Norme · Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Normele din 7 februarie 2007

ce stabilește metode de prelevare de probe pentru controlul oficial al furajelor cu privire la determinarea constituenților, aditivilor, substanțelor și produselor nedorite, cu excepția reziduurilor de pesticide și microorganisme

prezumat în vigoare

Data actului
7 februarie 2007
Emitent
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 126 din 21 februarie 2007
Structură
17 articole · 15.781 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Capitolul I Dispoziții generale

Articolul 1

Probele pentru controlul oficial al furajelor în vederea determinării constituenților, aditivilor, substanțelor și produselor nedorite, cu excepția reziduurilor de pesticide și microorganisme, trebuie să fie prelevate în conformitate cu metodele descrise în prezenta normă sanitară veterinară.

Articolul 2

Probele pentru controlul oficial al furajelor privind calitatea și compoziția acestora trebuie să fie reprezentative pentru lot și trebuie prelevate doar de medicii veterinari autorizați în acest scop de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Articolul 3

În sensul prezentei norme sanitare veterinare, următorii termeni se definesc astfel:

a) lot - o cantitate de produse care constituie o unitate și care are caracteristici presupuse uniforme;

b) probă elementară - o cantitate prelevată dintr-un punct al lotului;

c) probă globală - amestecul probelor elementare prelevate din același lot;

d) probă redusă - o parte reprezentativă din proba globală, obținută prin reducerea acesteia;

e) probă finală - o parte din proba redusă sau din proba omogenizată.

Articolul 4

Dispozitivele pentru prelevarea probelor trebuie confecționate din materiale care să nu contamineze produsele din care se fac prelevările. Aceste dispozitive pot fi oficial aprobate de Autoritatea naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor.

Articolul 5

(1)

Probele de furaje solide pot fi prelevate manual sau mecanic. Prelevarea manuala se poate face cu:

a) sonda cu fund plat și cu margini verticale;

b) sonda cu un canal vertical sau compartimentata. Dimensiunile sondei trebuie adaptate caracteristicilor lotului - adancimea containerului, dimensiunile sacului etc. - și dimensiunilor particulelor furajelor.

(2)

Prelevarea mecanica a probelor de furaje se poate face doar cu dispozitive mecanice aprobate.

(3)

Prelevarea probelor elementare se poate face cu ajutorul divizorului, dispozitiv destinat divizarii probei în părți aproximativ egale. Divizorul poate fi utilizat și pentru a obtine proba redusa și proba finala.

Capitolul II Cerințe cantitative

Articolul 6

Cerințele cantitative pentru probele elementare supuse controlului substanțelor sau produselor distribuite uniform în masa furajului sunt urmatoarele:
a) marimea lotului trebuie să fie suficienta pentru a se putea preleva probe din fiecare constituent ;
b) numărul minim de probe elementare ce trebuie să fie prelevate pentru furaje vrac este:
(i) 7, pentru loturile care nu depasesc 2,5 tone;
(îi)
│de 20 de ori numărul de tone care constituie lotul (a), până la
│
radical│maximum 40 de probe elementare, pentru loturile care depasesc 2,5│
din │tone;
│
c) numărul minim de pachete din care se fac prelevări (b) pentru furajele ambalate este:
(i) numărul total de pachete, pentru pachete mai mari de 1 kg și loturi alcatuite din 1 până la 4 pachete;
(îi) 4, pentru pachete mai mari de 1 kg și loturi alcatuite din 5 până la 16 pachete;
(iii)
│numaru de pachete care alcătuiesc lotul (a), până la maximum 20│
radical│de pachete,
│
din
│pentru pachete mai mari de 1 kg și loturi alcatuite din mai
│
│mult de 16 pachete;
│
(iv) 4, pentru pachete care nu depășesc 1 kg;
d) numărul minim de containere din care se fac prelevări (b) pentru furajele lichide sau semilichide este:
(i) numărul total de containere, pentru containere mai mari de 1 litru și loturi alcătuite din 1 până la 4 containere;
(îi) 4, pentru containere mai mari de 1 litru și loturi alcătuite din 5 până la 16 containere;
(iii)
│numărul de containere care alcătuiesc lotul (a), până la maximum │
radical│20 de containere,
│
din
│pentru containere mai mari de 1 litru și loturi alcătuite din
│
│mai mult de 16 containere;
│
(iv) 4, pentru containere care nu depășesc 1 litru;
e) numărul minim de brichete din care se prelevează probe (b) pentru furaje și minerale brichetate este 1 brichetă/lot de 25 de unități. Numărul maxim de brichete este 4.

