Decizia nr. 901/2006

Articolul 38

lit. a) din Legea nr. 248/2005

contravine prevederilor constituționale ale art. 17, care consacră protecția de care se bucură cetățenii români aflați în străinătate, ale art. 25, care garantează dreptul la libera circulație, și ale art. 53, care prevede posibilitatea restrângerii prin lege, în condiții strict și limitativ enumerate, a exercițiului unor drepturi și libertăți. De asemenea, invocă nerespectarea art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră libertatea de circulație și permit restrângerea acesteia numai în situațiile limitativ enumerate.

Textul de lege dispune restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, condiție care nu se regăsește, însă, printre cele limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție. Totodată, dispoziția criticată nu are în vedere că ingerința în dreptul resortisanților de a părăsi orice țară, inclusiv propria țară, și de a se stabili în orice țară doresc nu poate avea decât caracter de excepție, trebuie să se justifice prin necesitatea ei într-o societate democratică și să respecte principiul proporționalității. În plus, aceasta nu face referire la valorile sociale care se presupune a fi apărate prin măsura restrângerii, nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, nu pretinde să se verifice dacă returnarea a fost justificată ori abuzivă sau dacă persoana este pretabilă să atenteze la valorile a căror apărare se urmărește, lăsând loc, prin caracterul lor confuz și imprecis, la diferite interpretări și chiar la abuzuri ori discriminări. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil, previzibil și precis, încât să înlăture orice risc de arbitrariu.

În opinia autorului excepției, dispozițiile art. 39 alin. (6) din legea atacată încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitor la supremația Constituției și a legilor, precum și art. 23 alin. (11) din aceasta și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele texte instituind prezumția de nevinovăție. Potrivit textului de lege criticat, măsura restrângerii exercițiului dreptului la libera circulație se execută înainte de soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, iar promovarea căilor de atac nu suspendă executarea hotărârii instanței. Totodată, dacă sentința tribunalului este casată sau desființată, poate apărea situația ca măsura restrângerii să fi fost nejustificată în perioada exercitării apelului sau recursului. Prin urmare, este răsturnată prezumția de nevinovăție, instituție care, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se aplică exclusiv domeniului penal, ci ori de câte ori fapta imputabilă unei persoane are o conotație penală. Menționează că în literatura de specialitate se susține teza potrivit căreia prezumția de nevinovăție se aplică și în cazurile de fraudă fiscală sau în materie de sancțiuni administrative, cum este limitarea dreptului la liberă circulație în străinătate.

Cu privire la neconstituționalitatea

art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 , se arată că aceste dispoziții permit reclamantului să ceară, iar instanței de judecată să dispună menținerea restricției asupra exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o durată de până la 3 ani, chiar dacă efectele suspendării administrative, dispuse în baza

Ordonanței Guvernului nr. 65/1997 , în prezent abrogată, ar trebui să înceteze prin expirare. Se încalcă astfel principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece se instituie o măsură nouă de limitare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, pentru fapte săvârșite înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 248/2005 .

Tribunalul Hunedoara - Secția civilă apreciază că prevederile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (6) sunt constituționale. În ceea ce privește art. 55 alin. (1) lit. c) consideră că acestea contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, în măsura în care dispun că măsurile prevăzute de

Legea nr. 248/2005

se aplică și unor fapte petrecute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului stabilirea condițiilor în care cetățenii români pot circula în străinătate. În ceea ce privește încălcarea principiului prezumției de nevinovăție, precizează că, potrivit art. 23 alin. (11) din Constituție, acest principiu este aplicabil exclusiv în situația săvârșirii unei infracțiuni.

Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității, arată că posibilitatea transformării în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate privește măsurile aflate în curs de executare care au fost dispuse deja în temeiul

Ordonanței Guvernului nr. 65/1997 .

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 38 lit. a) și

art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005

sunt constituționale.

În ce privește art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, consideră că aceste dispoziții sunt neconstituționale în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece afectează măsurile deja luate în temeiul

Ordonanței Guvernului nr. 65/1997 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) și ale

art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, având următorul conținut:

- Art. 38 lit. a): "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat";

- Art. 39 alin. (6): "(6) Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) și (5) nu suspendă executarea hotărârii instanței.";

- Art. 55 alin. (1) lit. c): "(1) Măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul, dispuse în temeiul

art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1997 , cu modificările și completările ulterioare, și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare sau, după caz, încetează după cum urmează:

[...]

c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate, în condițiile prevăzute la art. 39 alin. (1) și (3)-(8), precum și, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră sau, după caz, a Direcției Generale de Pașapoarte".

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la supremația Constituției și a legilor, art. 15 alin. (2), privind principiul neretroactivității legii civile, art. 17, referitor la protecția de care se bucură cetățenii români aflați în străinătate, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 25, consacrat dreptului la libera circulație, și art. 53, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, invocă nerespectarea art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la prezumția de nevinovăție, a art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenție, precum și a art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, texte prin care se consacră libertatea de circulație și condițiile în care restrângerea acesteia este permisă.

Examinând excepția, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la articolul 38, Curtea reține că măsura dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern. Pentru aceste considerente a fost elaborată această lege, care asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

II. Cât privește dispozițiile

art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 , potrivit cărora exercitarea căilor de atac ale apelului și recursului nu suspendă executarea hotărârii instanței, Curtea constată că acestea nu contravin normelor constituționale și convenționale referitoare la prezumția de nevinovăție. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, adoptarea regulilor de procedură, printre care și cele privind termenele de exercitare și soluționare a căilor de atac, precum și posibilitatea suspendării executării unei hotărâri judecătorești pe perioada exercitării acestora, intră în competența exclusivă de reglementare a legiuitorului, care, în funcție de anumite situații specifice și fără a aduce atingere drepturilor fundamentale, poate institui, pentru motive obiective și raționale, norme de procedură diferite. Ca atare, imposibilitatea suspendării executării hotărârii instanței pe perioada exercitării căilor de atac se justifică prin specificul de reglementare a legii, și anume regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, precum și prin natura sancțiunilor corespunzătoare.

III. Cu privire la neconstituționalitatea art. 55 alin. (1) lit. c), în raport de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că textul criticat nu instituie o nouă măsură pentru o faptă săvârșită și sancționată sub regimul legii vechi. Finalitatea măsurilor dispuse de actul normativ abrogat și noul act normativ este aceeași, deosebirea de reglementare fiind că, în acest din urmă caz, autoritatea care o poate aplica este instanța de judecată, și nu organul cu atribuții în domeniul circulației cetățenilor români în străinătate, ceea ce îi conferă o notă de obiectivitate, eliminând, totodată, posibilul comportament subiectiv în aprecieri din partea autorităților administrative.

Totodată, Curtea mai reține că

art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005

prevede că solicitarea privește sancțiunile în curs de executare la data intrării în vigoare a legii și care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni cu privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, ele putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate, ceea ce demonstrează fără echivoc caracterul neretroactiv al textului legal.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) și ale

art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.