Decizia nr. 923/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) și art. 42 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) și ale
art. 46 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rompack" - S.A. din Piatra Neamț în Dosarul nr. 1.570/F/2004 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.570/F/2004, Tribunalul Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) și
art. 46 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rompack" - S.A. din Piatra Neamț, având calitatea de debitor în cadrul procedurii falimentului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 7 și
art. 8 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , care prevăd că citarea părților se face prin publicitate și instituie un termen de 30 de zile pentru soluționarea recursului, creează discriminări față de ceilalți justițiabili, citați conform normelor Codului de procedură civilă, încalcă dreptul de apărare și dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că, în cazul citării prin publicitate, părțile ar trebui să verifice zilnic la arhiva instanței de judecată dacă procedura de citare a fost sau nu îndeplinită, ceea ce reprezintă un risc permanent ca părțile să nu afle în timp util ziua judecării cauzei și să nu-și poată pregăti temeinic apărarea. De asemenea, consideră că termenul de 30 de zile "nu este realist și, în mod practic, nu poate fi respectat, din cauza altor dispoziții legale în materie". În ceea ce privește dispozițiile art. 36 alin. (1) și ale
art. 46 din Legea nr. 64/1995 , care instituie prezumția de insolvență a debitorului în cazul încetării plăților față de creditor timp de cel puțin 30 de zile, respectiv interzic înstrăinarea acțiunilor, a părților sociale sau de interes, ca și indisponibilizarea acestora, încalcă principiul garantării și ocrotirii proprietății private și restrâng exercițiul dreptului de proprietate.
Tribunalul Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu împiedică liberul acces la justiție sau exercitarea de către părți a dreptului de apărare. De asemenea, consideră că debitorul cu privire la care operează prezumția legală de insolvență se află într-o situație diferită față de debitorii chemați în judecată în procedura dreptului comun, astfel că se justifică tratamentul juridic diferit.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) și
art. 46 din Legea nr. 64/1995
sunt constituționale. În acest sens, arată că textele de lege criticate se aplică, fără discriminări, tuturor debitorilor aflați în stare de insolvență. De asemenea, arată că este de competența exclusivă a organului legislativ să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitățile de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune tocmai posibilitatea celor interesați de a le exercita în condițiile legii. În sfârșit, consideră că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.
Conform încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) și
art. 46 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale, la 20 iulie 2006, a intrat în vigoare
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care, prin
art. 156 alin. (3), a abrogat expres și în întregime Legea nr. 64/1995 . Curtea observă, însă, că dispozițiile criticate din
au fost preluate, unele cu modificări, altele aproape identic, în art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) și
art. 42 din Legea nr. 85/2006 , în prezent obiectul excepției de neconstituționalitate constituindu-l aceste texte de lege, potrivit cărora:
- Art. 7 alin. (1): "Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvență va fi realizat și în formă electronică.";
- Art. 8 alin. (3): "Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părților se face prin Buletinul procedurilor de insolvență. În vederea soluționării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-șef al tribunalului, numai actele care interesează soluționarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanța de recurs consideră necesare și alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părților interesate să le depună în copie certificată.";
- Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.";
- Art. 42: "(1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancțiunea nulității, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acțiunile ori părțile lor sociale sau de interes deținute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acțiunilor ori a părților sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidență ori în conturile înregistrate electronic."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:
- art. 16 alin. (1) și (2), privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări;
- art. 20, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului;
- art. 21, privind dreptul de acces liber la justiție;
- art. 24, referitor la dreptul la apărare;
- art. 31, privind dreptul la informație;
- art. 44 alin. (1) și (2), privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private;
- art. 52, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;
- art. 53, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți;
- art. 124, referitor la înfăptuirea justiției;
- art. 127, privind caracterul public al ședințelor de judecată.
De asemenea, consideră că sunt încălcate și următoarele dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:
- art. 6, referitor la dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil;
- art. 13, privind dreptul persoanei ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate de a se adresa unei instanțe naționale;
- art. 17, referitor la interdicția de a se desfășura o activitate sau de a îndeplini un act în scopul distrugerii ori limitării mai ample a drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție;
- art. 18, privind aplicarea restrângerii exercițiului drepturilor și libertăților numai în scopul în care au fost prevăzute restricțiile.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că procedura insolvenței este o procedură specială, instituită în scopul reîntregirii cât mai repede posibil a activului debitorului aflat în incapacitate de plată și al recuperării în cât mai mare măsură a creanțelor creditorilor. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, ceea ce legiuitorul, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, avea toată libertatea să facă.
