Decizia nr. 937/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Froni Daniela Sofia în Dosarul nr. 607/2006 al Tribunalului Brăila - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că soluția aleasă de legiuitor corespunde scopului legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 607/2006, Tribunalul Brăila - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Froni Daniela Sofia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate, prin faptul că acordă indemnizația lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, în funcție de nașteri, iar nu în funcție de numărul copiilor rezultați în urma nașterii, creează o discriminare vădită între copii, contravenind art. 16 din Constituție.

Tribunalul Brăila - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a înțeles să susțină familia, iar nu un membru al acesteia, din această cauză indemnizația fiind una singură.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalității, prevăzute de art. 4 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , din examinarea opiniei instanței, exprimată în cuprinsul încheierii de sesizare, precum și din notele scrise ale autorului excepției se constată că de fapt obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. Textul criticat a fost modificat prin

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și a

Legii nr. 61/1993

privind alocația de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.

Curtea observă că, potrivit textului de lege criticat, concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și indemnizația lunară corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinții firești ai copilului, în cazul primelor 3 nașteri sau pentru primii 3 copii ai persoanei care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoanei care a fost numită tutore. Astfel, dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Or, se constată că aceste drepturi se nasc exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile.

Sub acest aspect apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

De altfel, Curtea constată că, potrivit

Legii nr. 61/1993 , copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocație lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.

Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

nu contravine prevederilor referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, excepția de neconstituționalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Froni Daniela Sofia în Dosarul nr. 607/2006 al Tribunalului Brăila - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2006.