Decizia nr. 65/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiuca - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 190/2005

pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară civilă în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund părțile Augustin Clejan și Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin consilier juridic, constatandu-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Augustin Clejan solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, în timp ce reprezentantul Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 apreciază ca excepția invocată este intemeiata, textul criticat incalcand art. 131 alin. (1) din Constituție. Mai arata ca, până la apariția reglementării contestate, în cauzele de contencios administrativ, prezenta procurorului era obligatorie, ceea ce constituia o garanție în sensul că legea va fi respectata. Prin interzicerea absolută a acestuia de a participa la soluționarea cererilor în contencios administrativ, se limitează rolul sau constituțional de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca textul constituțional al art. 131 alin. (1) conferă Ministerului Public rolul ca, în activitatea judiciară, sa reprezinte interesele generale ale societății și sa apere ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Pentru a-și putea îndeplini acest rol, trebuie să i se asigure participarea în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, și nu împiedicarea activității sale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005), Înaltă Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 190/2005

pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară civilă într-o cauza având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței pronunțate într-o acțiune în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca reglementările legale anterioare privind contenciosul administrativ permiteau participarea procurorului la astfel de cauze, pe când textul criticat prevede, în mod expres, ca cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Aceasta norma prohibitiva încalcă atât prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, cat și ale art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Înaltă Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata, fiind incalcate prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție și ale art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstitu-tionalitate ridicată este intemeiata. Se apreciază ca ansamblul reglementărilor legale trebuie să asigure rolul constituțional al Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale ale societății, de apărare a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Acest rol al său trebuie să se reflecte în activitatea judiciară chiar prin posibilitatea, oferită la nivel legislativ, de a participa la judecarea proceselor, în acord cu obiectivele stabilite de Constituție. Astfel, Ministerului Public trebuie să i se asigure dreptul de a aprecia și de a acționa pentru realizarea obiectivelor menționate de art. 131 alin. (1) din Constituție. Cum raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul contenciosului administrativ depășesc, în unele cazuri, interesul părților, intrand în sfera interesului public, Avocatul Poporului apreciază ca participarea Ministerului Public în soluționarea cererilor de contencios administrativ este pe deplin justificată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente,dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 190/2005

pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 332/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006. În realitate, Curtea constata ca prevederea criticata este un act modificator al

art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și, potrivit

art. 60 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, "Dispozițiile de modificare și de completare se incorporeaza, de la data intrării lor în vigoare, în actul de baza, identificandu-se cu acesta". În consecința, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Totodată, Curtea retine ca, astfel cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia critica numai teza întâi a

art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 , text asupra căruia Curtea urmează a se pronunța.

Astfel, textul legal criticat are următorul cuprins:

"(9) Cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. [...]".

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public. Totodată, se considera ca sunt incalcate și prevederile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Dispozițiile

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cum au fost modificate prin prevederile

art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 190/2005 , consacra soluția legislativă potrivit căreia cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Este o dispoziție legală cu un caracter prohibitiv, care nu lasă posibilitatea procurorului de a participa la soluționarea cererilor în contencios administrativ nici dacă ar aprecia-o ca fiind necesară pentru a apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Curtea retine ca, în expunerea de motive a ordonanței de urgenta modificatoare, este facuta o singura referire cu privire la procuror, și anume aceea ca se urmărește restrangerea participării procurorului în litigiile civile. Or,

Legea nr. 554/2004

nu reglementează cadrul procesual al litigiilor civile, ci contenciosul administrativ, definit de

art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004

ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Având în vedere faptul ca rolul constituțional al Ministerului Public este acela de reprezentare a intereselor generale ale societății, de apărare a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, Curtea constata ca ansamblul reglementărilor legale trebuie să garanteze și să asigure dreptul Ministerului Public să își exercite acest rol. În activitatea judiciară, mai ales în domeniul contenciosului administrativ, unde întotdeauna o parte a procesului este o autoritate publică, premisa pentru îndeplinirea rolului constituțional al Ministerului Public este tocmai participarea în ședința a reprezentantului sau. Astfel, prin participarea reprezentantului Ministerului Public se impune o garanție în plus atât în sensul apărării ordinii de drept, a intereselor generale ale societății, cat și în ideea apărării drepturilor și libertăților cetățenilor, iar Ministerul Public are garantată posibilitatea de a-și exercită în deplinatate rolul sau constituțional.

Curtea retine ca, în domeniul contenciosului administrativ, textul constituțional al art. 131 alin. (1) nu poate fi circumscris numai la situațiile prevăzute de

art. 1 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 , și anume la acțiunile introduse direct de către Ministerul Public la instanța de contencios administrativ competența, întrucât ar rezultă ca, în acest domeniu, rolul Ministerului Public ar fi limitat numai la cele doua situații și numai în aceste situații ar putea sa reprezinte interesele generale ale societății, sa apere ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, ceea ce, evident, este eronat.

Astfel, Curtea constata ca, în lipsa posibilității procurorului de a participa la judecarea cererilor în contencios administrativ, se produce o nepermisă restrangere a rolului sau constituțional, iar cum printr-o lege nu se poate restrânge sfera de aplicabilitate a unui text constituțional, este evidenta neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Prevederile

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea nr. 554/2004

apar cu atât mai neconstituționale cu cat, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacă apreciază ca este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Astfel, Curtea constata ca este inadmisibil ca în cadrul litigiilor civile să se recunoască posibilitatea participării procurorului în anumite condiții, iar în cele de contencios administrativ, unde Ministerul Public ar putea acționa în mod eficient pentru îndeplinirea competentelor prevăzute de art. 131 alin. (1) din Constituție, rolul acestuia să fie limitat numai la ipotezele stricte prevăzute de

art. 1 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară civilă în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constata ca dispozițiile

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt neconstituționale.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2007.