Decizia nr. 810/2006
referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Nicolae Nick Pacurar în Dosarul nr. 3.089/P/2006 al Tribunalului Timiș - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul excepției față de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.089/P/2006, Tribunalul Timiș - Sectia penala a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Nicolae Nick Pacurar în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.
În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca a fost condamnat pentru infractiunea de tulburare de posesie, prevăzută și pedepsita de art. 220 din Codul penal. Pe perioada judecatii au intervenit o serie de modificari legislative de natura să introducă principiul oficialitatii pentru aceasta fapta, fiind inlaturata posibilitatea ca plangerea penala să fie adresata direct instanței de judecată, sau modificari care să-i permita să se prevaleze de prezumtia legitimei aparari. Asa fiind, autorul excepției considera ca toate aceste neregularitati pot fi convertite în vicii de neconstitutionalitate care să-l motiveze să solicite, între altele, și completarea art. 386 din Codul de procedură penala cu un nou caz în care poate fi invocata contestația în anulare, și anume eroarea judiciara.
Tribunalul Timiș - Sectia penala opineaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece stabilirea procedurii care reglementeaza exercitarea acestei cai de atac extraordinare și a cazurilor în care se poate face contestație în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești definitive reprezinta o manifestare a prerogativelor constitutionale ale legiuitorului abilitat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, sa stabileasca procedura de judecată.
De asemenea, art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala nu intră în contradictie cu celelalte articole invocate în susținerea excepției de neconstitutionalitate, deoarece nu prevede înființarea de instante extraordinare, iar procedura de solutionare este prevăzută de lege.
Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminari pe considerente arbitrare.
De asemenea, liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se infaptuieste, fiind de competența exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Pe cale de consecința, în considerarea unor situații deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura, cat și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitatile instituite de lege.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate.
Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, cu denumirea marginala "Cazurile de contestație în anulare", care au urmatorul continut: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în urmatoarele cazuri:
[...]
c) când instanța de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i^1), cu privire la care existau probe la dosar;".
Autorul excepției de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivitatii legii, și ale art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la egalitatea cetatenilor în fața legii și la suprematia legii.
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, autorul excepției a înțeles să-și extinda critica de neconstitutionalitate asupra intregului articol referitor la cazurile de contestație în anulare, sens în care a sustinut contrarietatea acestuia cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) și (5), referitoare la statul de drept și la respectarea obligatorie a Constituției și a legilor, ale art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la egalitatea cetatenilor în fața legii și la suprematia legii, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil și la accesul neingradit la justiție, ale art. 23 alin. (1) și (12), referitoare la inviolabilitatea libertatii și aplicarea pedepselor doar în temeiul legii, ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la aparare, ale art. 52 alin. (3), referitoare la raspunderea patrimoniala a statului pentru erorile judiciare, ale art. 53, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 124 alin. (1) și (2), referitoare la infaptuirea justiției în numele legii, ale art. 126 alin. (2) și (5), referitoare la competența și procedura instanțelor de judecată și la interzicerea infiintarii unor instante extraordinare.
Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, după sesizarea instanței de contencios constituțional, autorul excepției a înțeles să solicite extinderea controlului de neconstitutionalitate asupra intregului articol referitor la cazurile de contestație în anulare, cuprinse în art. 386 din Codul de procedură penala, raportandu-l și la alte temeiuri constitutionale. Or, potrivit jurisprudentei, aceasta posibilitate este inadmisibila, deoarece controlul se exercită în limine litis, deci numai asupra dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizarii prin incheierea instanței de judecată și prin verificarea constitutionalitatii acestor prevederi în functie de temeiul constituțional pe baza caruia este contestata legitimitatea constituțională a acestora.
În ce priveste excepția de neconstitutionalitate a art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, Curtea constata ca autorul excepției și-a fundamentat critica pe neregularitati referitoare la o gresita aplicare a legii (aspecte care excedeaza competentei Curtii Constitutionale). De asemenea, acesta nu a aratat în concret în ce consta contrarietatea dispozițiilor legale criticate, limitandu-se doar la o trimitere formala la o suita de texte constitutionale. În plus, și critica bazata pe completarea art. 386 din Codul de procedură penala cu un nou caz în care ar fi posibila contestația în anulare este inadmisibila, deoarece, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra conformitatii prevederilor legale criticate cu Legea fundamentala, fără a putea modifica sau completa textele supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Nicolae Nick Pacurar în Dosarul nr. 3.089/P/2006 al Tribunalului Timiș - Sectia penala.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.