Articolul 7

Cerințele cantitative pentru probele globale sunt următoarele:

a) este necesară o singură probă globală/lot;

b) cantitatea totală din probele elementare care alcătuiesc proba globală, pentru furajele vrac, trebuie să fie de minimum 4 kg;

c) cantitatea totală din probele elementare care alcătuiesc proba globală, pentru furajele ambalate, trebuie să fie de minimum:

(i) 4 kg, pentru pachete mai mari de 1 kg;

(îi) greutatea conținutului a 4 ambalaje originale, pentru pachete mai mici sau egale cu 1 kg;

d) cantitatea totală din probele elementare care alcătuiesc proba globală, pentru furajele lichide sau semilichide, este de minimum:

(i) 4 litri, pentru containere mai mari de 1 litru;

(îi) volumul conținutului a 4 containere originale, pentru containere mai mici sau egale cu 1 litru;

e) cantitatea totală din probele elementare care alcătuiesc proba globală, pentru furajele sau mineralele brichetate, este de minimum:

(i) 4 kg, fiecare brichetă cântărind mai mult de 1 kg;

(îi) greutatea a 4 brichete originale, fiecare brichetă cântărind până la 1 kg.

Articolul 8

Cerințele cantitative pentru probele finale sunt următoarele:

a) probele finale se obțin din probele globale prin reducere;

b) se analizează cel puțin o probă finală;

c) cantitatea unei probe finale pentru analiză poate fi de minimum:

(i) 500 g, pentru furaje solide;

(îi) 500 ml, pentru furaje lichide sau semilichide.

Articolul 9

Cerințele cantitative pentru controlul substanțelor sau al produselor nedorite, ce pot fi distribuite neuniform în masa furajului, cum ar fi: aflatoxinele, cornul secarei, planta de ricin și crotalaria din furajele pentru animale (c), sunt următoarele:
a) pentru lot, conform art. 6 lit. a);
b) pentru probe elementare din furaje vrac, conform art. 6 lit. b);
c) numărul minim de pachete din care se fac prelevări pentru probele elementare din furaje ambalate este:
(i) numărul total de pachete, pentru loturi alcătuite din 1 până la 4 pachete;
(îi) 4, pentru loturi alcătuite din 5 până la 16 pachete;
(iii)
│numărul de pachete care alcătuiesc lotul (a), până la maximum │
radical│40 de pachete,
│
din
│pentru loturi alcătuite din mal mult de 16 pachete;
│
d) pentru probele globale, numărul de probe din care se fac prelevări variază în funcție de mărimea lotului. Greutatea totală a probelor elementare care alcătuiesc fiecare probă globală trebuie să fie de minimum 4 kg;
e) numărul minim de probe globale/lot pentru furajele vrac este:
(i) 1, pentru loturi de până la 1 tonă;
(îi) 2, pentru loturi de la 1 până la 10 tone;
(iii) 3, pentru loturi de la 10 până la 40 tone;
(iv) 4, pentru loturi mai mari de 40 tone;
f) numărul minim de probe globale/lot pentru furajele ambalate este:
(i) 1, pentru loturi de la 1 la 16 pachete;
(îi) 2, pentru loturi de la 17 la 200 de pachete;
(iii) 3, pentru loturi de la 201 la 800 de pachete;
(iv) 4, pentru loturi mai mari de 800 de pachete.
g) Probele finale se obțin prin reducerea probelor globale. Se analizează cel puțin o probă finală/probă globală. Greutatea probei finale trebuie să fie mai mare de 500 g.

Capitolul III Prelevarea, prepararea și ambalarea probelor

Articolul 10

Probele trebuie prelevate și preparate cât mai repede posibil, astfel încât produsul să nu sufere schimbări sau să se contamineze. Instrumentele, suprafețele și containerele care vin în contact cu probele trebuie să fie curate și uscate.

Articolul 11

(1)

Probele elementare destinate controlului substanțelor sau produselor uniform distribuite în masa furajului trebuie prelevate la întâmplare din tot lotul și trebuie să fie de dimensiuni aproximativ egale.

(2)

Probele elementare din furajele vrac trebuie prelevate după realizarea unei diviziuni imaginare a lotului într-un număr aproximativ egal de părți. Se selectează la întâmplare un număr de părți, corespunzător numărului de probe elementare, conform art. 6 lit. b), și se ia cel puțin o probă din fiecare parte. Prelevarea probelor se poate face și la mutarea lotului, la încărcare sau descărcare.

(3)

Probele elementare din furajele ambalate trebuie prelevate după selectarea numărului necesar de ambalaje conform art. 6 lit. c). O parte din conținutul fiecărui ambalaj se îndepărtează prin utilizarea unei sonde. Când este necesar, probele se pot lua după golirea ambalajelor, separat.

(4)

Probele elementare din furajele lichide sau semilichide, omogene ori omogenizabile, trebuie prelevate după selectarea numărului solicitat de containere pentru prelevarea probelor, conform art. 6 lit. d). Dacă este necesar, conținutul se omogenizează și se ia o cantitate din fiecare container. Probele elementare pot fi luate atunci când conținutul este descărcat.

(5)

Probele elementare din furaje lichide sau semilichide, omogene ori neomogenizabile, trebuie prelevate după selectarea numărului necesar de containere pentru prelevarea probelor, conform art. 6 lit. d). Probele se iau de la niveluri diferite. Dacă probele se prelevează când conținutul este descărcat, prima fracțiune trebuie îndepărtată. În fiecare caz volumul total prelevat trebuie să fie mai mare de 10 litri.

