Decizia nr. 928/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Dunca în Dosarul nr. 2.752/C/2005 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât critica nu este motivată potrivit dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.752/C/2005, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Dunca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, în cauza în care este parte și care are ca obiect ieșirea din indiviziune, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la obligația pârâtului de a depune întâmpinare în termenul prevăzut de lege, și a dispus decăderea sa din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții. Ulterior, aceste dispoziții au fost abrogate, dar prin aplicarea sancțiunii s-a produs o inechitate pârâtului. Mai mult, în cadrul exercitării căii de atac, s-a produs o altă încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin calificarea acesteia ca recurs, iar nu apel, ce a avut drept consecință limitarea probatoriului, potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă. Astfel, dispozițiile art. 305 apar ca fiind neconstituționale în măsura în care nu prevăd ca motiv de apel sau recurs inechitatea și constituie premisa unor discriminări și abuzuri din partea magistraților ce compun instanțele de recurs.

Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că normele procedurale la care face trimitere autorul excepției pentru a demonstra temeinicia excepției invocate, pe lângă faptul că nu privesc dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se critică, nu pot fi reținute ca temei al încălcării prevederilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și egalitatea părților în fața instanțelor de judecată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției și, prin urmare, critica astfel formulată este lipsită de temei.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 673^1-673^14, respectiv cap. VII^1 "Procedura împărțelii judiciare" din cartea VI "Proceduri speciale" a Codului de procedură civilă.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la statul de drept și separația puterilor în stat, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 30 alin. (2) privitoare la interzicerea cenzurii, art. 52 alin. (3) care prevede răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 care consacră buna-credință în exercitarea drepturilor și libertăților, art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (2) și (5) referitoare la instanțele judecătorești și art. 129 privind folosirea căilor de atac.

De asemenea, autorul mai invocă și încălcarea prevederilor art. 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată de Tribunalul Timiș - Secția civilă, precum și argumentele invocate de autorul acesteia, Curtea constată că nu există nicio legătură între dispozițiile art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă și criticile formulate în susținerea unei atare excepții. Mai mult, Curtea observă că, pe lângă faptul că autorul excepției se limitează în a enumera textele constituționale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală, pretinsa neconstituționalitate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor art. 118 alin. 2 și art. 305 din Codul de procedură civilă, care nu fac obiectul prezentei excepții.

Prin urmare, excepția nu este motivată, nefiind respectate dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Dunca în Dosarul nr. 2.752/C/2005 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2006.