Decizia nr. 35/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ioan Halici în Dosarul nr. 1.807/39/2006 (nr. vechi 318/2006) al Curții de Apel Suceava - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.807/39/2006 (nr. vechi 318/2006), Curtea de Apel Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ioan Halici în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale aflate în calea de atac a apelului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 53 alin. (1) referitoare la cazurile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, precum și cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, se arată că dispozițiile legale criticate pun într-o poziție de inegalitate persoana care, deși în cursul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit aceleași infracțiuni ca și acelea care intră în competența Direcției Naționale Anticorupție, nu beneficiază de cauza de reducere a pedepsei pentru motivul nerațional că datorită criteriilor nerezonabile prevăzute de lege - calitatea subiectului activ sau cuantumul mai redus al prejudiciului produs prin infracțiunea de corupție - a fost cercetată de alt organ de urmărire penală.

Curtea de Apel Suceava - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece restrângerea dreptului de a beneficia de reducerea pedepselor în raport de competența organelor ce efectuează urmărirea penală contravine principiilor constituționale care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiilor potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai de lege și numai în anumite cazuri.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică în mod nediferențiat tuturor cetățenilor care se află în aceeași situație juridică.

De asemenea, prevederile

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

nu conțin dispoziții de natură a restrânge drepturi ori libertăți și nici nu afectează dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece prin dispozițiile legale criticate se instituie un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în aceeași situație, și anume de a denunța și a facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit o infracțiune ce intră în competența Direcției Naționale Anticorupție. Astfel, fără o motivare obiectivă și rațională, numai denunțătorii care au săvârșit la rândul lor o infracțiune care intră în competența direcției pot beneficia de cauza de reducere a pedepsei, în timp ce denunțătorii care au comis o infracțiune similară pentru care cercetarea penală nu este efectuată de organele din cadrul direcției nu pot beneficia de această reducere.

Pentru rațiuni similare, textul legal criticat contravine și dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: "Persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul excepției nu critică măsura de individualizare a pedepsei instituită de legiuitor, ci faptul că nu s-a prevăzut aplicarea acestei măsuri și față de denunțătorii a căror urmărire penală pentru infracțiuni de corupție se efectuează de alte organe decât cele prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 . Altfel spus, autorul excepției nu critică conținutul unei reglementări ci o omisiune de reglementare.

Ținând seama de dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ioan Halici în Dosarul nr. 1.807/39/2006 (nr. vechi 318/2006) al Curții de Apel Suceava - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2007.