motivarea excepției se mai susține că dispozițiile

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , interzicând desfășurarea de comerț cu amănuntul și comerț cu ridicata în aceeași structură, respectiv suprafață de vânzare, nu permit accesul persoanelor fizice la comerțul de tip cash and carry, ceea ce are ca efect crearea unei discriminări între cetățeni, în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Legea fundamentală. Ipoteza criticată "are în vedere mai ales interpretarea organelor de control în ceea ce privește asimilarea cumpărării de produse pentru consum propriu de către persoanele fizice din magazinele cash and carry, cu desfășurarea activității de vânzare cu amănuntul." Potrivit susținerilor autoarei excepției, "teza neconstituțională este aceea că, datorită prevederilor

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , cu modificările ulterioare, persoanele fizice - deși autorizate prin raporturile de mandat sau prepușenie să aibă acces la magazinele cash and carry, sunt restricționate și discriminate față de persoanele fizice autorizate administrativ, de la posibilitatea de a cumpăra produse pentru consum propriu, datorită asimilării acestei activități cu cea de vânzare cu amănuntul." Curtea nu poate primi aceste critici, care vizează, în esență, modul de interpretare a

art. 4 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , care definește "comerțul de gros cash and carry" coroborat cu art. 80 pct. 22 din același act normativ. Aceasta întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

"Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Competența de a aprecia cu privire la natura juridică și caracteristicile formei de comerț exercitate de autoarea excepției, precum și a incidenței, în cauză, a prevederilor legale criticate, revine instanței de judecată căreia, de altfel, Societatea Comercială "Selgros Cash & Carry" - S.R.L. i s-a adresat, formulând plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de organele fiscale.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Selgros Cash & Carry" - S.R.L. în Dosarul nr. 721/RCA/2005 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2006.