Decizia nr. 64/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Hua Xiaobin în Dosarul nr. 6.311/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind partea Oficiul Național pentru Refugiați, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.088D/2006, nr. 2.135D/2006, nr. 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 și nr. 2.281D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Li Youying, Huang Yihua și Li Luyong în dosarele nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 și, respectiv, nr. 7.108/302/2006 (7.064/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 București și de Wang Lumei, Xu Yian și Wang Jian Wu în dosarele nr. 2.712/4/2004 și nr. 2.383/302/2005 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autorii excepției Wang Lumei, Li Youying, Huang Yihua și Li Luyong, constatându-se lipsa celorlalți autori și a părții Oficiul Național pentru Refugiați, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că în toate aceste dosare partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorii prezenți și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.088D/2006, nr. 2.135D/2006, nr. 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 și nr. 2.281D/2006 la Dosarul nr. 2.043D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților.

Autorii prezenți solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarele cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

a fost abrogată expres prin

Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, dar că soluția legislativă conținută de textul art. 5 din ordonanță a fost preluată de noua reglementare, la art. 26. Menționează că asupra prevederilor acestei ultime dispoziții de lege Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006 , soluția și considerentele acesteia păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 iulie 2006, 6 octombrie 2006, 23 octombrie 2006 și 29 august 2006, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarele nr. 6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 și nr. 7.108/302/2006 (7.064/2005), și prin încheierile din 31 august 2006 și 7 septembrie 2006, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 2.712/4/2004 și nr. 2.383/302/2005, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Hua Xiaobin, Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong, Wang Lumei, Xu Yian și Wang Jian Wu în cauze în materia acordării statutului de refugiat.

În motivarea excepției, având un conținut similar, se susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Constituție, raportate la cele ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie. Consideră că redactarea

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

este imprecisă în ceea ce privește protejarea dreptului la viața de familie, permițând o interpretare arbitrară a condițiilor de acordare a protecției umanitare pentru acest motiv.

Judecătoria Sectorului 5 București și Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele Curții Constituționale nr. 2.043D/2006 și nr. 2.088D/2006, consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului precizează că, urmare a abrogării

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000

prin

Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 26, dispozițiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit.

Cu privire la dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 122/2006 , apreciază că sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale, și anume la data de 16 august 2006, a intrat în vigoare

Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Potrivit art. 152 alin. (2) din legea menționată, la aceeași dată a fost abrogată

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România.

Prevederile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , criticate de autorii excepțiilor, au fost preluate, în esență, de

art. 26 din Legea nr. 122/2006 , care instituie o formă de protecție a străinilor și apatrizilor, denumită protecție subsidiară.

Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituțională a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Având în vedere cele statuate de Curte în decizia amintită și identitatea de principiu dintre dispozițiile menționate din

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

și din

Legea nr. 122/2006 , Curtea va lua în discuție, ca obiect al excepției de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, care au următorul cuprins:

"ARTICOLUL 26

Protecția subsidiară

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege:

1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau

3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, precum și prevederilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale ca și în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele care au stat la baza pronunțării acelei decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Hua Xiaobin, Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong în dosarele nr. 6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 și nr. 7.108/302/2006 (7.604/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 București și de Wang Lumei, Xu Yian și Wang Jian Wu în dosarele nr. 2.712/4/2004 și nr. 2.383/302/2005 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2007.