Decizia nr. 825/2006

Ion Predescu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Roland Caruso în Dosarul nr. 1.333/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.333/2006, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Roland Caruso în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile legale criticate, care spre deosebire de prevederile ce reglementează în mod amănunțit condițiile în care pot fi desfășurate activitățile de înregistrare audio înscrise la secțiunea VI - Interceptările și înregistrările audio și video din Codul de procedură penală, aduc atingere principiului referitor la prezumția de nevinovăție, deoarece nu prevăd în mod explicit dreptul inculpatului de a lua cunoștință de conținutul unor astfel de înregistrări și nici obligativitatea instanței de judecată de a verifica legalitatea lor.

În lipsa unei autorizări exprese, autorul consideră că înregistrările telefonice efectuate de părți violează secretul corespondenței și nu asigură suficiente garanții în vederea desfășurării unui proces echitabil, deoarece în lipsa unor sancțiuni referitoare la nerespectarea strictă a condițiilor de admisibilitate a unor astfel de probe se poate ajunge la situația paradoxală de a fi analizate procese-verbale de transcriere ce nu au atașate integral redactările în formă scrisă ori suportul care conține înregistrarea nu are atașat la procesul-verbal sigiliul organului de urmărire penală, făcând practic imposibilă o expertizare tehnică. În plus, există posibilitatea ca partea care a efectuat înregistrarea să păstreze trunchiat convorbirea cu consecința denaturării înțelesului anumitor afirmații care au fost rupte din context.

Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice reprezintă mijloace de probă care urmează a fi apreciate de instanță în ansamblul probatoriului administrat, putând fi combătute de către oricare dintre părți. În plus, nu se poate pune problema lezării principiului inviolabilității convorbirilor telefonice, întrucât înregistrarea pusă la dispoziția organelor de cercetare penală a fost efectuată de partea vătămată în memoria telefonului mobil propriu.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă și imparțială stabilită de lege. Faptul că se oferă părților posibilitatea de a prezenta înregistrări realizate în afara prevederilor art. 91^1 din Codul de procedură penală nu înseamnă că se stabilește a priori vinovăția vreunei persoane. Vinovăția ori nevinovăția inculpatului se stabilește de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

De asemenea, dreptul fundamental privind secretul corespondenței nu este un drept absolut, el putând cunoaște, potrivit art. 53 din Constituție, anumite limite. Astfel, poate comporta o restrângere necesară în interesul justiției, atât în scopul descoperirii infracțiunilor și infractorilor, cât și în vederea aflării adevărului.

Dispozițiile legale criticate nu aduc atingere în niciun fel dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, inculpatul putând fi asistat de un apărător care dispune de toate mijloacele procesuale necesare pentru a combate eventualele înregistrări prezentate de partea adversă și admise de instanță.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia, în cadrul unui proces public, judecat într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege, de toate drepturile și garanțiile procesuale pe care le presupune dreptul la apărare.

De asemenea, interceptarea și înregistrarea unor convorbiri fără acordul persoanei vizate constituie o restrângere a exercițiului dreptului la secretul corespondenței, acceptată, în conformitate cu art. 53 din Constituție, în cazuri și condiții limitativ și precis determinate, cum ar fi acela al apărării drepturilor și libertăților cetățenilor ori al desfășurării instrucției penale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Verificarea mijloacelor de probă", așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 51 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conținut:

"Înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când servesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 28 referitoare la secretul corespondenței, precum și cele ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 91^6 alin. 2 au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate ca și în prezenta cauză. Astfel, prin Deciziile nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, și nr. 593 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, au fost respinse excepțiile ca neîntemeiate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor de mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Roland Caruso în Dosarul nr. 1.333/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2006.