Decizia nr. 893/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, excepție ridicată de unitatea administrativ-teritorială comuna Topolovățu Mare și Consiliul Local al Comunei Topolovățu Mare în Dosarul nr. 1.038/PJ/2006 al Judecătoriei Lugoj.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât aspectele criticate vizează modificarea și completarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.038/PJ/2006, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, excepție ridicată de unitatea administrativ-teritorială comuna Topolovățu Mare și Consiliul Local al Comunei Topolovățu Mare într-o cauză privind dizolvarea unei societăți agricole.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că alin. 2 al

art. 64 din Legea nr. 36/1991

încalcă dispozițiile art. 20 și art. 21 din Constituție, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, pentru cazul de dizolvare a unei societăți agricole, prevăzut de

art. 64 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 36/1991 , singurele subiecte de drept care ar putea sesiza instanța ar fi Ministerul Finanțelor sau procurorul. În opinia sa, o astfel de interpretare a legii ar duce la concluzia că, "dacă o persoană fizică sau juridică constată că societatea face operațiuni contrare legii sau obiectului stabilit prin statut, nu are dreptul să sesizeze instanța, chiar dacă aceste operațiuni îi produc o vătămare".

Judecătoria Lugoj consideră excepția neîntemeiată, arătând că prin acest text "legiuitorul instituie controlul organelor abilitate prin legi organice să reprezinte statul, realizând activități de control operativ la instituții publice și, respectiv, de constatare a faptelor care constituie infracțiuni și aduc atingere intereselor și libertăților persoanelor".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil, deoarece instituțiile statului sunt organizate și funcționează în temeiul legilor și au atribuțiile stabilite de sistemul normativ care le reglementează. Astfel fiind, calitatea procesuală a consiliilor locale și a primarilor este stabilită de legislația în vigoare, potrivit art. 121 din Constituție. În aceste condiții, nici primarul, nici consiliul local nu pot formula în fața instanței orice fel de cerere, ci numai pe acelea care sunt expres prevăzute de lege. În concluzie, consideră excepția neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate, instituind unul din cazurile de dizolvare a societăților agricole, nu conțin norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime și de a beneficia de toate garanțiile unui proces echitabil. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să fie încălcat liberul acces la justiție. Totodată, mai arată că, din modul în care a fost formulată excepția, autorul acesteia nu critică textul de lege pentru conținutul lui, ci pentru ceea ce lipsește acestui text. Or, această solicitare a autorului excedează competenței Curții Constituționale, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși a fost sesizată de instanța de judecată cu neconstituționalitatea prevederilor

art. 64 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât și din notele scrise formulate de autorul excepției rezultă că, în realitate, textul criticat este cel al art. 64 alin. 2 din această lege, text ce are următoarea redactare: "În cazurile prevăzute la lit. a)-e), dizolvarea se hotărăște de adunarea generală, iar în cazul prevăzut la lit. f), prin hotărârea judecătoriei unde a fost înscrisă, la sesizarea organelor Ministerului Finanțelor sau a procurorului."

Dispozițiile constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului" și ale art. 21 - "Accesul liber la justiție". Este invocată și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției critică acest text pentru motivul că, în cazul dizolvării unei societăți agricole pentru situația prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. f), și anume dacă societatea face operațiuni contrare legii sau obiectului stabilit prin statut, dreptul de a sesiza instanța de judecată pentru a hotărî dizolvarea acestei societăți aparține numai Ministerului Finanțelor sau procurorului, potrivit alin. 2 teza a doua a acestui articol, astfel că, "dacă o persoană fizică sau o persoană juridică constată că societatea face operațiuni contrare legii sau obiectului stabilit prin statut, nu are dreptul să sesizeze instanța, chiar dacă aceste operațiuni îi produc o vătămare".

Analizând această critică, Curtea constată că, din modul în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate, autorul acesteia nu critică

art. 64 alin. 2 din Legea nr. 36/1991

pentru cuprinsul său, ci pentru ceea ce lipsește acestui text de lege. În consecință, față de dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, excepție ridicată de unitatea administrativ-teritorială comuna Topolovățu Mare și Consiliul Local al Comunei Topolovățu Mare în Dosarul nr. 1.038/PJ/2006 al Judecătoriei Lugoj.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.