Decizia nr. 83/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Primcom" - S.A. din București în Dosarul nr. 1.571/2005 al Judecătoriei Pucioasa.

La apelul nominal se prezintă avocatul autoarei excepției, Cristian Florian Pop, lipsind partea Societatea Comercială "Textila Sinmatex" - S.A., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fondul cauzei, avocatul autoarei excepției de neconstituționalitate susține admiterea criticii, întrucât dispozițiile procesuale cuprinse în art. 18^1 îngrădesc posibilitatea părții interesate de a solicita instanței judecătorești învestite trimiterea cauzei spre judecare instanței competente material, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că rațiunea care a stat la baza adoptării art. 18^1 din Codul de procedură civilă o constituie respectarea principiului celerității, prevăzut expres de art. 21 alin. (3) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.571/2005, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Primcom" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că rațiunea legiuitorului de a stabili competența materială a instanțelor judecătorești ține de anumiți factori legali și morali, printre care asigurarea posibilității justițiabilului de a fi judecat de o instanță formată din judecători competenți atât din punct de vedere al cunoștințelor acumulate în timp, cât și al profesionalismului lor. Or, art. 18^1 din Codul de procedură civilă înfrânge dispozițiile art. 21 din Constituție referitoare la liberul acces la justiție și creează o inegalitate între reclamant și pârât sub aspectul alegerii instanței care să soluționeze litigiul, încălcând astfel principiul egalității armelor, circumscris noțiunii de proces echitabil. De asemenea, netrimiterea cauzei la instanța devenită competentă în urma modificării cuantumului valorii obiectului nu respectă nici condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, iar aplicarea textului de lege criticat determină judecarea pricinii de o instanță necompetentă material după valoare, cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 2 din Codul de procedură civilă și a dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție.

Judecătoria Pucioasa apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate, prin care sunt sancționate faptele culpabile ale unor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), care prevăd accesul liber la justiție, ale art. 53, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și ale art. 126 alin. (2) privind instanțele judecătorești.

Examinând dispozițiile Codului de procedură civilă, Curtea observă că delimitarea activității instanțelor judecătorești, între ele, se realizează prin intermediul regulilor competenței jurisdicționale, materiale și teritoriale. În cadrul competenței materiale, criteriul referitor la natura cauzei este hotărâtor pentru stabilirea instanțelor competente de a judeca litigiile deduse justiției. Însă, ori de câte ori litigii de aceeași natură sunt distribuite unor instanțe de grade diferite, criteriul menționat nu poate determina de unul singur delimitarea competenței, astfel încât este nevoie de utilizarea celorlalte criterii obiective prevăzute de lege, cum ar fi importanța economică sau valoarea obiectului pricinii, calitatea părților sau urgența soluționării procesului.

Dispozițiile art. 18^1 din Codul de procedură civilă fac trimitere la criteriul valoric ce determină stabilirea competenței materiale a instanței și au fost introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

în scopul eliminării unor probleme de interpretare pe care le-a ridicat aplicarea în practică a acestui criteriu. Prevederile legale criticate, cuprinse în titlul III "Dispoziții speciale" al cărții I "Competența instanțelor judecătorești", stabilesc competența instanței, învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului, de a judeca litigiul chiar dacă, ulterior sesizării sale, intervin modificări în ceea ce privește valoarea obiectului litigiului. Prin urmare, norma procedurală este incidentă în cazul litigiilor evaluabile în bani doar cu privire la modificările survenite pe parcursul desfășurării procesului și numai în situația în care aceste modificări se referă la obiectul indicat în actul de învestire, respectiv în cererea de chemare în judecată. Textul are o valoare de principiu, deoarece confirmă regula potrivit căreia competența se fixează încă din momentul sesizării instanței, cererea de chemare în judecată, ca element al acțiunii civile, individualizând instanța.

În virtutea acestui text de lege, instanța judecătorească învestită prin cererea de chemare în judecată își prelungește competența cu privire la soluționarea litigiului al cărui obiect și-a modificat valoarea. Curtea constată că o atare soluție legislativă este justificată de necesitatea realizării unei bune administrări a justiției, printr-o judecată a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea prevederilor art. 18^1 din Codul de procedură civilă fiind aceea de a evita declinările de competență impuse de majorarea sau micșorarea cuantumului obiectului supus litigiului.

În considerarea celor arătate, Curtea nu poate reține critica potrivit căreia art. 18^1 din Codul de procedură civilă aduce atingere dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (3), care prevăd accesul liber la justiție, și ale art. 53, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, textul de lege criticat constituind o normă de procedură reglementată de legiuitor în temeiul prevederilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Primcom" - S.A. din București în Dosarul nr. 1.571/2005 al Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2007.