Articolul 7
prevedea citarea părților conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, iar, prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, citarea prin publicitate. Art. 8 alin. (3) din aceeași lege dispunea ca în recurs citarea părților să se facă în toate cazurile prin publicitate.
În urma preluării cu modificări substanțiale a acestor texte de lege în art. 7 alin. (1) și
art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 , a încetat principalul motiv de neconstitu-ționalitate susținut de autorul excepției, anume acela că, întrucât citarea se face prin publicitate, nu există suficiente garanții că toate părțile vor afla în timp util ziua judecării cauzei, că își vor putea pregăti temeinic apărarea și că vor putea beneficia de un proces echitabil.
Conform noilor reglementări, în cadrul procedurii insolvenței citarea părților și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, publicație editată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, realizat și în formă electronică. Prin excepție, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii se vor face conform normelor Codului de procedură civilă.
Prin urmare, dată fiind noua reglementare ce au primit-o textele de lege privind procedura citării, Curtea constată că acestea nu sunt de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi, dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, dreptul la apărare și înfăptuirea justiției.
Curtea constată, însă, că
art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
preia termenul de 30 de zile în care trebuie soluționat recursul, termen despre care autorul excepției afirmă că este prea scurt, neasigurând respectarea dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Față de aceste susțineri, Curtea reține că aceste dispoziții de lege nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenței, care presupune o celeritate sporită în vederea reîntregirii activului debitorului și satisfacerii creanțelor creditorilor. De altfel, respectarea termenului rezonabil de soluționare a cauzelor vizează, așa cum se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, necesitatea sporirii celerității procedurilor, iar nu prelungirea acestora.
În ceea ce privește
art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , acesta este criticat de autorul excepției pentru faptul că permite oricărui creditor care are o creanță de o anumită valoare să introducă cerere pentru deschiderea procedurii falimentului, pe baza prezumției că debitorul este în insolvență. Noua reglementare, prin
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , păstrează soluția legislativă, fără condiționarea exercitării dreptului de a solicita deschiderea procedurii insolvenței de valoarea creanței. Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii este definit de art. 3 pct. 6 din lege ca fiind cel "a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile".
Curtea constată că această reglementare nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate și principiului ocrotirii în mod egal prin lege a proprietății private, care se aplică atât în privința proprietății debitorului, cât și în privința proprietății, inclusiv a creanțelor, creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptățit să acționeze pe orice cale legală pentru valorificarea creanțelor sale, iar debitorul, dacă în realitate nu este în insolvență, își poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenței.
Referitor la dispozițiile
art. 46 din Legea nr. 64/1995 , preluate de
art. 42 din Legea nr. 85/2006 , acestea sunt criticate pentru faptul că interzic vânzarea și indisponibilizarea acțiunilor, părților sociale sau de interese ale persoanei juridice debitoare, autorul excepției considerând că astfel se aduce o restrângere a exercițiului dreptului de proprietate, fără întrunirea condițiilor prevăzute de art. 53 din Constituție.
Curtea constată, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudența sa, că, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate și ale dreptului de creanță asupra statului sunt stabilite de lege, situație în care legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite și în scopul protejării interesului general, să limiteze exercițiul unor atribuții ale dreptului de proprietate. În speța de față, interdicția vânzării, respectiv indisponibilizarea acțiunilor, părților sociale și de interese ale debitorului sunt prevăzute pentru protejarea activelor persoanei juridice supuse procedurii insolvenței, în scopul preîntâmpinării creșterii pasivului și al satisfacerii creanțelor legale ale creditorilor. Așadar, restrângerea exercițiului dreptului se întemeiază pe dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, fără să fie necesară întrunirea condițiilor prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.
În continuare, Curtea observă că prevederile art. 31, ale art. 52 și ale art. 127 din Constituție nu au incidență în cauză.
În sfârșit, Curtea apreciază că aceleași argumente reținute mai sus, care susțin constituționalitatea textelor de lege criticate, în raport cu dispozițiile art. 21 și art. 53 din Legea fundamentală, constituie temeiul respingerii criticilor raportate la art. 6, art. 13, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) și ale
art. 42 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rompack" - S.A. din Piatra Neamț în Dosarul nr. 1.570/F/2004 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.