(6)

Probele elementare din furaje și minerale brichetate trebuie prelevate prin luarea unei părți din fiecare brichetă, după selectarea numărului necesar de brichete conform art. 6 lit. e).

(7)

Controlul substanțelor sau al produselor posibil distribuite neuniform în masa furajului, cum ar fi aflatoxinele, cornul secarei, planta de ricin și crotalaria din furajele pentru animale, se face prin diviziunea imaginară a lotului într-un număr aproximativ egal de părți, corespunzător numărului de probe globale prevăzut la art. 9 lit. d). Dacă acest număr este mai mare decât 1, numărul total de probe elementare prevăzut la art. 9 lit. b) și c) trebuie distribuit aproximativ egal între diferitele părți. Se iau apoi probe de dimensiuni aproximativ egale (d), astfel încât cantitatea totală a probelor din fiecare parte să fie mai mare de 4 kg, cantitate necesară pentru fiecare probă globală. Probele elementare prelevate din diferite părți nu trebuie să fie globale.

Articolul 12

Prepararea probelor globale se face astfel:

a) pentru controlul substanțelor și/sau al produselor distribuite uniform în masa furajului, probele elementare se amestecă pentru a forma o singură probă globală;

b) pentru controlul substanțelor și/sau al produselor posibil distribuite neuniform în masa furajului, cum sunt aflatoxinele, cornul secarei, planta de ricin și crotalaria din furajele simple, probele elementare din fiecare parte a lotului se amestecă și se alcătuiesc probele globale menționate la art. 9 lit. d), notându-se originea fiecărei probe globale.

Articolul 13

(1)

Prepararea probelor finale se face prin amestecarea cu grijă a conținutului fiecărei probe globale pentru a se obține o probă omogenă (e). Dacă este necesar, proba globală se reduce la cel puțin 2 kg sau 2 litri, fie utilizându-se un dispozitiv mecanic, fie prin metoda sferturilor.

(2)

Se prepară cel puțin 3 probe finale de aproximativ aceeași cantitate și conform cerințelor cantitative prevăzute la art. 8 sau la art. 9 lit. g). Una dintre cele 3 probe se expediază la laborator, una rămâne la medicul veterinar care a recoltat și altă probă rămâne la proprietar, ultimele două probe servind drept contraprobă. Fiecare probă trebuie pusă într-un container corespunzător.

(3)

Pentru a se evita orice schimbare de compoziție, contaminare sau alterare, care poate apărea în timpul transportului ori al depozitării, se vor lua toate precauțiile necesare.

Articolul 14

Ambalarea probelor finale se face prin sigilarea și etichetarea containerelor, astfel încât acestea să poată fi deschise doar prin distrugerea sigiliului. Eticheta trebuie încorporată în întregime în sigiliu.

Capitolul IV Înregistrarea prelevării probelor și destinația probelor

Articolul 15

(1)

Evidența prelevării probelor se ține prin înregistrarea fiecărei prelevări de probe, care să permită o identificare clară a fiecărui lot.

(2)

Pentru fiecare recoltare de probe se încheie un proces-verbal în care se vor menționa: data recoltării, denumirea furajului și a unității care l-a produs, modul de depozitare și de ambalare, cantitatea existentă, aspectele organoleptice, modul de recoltare și numele persoanei care a executat-o, motivele care au determinat controlul, analizele care se solicită. Procesul-verbal se semnează de părțile implicate.

Articolul 16

Pentru fiecare probă globală se trimite cât mai repede posibil la laboratorul local autorizat cel puțin o probă finală împreună cu informațiile necesare, în vederea efectuării analizei. Laboratorul care efectuează analiza va transmite buletinul de analiză instituției care a recoltat și a transmis probele.

Capitolul V Dispoziții finale

Articolul 17

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la măsurile luate pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.

NOTĂ:

(a) În cazul în care numărul obținut este zecimal, se rotunjește până la următorul număr întreg.

(b) Pentru ambalajele sau containerele al căror conținut nu depășește 1 kg sau 1 litru și pentru furajele sau brichetele a căror greutate nu depășește 1 kg fiecare, proba elementară trebuie să fie conținutul unui ambalaj sau container original ori al unei brichete.

(c) Metodele menționate la art. 6 se utilizează pentru controlul aflatoxinelor, cornului secarei, plantei de ricin și crotalariei din furajele complete și complementare.

(d) Pentru furaje ambalate, se îndepărtează o parte din conținutul ambalajelor din care se face prelevarea, utilizându-se o sondă, dacă este necesar, după golirea separată a ambalajelor.

(e) Orice aglomerare din fiecare probă globală trebuie distrusă separat. Dacă este necesar, distrugerea aglomerării se face prin separarea acesteia, după care omogenizatul se adaugă probei.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.