Decizia nr. 872/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă
prezumat în vigoare
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă și ale
art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004 , excepție ridicată de Ion Sandu și Sanda Sandu în Dosarul nr. 7.039/3/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 29 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.039/3/2006, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004 , excepție ridicată de Ion Sandu și Sanda Sandu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, întrucât modifică retroactiv legea care stabilea, la momentul exercitării căii de atac, instanța de judecată competentă să soluționeze cauza.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 226/2004 , consideră că excepția este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect principiului neretroactivității legii, ele fiind conforme cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, modificate prin
art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), precum și ale
art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004 . Din examinarea susținerilor autorilor excepției se constată însă că, în realitate, excepția de neconstituționalitate vizează prevederile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, dispoziții care modifică art. II alin. 3 din această ordonanță.
Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 .
Aceste texte de lege au următorul conținut:
- Art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."
-
Articolul I
pct. 11 din Legea nr. 195/2004
(care modifică
art. II alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă): "Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunțate".
Aceste dispoziții legale sunt considerate de autorii excepției ca fiind neconstituționale în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituție referitor la neretroactivitatea legii.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, având în vedere natura juridică a reglementării, căreia îi este inerentă aplicarea imediată și numai pentru viitor.
Prin
Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă constituie norme de procedură care stabilesc categoriile de hotărâri judecătorești ce nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând și celelalte principii și dispoziții constituționale. De asemenea, Curtea a reținut că diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului. Regimul juridic diferit - constând în aceea că hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor.
În ceea ce privește critica ce vizează dispozițiile
art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 , care modifică
art. II alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , dispoziții care prevăd că "hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunțate", Curtea reține că acestea sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un regim juridic unitar exercitării căilor de atac, în funcție de succesiunea în timp a legilor, astfel că nu se pune în discuție retroactivitatea legii noi, care reglementează doar căile de atac la care sunt supuse hotărârile pronunțate după intrarea lor în vigoare.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Sandu și Sanda Sandu în Dosarul nr. 7.039/3/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2006.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Florentina Geangu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.