Decizia nr. 949/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Dorel Cheche în Dosarul nr. 3.831/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

încalcă dispozițiile art. 115 din Constituție, nefiind o lege organică în sensul stabilit de art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, după sesizarea Curții Constituționale, actul normativ criticat a fost abrogat prin

Legea nr. 275/2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.831/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Dorel Cheche în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

invocând argumente extrinseci. Astfel, în opinia sa, o reglementare ce vizează drepturile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate poate fi adoptată numai prin lege organică. De asemenea, o ordonanță de urgență nu poate afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece actul normativ criticat nu are ca obiect de reglementare regimul executării pedepselor, care să impună obligativitatea adoptării lui prin lege organică.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului criticată nu reglementează infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, ci garantează anumite drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum și modul în care se exercită acestea. De asemenea, instituie controlul judecătoresc asupra măsurilor privitoare la aceste drepturi.

Nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție nu au fost încălcate, întrucât actul normativ în discuție, dimpotrivă, reglementează în detaliu anumite drepturi cărora nu li se aduce nicio limitare.

Dispozițiile art. 114 alin. (4) și art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală nu au relevanță în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece ordonanțele de urgență se pot adopta și în domeniul legilor organice, întrucât restricția prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituție se referă numai la ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare.

În ceea ce privește contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu cele ale art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului arată că examinarea constituționalității unui act normativ sub aspectul competenței, al condițiilor și al formei de adoptare, și în consecință al motivelor de neconstituționalitate extrinsecă, se poate face numai prin raportare la prevederile constituționale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluționării excepției.

Dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, și aprobată prin

Legea nr. 403/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, ale art. 114 alin. (4) referitoare la reexaminarea în ședință comună a legii adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului, dacă aceasta a fost cerută de Președintele României, și ale art. 115 alin. (6) referitoare la interdicția adoptării ordonanțelor de urgență în anumite domenii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

au fost abrogate prin

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. Potrivit art. 86 alin. (1), această lege a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicare.

Așa fiind, conform

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Dorel Cheche în Dosarul nr. 3.831/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2006.